8,656 matches
-
mici. Regele Andrei al II-lea a fost forțat de nobili să emită Bula de aur, considerată a fi „una dintre primele exemple de limite constituționale plasate asupra puterilor unui monarh european” . Regatul Ungariei a primit o lovitură puternică în timpul Invaziei mongole din 1241-1242. Regii maghiari au decis după invazie să colonizeze grupuri de cumani și iași în zonele de câmpie. Au sosit coloniști din Moravia, Polonia și alte regiuni învecinate. Puterea absolutistă regală a fost restaurată în timpul domniei lui Carol
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
de nobili să emită Bula de aur, considerată a fi „una dintre primele exemple de limite constituționale plasate asupra puterilor unui monarh european” . Regatul Ungariei a primit o lovitură puternică în timpul Invaziei mongole din 1241-1242. Regii maghiari au decis după invazie să colonizeze grupuri de cumani și iași în zonele de câmpie. Au sosit coloniști din Moravia, Polonia și alte regiuni învecinate. Puterea absolutistă regală a fost restaurată în timpul domniei lui Carol Robert de Anjou (1308-1342), din Casa de Anjou-Sicilia. Minele
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
sau pe 1 ianuarie 1001. El și-a consolidat domnia prin acțiuni militare încununate de succes împotriva liderilor semiindependenți locali, inclusiv împotriva unchiului său Gyula (probabil lider al Transilvaniei). Puterea noului regat a fost dovedită în 1030, când a respins invazia împăratului Conrad al II-lea. Regatul era apărat de fortărețe construite din pământ și bușteni, uneori din piatră, dar și de zone inundate, numite „gyepü”, lăsate intenționat nelocuite pentru scopuri defensive. La scurtă vreme după încoronare, Ștefan I a început
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Klis. Mongolii au ocupat și au jefuit toate teritoriile de la est de Dunăre. După ce Dunărea a înghețat la începutul anului 1242, mongolii au traversat-o și au început să jefuiască și regiunile la vest de fluviu. Un martor contemporan al invaziei mongole, abatele Hermann din Niederalteich, avea să noteze că „Regatul Ungariei, care exista de 350 de ani, a fost distrus”. În ciuda distrugerilor însă, regatul nu a încetat să existe, dat fiind faptul că mongolii nu au reușit să cucerească cetățile
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
marelui han, Ögedei, în martie 1242 l-a determinat pe Batu Han să-și retragă armatele înapoi între frontierele Imperiului Mongol, unde a urmat o luptă pentru moștenirea poziției de lider suprem al mongolilor. Istoricul Florin Curta avea să descire invazia mongolă drept un punct de cotitură în istoria Europei de Sud-Est care a produs consecințe demografice catastrofale, atât prin pierderile de vieți omenești din timpul acțiunilor militare sau de jaf, dar și ca urmare a foametei care a urmat. Se
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
între diferitele clanuri rivale, care încercau să obțină controlul asupra regelui minor și prin acesta asupra regatului. Un conclav al liderilor spirituali și seculari maghiari și cumani (mama lui Ladislau era fiica unui lider cuman colonizat în Ungaria centrală după invazia mongolă) l-au declarat major pe Ladislau în 1277, dar tânărul monarh nu a reușit să-și întărească suficient autoritatea. Mai mult, Ladislau al IV-lea a preferat să-și promoveze în funcții de conducere rudele mamei sale, Erzsébet, ceea
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
-și promoveze în funcții de conducere rudele mamei sale, Erzsébet, ceea a dus la scăderea continuă a popularității sale în rândurile maghiarilor. S-a mers până acolo în epocă încât regele să fie acuzat că ar fi fost la originea invaziei mongole din 1285, în ciuda victoriei regelui Ladislau al IV-lea împotriva invadatorilor . Când Ladislau al IV-lea a fost asasinat în 1290, Sfântul Scaun a declarat tronul Regatului Ungariei ca vacant și a oferit coroana lui Carol Martel, principele moștenitor
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Trium Nationum, care a fost un efort pentru apărarea privilegiilor acestora împotriva oricărei puteri, cu excepția aceleia a regelui. Prima traducere a Bibliei în maghiară a fost finalizată încă din 1439, dar a fost multă vreme după aceasta interzisă spre publicare. Invazia lui Timur Lenk din Anatolia (1402-1403) a încetinit pentru câteva decenii ofensiva Imperiului Otoman în Europa dar, în 1437, sultanul Murad al II-lea și-a pregătit armatele pentru atacarea Ungariei. Sigismund a murit în același an, iar următorii doi
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
prin puterea autorității sale. Sub conducerea sa, a cucerit zone din Yemen și începe cucerirea teritoriilor Bizanțului . A impus represiuni asupra celor care comiteau apostazia și a jefuit locurile cu bogății, consolidând controlul musulman asupra peninsulei arabice. A declanșat o invazie asupra celor două imperii vecine, Bizanțul și Persia în mod simultan. Succesorul său, Omar( 634 - 644) a devenit fondatorul imperiului islamic. În 637, a consolidat organizarea internă a imperiului prin garnizoane militare, redistribuirea pământurilor, pensii și perceperea unor impozite de la
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
înfrâng pe selgiucizi musulmani și cuceresc Ierusalimul și alte regiuni formând noi state cruciate cum ar fi Principatul Antiohiei și Regatul Ierusalimului . În anul 1157 , Imperiul Selgiucid este distrus sub presiunea luptelor interne cu dinastiile irakiene , siriene și palestiniene , a invaziilor catolice venite din Europa Apuseană și a rivalilor din Dinastia Turcă a Hozem-șahiilor . Doar câțiva reușesc să îi înfrângă pe bizantinii din Anatolia și să se stabilească acolo formând un emirat cu capitala la Konya , independent de Imperiul Selgiucid , dar
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Balduin al II-lea, în cadrul căruia a fost stabilită legislația regatului. Atunci când Balduin al II-lea a fost capturat de către artuqizi în 1123, Eustațiu a fost ales conetabil de Ierusalim și regent al regatului. În această calitate, el a oprit invazia fatimizilor din Egipt, în bătălia de la Yibneh din 29 mai 1123. Eustațiu a murit la puțină vreme după 15 iunie 1123, fiind înlocuit în funcția de conetabil și regent de către Guillaume I de Bures. A fost înmormântat în Ierusalim, la
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
de la Mignano. Roger a petrecut mai mult de un deceniu, începând de la încoronarea sa și până la promulgarea Assizelor din Ariano, emițând o serie de legi, prin care intenționa să asigure o guvernare centralizată, care să asigure statul său împotriva multiplelor invazii și să reprime rebeliunilor principalilor vasali: Grimoald de Bari, Robert al II-lea de Capua, Rainulf al II-lea de Alife, Sergiu al VII-lea de Neapole etc. Cu ajutorul amiralului său George de Antiohia, Roger a purces la cucerirea Mahdiei
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
murit în 1189 fără a avea moștenitori, fapt care a condus la declinul regatului. Tancred de Lecce a preluat tronul, însă a fost nevoit să lupte cu o revoltă a vărului său, Roger de Andria și să se confrunte cu invazia împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen, care intervenea în numele soției sale, Constanța de Hauteville, fiică a lui Roger al II-lea și mătușă vitregă a lui Guillaume al II-lea. Constanța și Henric au avut în cele din urmă
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
preia tronul Siciiei. În schimb, Carol urma să recunoască autoritatea papală în regat, să achite o parte din datoria papală și să fie de acord cu plata unui tribut față de Statul Papal. Domnia Hohenstaufenilor în Sicilia a luat sfârșit după invazia Angevinilor din 1266 și executarea lui Conradin, ultimul moștenitor masculin al dinastiei, în 1268. În 1266, conflictul dintre Hohenstaufeni și Papalitate a condus la cucerirea Siciliei de către Carol, duce de Anjou. Carol de Anjou a creat în Albania un protectorat
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
a Constantinopolului. Opoziția localnicilor față de oficialitățile franceze și de taxarea excesivă, combinată cu incitările la rebeliune venite din partea a diverși agenți ai Coroanei de Aragon și ai Imperiului Bizantin, a condus la episodul insurecției numite Vecerniile siciliene și la succesul invaziei regelui din 1282. Războaiele care au rezultat de pe urma "Vecerniilor siciliene" au durat până cînd s-a încheiat Pacea de la Caltabellotta în 1302, prin care vechiul regat al Siciliei era divizat în două părți. Insula Sicilia, numită "Regatul Siciliei de dincolo de
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
severă și uneori prolaps rectal prin edemul mucoasei rectale. Hipocratismul degetelor mânii (și piciorului), care este o îngroșare ocazională a extremității degetelor, nu este un handicap important, dar indică natura sistemică a efectelor acestei infecții. Alterațiile mucoasei pot facilita o invazie cu protozoare intestinale sau cu bacterii, cum ar fi amibele sau "Shigella". Endoscopia rectosigmoidiană poate prezenta un aspect de mucoasă edematoasă cu picături de sânge și numeroși tricocefali înfipți în perete. Infestările moderate sau severe pot afecta negativ funcția cognitivă
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
IgG specifice anti-"Trichuris trichiura" comparativ cu persoanele neinfectate. Acest fapt poate servi ca mijloc de depistare a infecției cu tricocefali prin măsurarea nivelului salivar al IgG anti-"Trichuris trichiura".. O hipereozinofilie sanguină moderată a fost observată în faza de invazie, atingând maximumul la a 50-a zi, scăzând apoi la un nivel subnormal. Diagnosticul diferențial se face cu: Medicamentele utilizate în prezent sunt extrem de eficiente, bine tolerat și ușor de utilizat. Dacă examenul coproparazitologic efectuat la 3 săptămâni după tratament
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
Revoluția Maghiară din 1848-1849 și Războiul Crimeii, rusofobia în Anglia a atins apogeul, răspândindu-se și în multe alte țări europene. În anii 1930, Adolf Hitler a consolidat teoria rasială privind inferioritatea rasială a rușilor, pentru a raționaliza și justifica invazia germană a Uniunii Sovietice și atrocitățile comise împotriva populației sale. Noțiunea de rus - și slavi în general - ca o "rasă inferioară" a fost utilizată în mod activ de propaganda nazistă. Rusofobia modernă a atins punctul culminant în timpul războiului rece, condus
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
au avut loc în secolele al IX-lea și al X-lea, în contextul mai larg al atacurilor asupra continentului a trei grupuri: vikingii, musulmanii și ungurii. Pe termen scurt, invaziile au produs uriașe pierderi materiale și umane dar, pe termen lung, toate aceste grupuri au fost absorbite de populația europeană și au devenit elemente constituente ale noii civilizații europene . Prima menționare a războinicilor maghiari datează de la începutul secolului al IX
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
alemanii, o confederație de triburi germanice, al cărui curaj era egalat cu cel al francilor. Raidurile de frontieră, jafurile și conflictele între alemani și francii Ripuariani s-au înmulțit, dar se pare că, în anul 496, Sigebert a înfruntat o invazie reală și a făcut apel la Clovis pentru ajutor. Clovis a răspuns favorabil aliatului sau și a ridicat o armată. Este acceptat faptul că, în defensivă, Sigebert și armata să au suferit pierderi grele. Ar fi fost două bătălii de
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
m în lungime și 12 m în lățime. Edificiul are la est o absidă semicirculară. Naosul este separat de o anticameră care servea drept pronaos. Ambele încăperi erau decorate cu podele de mozaic, având modele geometrice și vegetale. Slăbit de invaziile slavilor din secolul al VI-lea, care au ruinat economia agrară a Macedoniei, și, probabil, de marea ciumă din anul 547, orașul a fost aproape complet distrus de un cutremur în anul 619. Cetatea Filippi a fost un centru important
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
în anul 311 Antiohia a jucat un rol important ca oraș metropolitan. Ulterior a devenit capitala provinciei creștine Pisidia, fondată în secolul al IV-lea. Cele mai multe orașe din Pisidia au fost puternic îmbogățit în acel moment din cauza războaielor civile și invaziilor străine. Zona a fost devastată de cutremurul din 518, si de un alt cutremur și raiduri arabe, în mijlocul secolului al VII-lea. După cucerirea Siriei de către musulmani rutele comerciale au fost perturbate, iar zona a scăzut în importantă. În secolul
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
la lupta pentru recucerirea Ucrainei, iar otomanii, aliați temporar cu Polonia, își exprimaseră la rândul lor admirația pentru el. Pe 14 mai 1655, Czarniecki a primit titlul de castelan al Kievului, titlul care îi asigura poziția de membru Senatului. În timpul invaziei suedeze conduse de regele Carol al X-lea Gustav, Czarniecki s-a remarcat în timpul asediuluii Cracoviei. În ciuda faputului că a fost obligat să predea orașul, Czarniecki a capitulat în condiții avantajoase, reușind să se retragă cu armata și toate armele
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
și după moartea hemanului. În timpul Iluminismului polonez, Stanisław Potocki, Franciszek Karpiński, Julian Ursyn Niemcewicz and Franciszek Ksawery Dmowski i-au dedicat pagini elogioase, iar Michał Krajewski a publicat o biografie, lucrări care au întărit legenda eroului salvator al Poliniei din fața invaziilor și anarhiei. Această legendă a devenit mai puternică în timpul împărțirilor Poloniei, când artiștii Romantismului polonez l-au utilizat drept exemplu de patriotism și de comandant militar victorios. Poate cel mai cunoscut portret este făcut de Henryk Sienkiewicz în trilogia Prin
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
în 1635, prin care ceda o serie de teritorii în favoarea statului polono-lituanian. În istoria Poloniei și a Lituaniei, „Potopul” descrie la o serie de războaie de la mijlocul secolului al XVII-lea care a ruinat statul polono-lituanian. "Potopul" se referă la invazia suedeză și ocuparea jumătății vestice a statului polono-lituanian în perioada 1655 - 1660 și la rebeliunea cazcilor conduși de Bogdan Hmelnițki din 1648, care avea să faciliteze invazia rușilor în timpul războiului ruso-polonez din 1654-1667. Prin Tratatul de la Wehlau (Znamensk semnat pe
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]