9,535 matches
-
În cultura franceză și europeană a secolului 20, șansonetista franceză, cunoscută și sub numele de alint de "Privighetoarea," ocupă un loc unic, exprimând prin vocea și interpretările sale deosebite, angoasa și frământările unei întregi generații de francezi și vest-europeni, martori interbelici ai ascensiunii nazismului, respectiv participanți ulteriori ai reconstrucției postbelice a democrațiilor europene. Numele său adevărat era Édith Giovanna Gassion. Și-a luat pseudonimul "Piaf" (în argoul parizian = vrabie) cu ocazia debutului, în anul 1935. De origine socială modestă, fiica a
Édith Piaf () [Corola-website/Science/297974_a_299303]
-
unitatea PNL prin crearea unei noi formațiuni politice: PNL Gheorghe Brătianu (Georgist). Va fi exclus din PNL ca urmare a atitudinii sale. Odată cu Gheorghe I. Brătianu vor pleca din PNL o serie de personalități marcante ale culturii și politicii românești interbelice, precum Ștefan Ciobanu, Constantin C. Giurescu, P. P. Panaitescu, Simion Mehedinți, Arthur Văitoianu, Mihai Antonescu, etc... Fără a avea o influență electorală notabilă, noua formațiune politică, în primii ani de la înființare, a sprijinit politica lui Carol al II-lea, dar
Gheorghe I. Brătianu () [Corola-website/Science/297964_a_299293]
-
Basarabiei, arătând că deschiderea granițelor înseamnă de fapt o invitație spre bolșevizarea țării. Comuniștii nu-i vor ierta niciodată aceste intervenții în parlament, ca și întrevederile avute cu Adolf Hitler. La alegerile din decembrie 1937, ultimele alegeri libere din România interbelică, a semnat pactul de neagresiune electorală cu Iuliu Maniu (PNȚ) și Corneliu Zelea Codreanu, care reprezenta Mișcarea Legionară, împotriva guvernului condus de Gheorghe Tătărescu, prim ministru PNL, însă fără sprijinul bătrânilor din partid în frunte cu Dinu Brătianu. Scorul electoral
Gheorghe I. Brătianu () [Corola-website/Science/297964_a_299293]
-
demonstrarea brutalității cu care a fost implementată emanciparea, cât la tentativă de a-i susține inutilitatea. Conform autoarei acestui eseu, femeile din societatea burgheza aveau, printre altele, un loc însemnat în învățământ și în viața culturală și artistică a perioadei interbelice. Un exemplu de succes în această privință este, în opinia lui Zoe Petre, personajul Monicăi din românul La Medeleni, de Ionel Teodoreanu, personaj care avea un doctorat în litere la Sorbona. Și deși în continuare autoarea afirmă că în urma studiilor
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
în special femeile din mediul rural. De aceea, centrarea pe inutilitatea emancipării pentru femeile din clasa de mijloc urbană, inutilitate în sine puternic contestabila, prin argumentele aduse chiar de Zoe Petre, dar și prin invocarea eforturilor depuse de organizațiile feministe interbelice, este insuficientă. ”Brutalitatea” care apare în mod recurent în eseul lui Zoe Petre în directă conexiune cu emanciparea promovată de regimul socialist, și violență pe care le implică proiectul emancipator, provin, în primul rând, în opinia autoarei, din lipsă de
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
elegantă” e departe de a dispărea complet din universul imagistic care proiectează subiectul genizat în primă perioadă a regimului comunist. Poziția critică a autoarei este una conservatoare, care suporta caracterizarea societății precomuniste drept ”blajin patriarhala”. (Pentru o imagine a blajinului interbelic, chiar în manifestarea lui față de femeile burgheze, iată un articol de recitit). Ceea ce a urmat, a creat o senzație ”derutanta” de lume ieșită din matcă, spune Zoe Petre. Violență emancipării prin ”masculinizare” se datorează, în al doilea rând, promovării imaginii
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
Nu trebuiesc uitați însă nici pionierii filmului românesc, și anume Grigore Brezeanu, Jean Georgescu, Jean Mihail și Jean Negulescu (cunoscut sub numele de Jean Negulesco), care cu multe privațiuni au făcut remarcată cea de-a șaptea artă în cultura românească interbelică, fiind ctitorii "cinematografiei românești". Ca și în cazul celorlaltor arte, cinematografia se supune, mai mult sau mai puțin unei clasificări pe "curente": Noul Val - Franța, Neorealism italian, Noul val suedez, Free cinema sau "The Angry Young Men Movement", New American
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
București, Ateneul Român, Banca Națională, cinematografe) și inovații în materie de tehnologie și cultură (iluminatul cu petrol lampant, prima linie de tramvai, iluminatul electric, primele linii telefonice). Municipiul București a fost până la instaurarea regimului comunist în România reședința județului Ilfov (interbelic). În aceea perioadă era denumit "Micul Paris" datorită asemănării cu capitala franceză, dar și-a pierdut farmecul în perioada comunismului. În ultimul timp dezvoltarea imobiliară a stârnit ingrijorare cu privire la soarta clădirilor de interes istoric din oraș, în special a acelora
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Clubul nu a avut parte de prea mult succes în primii săi ani; cel mai mult s-au apropiat de un trofeu în finala Cupei FA din 1915, pierzând însă în fața lui Sheffield United. Chelsea a devenit cunoscută în perioada interbelică fiindcă obișnuia să aducă la echipă jucători cu nume, dar nu a avut mari realizări în fotbalul englez în acea perioadă. În 1952, fostul atacant al lui Arsenal F.C. și al Angliei, Ted Drake, a fost numit antrenor al lui
Chelsea FC () [Corola-website/Science/298517_a_299846]
-
de cult a fost declarat monument istoric. Cu toate acestea, în anul 1976 biserica a fost părăsită, iar comunitatea ortodoxă și-a construit o altă biserică, mai încăpătoare, nu departe de vechea biserică. Comunitatea greco-catolică din sat (majoritară în perioada interbelică 1918-1944), reintrată în legalitate după 1989, a redobândit posesia lăcașului de cult în cursul anului 2005, după care l-a renovat. Deși localitatea se află în prezent în județul Cluj, parohia greco-catolică Săndulești, la fel ca întregul protopopiat român unit
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Săndulești () [Corola-website/Science/306987_a_308316]
-
XIX-lea și începutul secolului al XX-lea cum au fost Luchian (Lăutul, Scară cu flori, Tufănele în ulcică), Theodor Aman (Autoportret), Ion Andreescu (Iarna la Barbizon), Nicolae Grigorescu (Intrare în pădurea Fontainbleau, Peisaj din Bretagne, Portret de femeie). Perioada interbelică este reprezentată în colecție prin capodopere semnate de către Theodor Pallady (Natură statică cu mănușă neagră), Nicolae Tonitza (Katiușa lipoveanca, Nina în verde), Gheorghe Petrașcu (Autoportret cu beretă roșie, Natură statică, Portretul lui Zambaccian), Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Dărăscu. Ca
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (). Clădirea și terenul aferent cuprinde toată partea de est a fostei "Piețe de Fân" din acea epocă ("Piața Regina Maria" în perioada interbelică, azi "Piața 1 Decembrie 1918"). De fapt, prefectura urma să fie construită în piața centrală a orașului (azi Piața Republicii). Comitatul Turda-Arieș era singurul comitat în acea vreme care n-avea un sediu propriu administrativ, ci închiriase mereu case străine
Primăria din Turda () [Corola-website/Science/307076_a_308405]
-
și om politic, membru post-mortem (1991) al Academiei Române. Voluntar în Primul Război Mondial, a fost profesor la Catedra de Sociologie a Universității din Iași, deputat din partea Partidului Național-Țărănesc, subsecretar de stat și apoi ministru în mai multe guverne din România interbelică. s-a născut pe 29 iunie 1891 în orașul Brăila. Urmează cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila, iar în 1910, după ce obține singura bursă disponibilă pentru acel an, începe cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Iași. Profesorii
Petre Andrei () [Corola-website/Science/307067_a_308396]
-
(n. 10 sau 12 iunie 1869, Craiova - d. 14 septembrie 1948, București) a fost un politician, medic și profesor universitar român, reformator al școlii românești în perioada interbelică. A fost membru de onoare al Academiei Române. Din 1901 până la sfârșitul perioadei interbelice, a fost deputat sau senator în toate legislaturile; din ianuarie 1914 a fost membru al guvernului în repetate rânduri; între 1922-1928 și 1933-1937 a fost ministrul instrucțiunii
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
n. 10 sau 12 iunie 1869, Craiova - d. 14 septembrie 1948, București) a fost un politician, medic și profesor universitar român, reformator al școlii românești în perioada interbelică. A fost membru de onoare al Academiei Române. Din 1901 până la sfârșitul perioadei interbelice, a fost deputat sau senator în toate legislaturile; din ianuarie 1914 a fost membru al guvernului în repetate rânduri; între 1922-1928 și 1933-1937 a fost ministrul instrucțiunii publice. Între 30 decembrie 1933 și 3 ianuarie 1934 a fost primul ministru
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
nu a apucat să-i cunoască pentru că muriseră de tifos exantematic în 1918. Familia lor venise din Ardeal și se stabilise la Gornetul Cricov, în valea Cricovului Sărat. Bunicul patern fusese de meserie învățător, încarnând tipul intelectualului satelor din perioada interbelică, el însuși având o ascendență formată tot din învățători și preoți de țară. Mama sa, Virginia, era chimistă și lucra la Uzina Mecanică Plopeni. Mama și tatăl viitorului matematician fuseseră colegi de facultate la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Științe
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
până la urmă pentru execuție lui Ivan Meštrović, care le-a și realizat. Lucrarea expusă la Ploiești reprezintă proiectul statuii cu care Constantin Baraschi s-a prezentat la concurs. În București, pe Calea Dorobanți, se găsește "blocul Zodiac", construit în perioada interbelică, care astăzi este declarat monument istoric. Poartă această denumire datorită celor 16 panouri decorative cu tematică astrologică realizate de Constantin Baraschi. Este singurul sculptor român care a scris un tratat de sculptură ("Tratat de sculptură", 2 vol., Editura Meridiane 1962
Constantin Baraschi () [Corola-website/Science/307088_a_308417]
-
(n. 8 septembrie 1932, Vașcău, județul interbelic Bihor) este un lingvist român, membru titular al Academiei Române din 2001 (membru corespondent din 1993), iar din 2005 vicepreședinte al acestei instituții. În prezent este, de asemenea, directorul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” din București. Urmează cursurile Liceului
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
ca în decursul anilor să creeze o „colecție de carte” impresionantă, nu numai ca număr de exemplare, ci și prin raritatea cărților pe care le salvase pentru cultura românească. Biblioteca sa era adunată la moșia sa Șcheia din Județul Roman (interbelic), care în afară de cărți istorice, conținea și Psaltirea Scheiană, manuscris pe care l-a donat Academiei Române în 1884 (ms. rom. 449), și care se află în prezent în Biblioteca Academiei Române. A mai făcut apoi o donație de manuscrise și documente la
Dimitrie C. Sturdza-Scheianu () [Corola-website/Science/307165_a_308494]
-
(n. 16 septembrie 1916, Sudiți, județul interbelic Ialomița - d. 11 noiembrie 2004) a fost un inginer agronom român, membru titular al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Agronomie a Școlii Politehnice din București, continuându-și specializarea în studiul solurilor cu izotopi radioactivi la Moscova. În 1966 și-
David Davidescu () [Corola-website/Science/307178_a_308507]
-
2 aprilie 2009 București) a fost un matematician român, profesor universitar la Facultatea de Matematică și Informatică din București și membru titular (din 1992) al Academiei Române. s-a născut la 21 noiembrie 1930 în satul Ursad, comuna Șoimi, județul Bihor (interbelic), din părinți țărani, de religie creștin ortodoxă. Lazăr Dragoș și-a început studiile liceale la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș în anul 1943, obținând diploma de bacalaureat la Cluj, în anul 1951. La Liceul „Samuil Vulcan” a fost coleg de
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
(n. 27 octombrie 1919, Râmnicu Sărat, județul interbelic Râmnicu-Sărat - d. 30 august 1989, București) a fost un diplomat, economist, geopolitician, specialist în globalizare român, membru corespondent al Academiei Române, directorul institutului de Economie Mondială din București. , deși fiu de general, a plecat pe frontul de luptă al celui de-
Costin Murgescu () [Corola-website/Science/307189_a_308518]
-
din România, în perioada dintre cele două războaie mondiale. Editura Academiei, București, 1983, 192 p. Etape și tendințe în studiul viitorului. Memoriile secțiilor științifice ale Academiei. Fascicolul Economie, Sociologie, Cibernetică, Editura Academiei, București, 1985. Școli, curente, economiști. Considerații din perioada interbelică privind dezvoltarea economiei românești. Partea I-a. Revista economică nr.37/1988. Partea a II-a. Revista economică nr.38/1988. Partea a III-a. Revista economică nr.39/1988. , în Nemuritorii Academicieni Români, Agenția Națională de Presă ROMPRES, București
Roman Moldovan () [Corola-website/Science/307195_a_308524]
-
Enciclopedică Română, București, 1972, p. 1428. Tudorel Postolache, Academicianul Roman Moldovan în viața secției de științe economice a Academiei Române, Studii de istorie economică și istoria gândirii economice. Editura Academiei Române p. 67-73, vol. XIV/ 2012. Iulian Văcărel, Economia României din perioada interbelică sub lupa cercetătorului Roman Moldovan, Studii de istorie economică și istoria gândirii economice. Editura Academiei Române p. 74-87, vol. XIV/ 2012. Ion Gh. Roșca, Mihail Oprițescu, Tradiție și modernitate în opera științifică a academicianului Roman Moldovan, Studii de istorie economică și
Roman Moldovan () [Corola-website/Science/307195_a_308524]
-
Turcia de la începutul anilor '20 - aprobat de Liga Națiunilor și consfințit prin Tratatul de la Lausanne din 30 ianuarie 1923, schimb considerat un mare succes, în sensul că a pus capăt conflictului dintre cele două țări - era des invocat în perioada interbelică. În anii celui de-al doilea război mondial ideea creării unor state omogene etnic a fost împărtășită de guvernele și în general de elita politică a tuturor țărilor din Europa centro-orientală, indiferent de opțiunea ideologică, cum o demonstrează interesul care
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]