8,698 matches
-
dorul de Basarabia (1997), reunește articole publicate între 1918 și 1940, precum și medalioane despre câteva personalități culturale basarabene sau care au avut legături cu această provincie, urmărindu-le contribuția și după refugierea în România. Studiul despre Alexie Mateevici documentează toate ipostazele literare în care s-a manifestat înaintașul său. SCRIERI: Alexie Mateevici, pref. Ștefan Ciobanu, Chișinău, 1937; Amintiri din gulag, pref. Victor Crăciun, postfață Gheorghe Cunescu, București, 1992; ed. (Drumul Golgotei), pref. Johan Urwich, București, 1995; Au murit cu gândul și
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
socotind, spre exemplu, excesiv criptică poezia lui Nichita Stănescu. Observă foarte bine, în anii ’60, influența covârșitoare și imitarea până la pastișă a lui Arghezi, Blaga și Barbu, explicabilă însă prin reluarea tradiției interbelice. Pe S. prozatorii l-au atras în ipostază de istoric literar, atunci când se referă la clasici, mai puțin în calitatea lui de cronicar. Totuși, a scris substanțial și despre câțiva mari contemporani. Deși nu a încetat să îl elogieze pe criticul și mentorul E. Lovinescu, romanele acestuia (Mite
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
noștri. Ideea autonomiei esteticului relevă „exemplaritatea unui spirit limpede și disociativ”; mentorul Junimii a stabilit rolul activ al criticii în combaterea mediocrității mai ales în perioadele de început și de tranziție, actul critic păstrându-și o funcție permanentă, însă cu ipostaze adecvate fiecărei epoci. S. polemizează cu aceia care l-au calificat pe Titu Maiorescu doar critic cultural, ignorându-i bunul gust și obiectivitatea (învederate când se referă la Eminescu și Caragiale), receptivitatea pentru idealul clasic, dar și pentru poezia romantică
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
III, 455-459; Șuluțiu, Scriitori, 379-385; Călinescu, Ist. lit. (1941), 816-817, Ist. lit. (1982), 901-902; Lovinescu, Maiorescu post., passim; Perpessicius, Opere, XI, 71-87; Regman, Cărți, 94-99, 264-269; Baconsky, Marginalii, 78-87; Ion Biberi, Orizonturi spirituale, București, 1968, 63-71; Piru, Panorama, 506-508; Cesereanu, Ipostaze, 101-115; Râpeanu, Interferențe, 229-235; Cristea, Interpretări, 24-31; Manolescu, Poezia, 56-61, 199-207; Piru, Varia, I, 271-273, 478-480, II, 411-414; Rotaru, O ist., II, 750-757; Stănescu, Poeți, 151-154; Zaciu, Colaje, 41-45; Dinu Pillat, „Studii de literatură universală”, RITL, 1973, 3; Bucur, Istoriografia
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
dealuri, Somnul secerătorilor). Ț. îmbracă teme bucolice în haine moderniste, insistând, cu o nestăpânită propensiune metaforică, asupra lucrurilor care trebuie păstrate: „Pe-o frunză de nuc să dansăm, lunecând spre rădăcini” (Invitație la dans). „Personajele” cărții, statuile, apar deseori în ipostaza lor clasică, solemnă, ca martori ai singurătății oamenilor, dar și umanizate, dansând oniric, halucinant. Următoarele volume, Nucul dintre două veacuri (1993), Cerul meu de hârtie - My Paper Sky (2001) ș.a., se vor axa pe aceleași motive, vor relua chiar unele
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
umili și asupra unor destine tragice. Primite cu reticență de o parte a criticii vremii, schițele și nuvelele se fac ecoul unor drame ale sărăciei și singurătății, ale lipsei de șansă în fața sorții (Despărțire, Trezire..., Roșu). Sunt selectate și alte ipostaze, bunăoară existențele maladive sau condamnate la suferință (Mărgelele, Pe maidan, Ispășire, Pe șantier, De ziua lui..., Dolorosa ș.a.). Nuvela titulară a volumului Șovăiri (1921) este interesantă prin analiza psihologică a protagoniștilor, plasați într-un conflict ce se dezvoltă amenințător, viața
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
folclorică e cel mai lung poem al cărții, Crai de Rouă, despre iubirea neîmpărtășită între Craiul de Rouă și Sânziana, copila lui Chiciură Împărat. Când nu are structura unui bocet sau a unui descântec, lirica lui Ț. surprinde metaforic diferite ipostaze ale spiritului (Rugă, Singurătate, Cântec de leagăn, Mugurel etc.). În La icoană (1966) apar câteva poeme dedicate conducătorilor legionari și celor morți în închisorile comuniste. SCRIERI: Sânziana, pref. Nichifor Crainic, București, 1940; Din crucea pădurii, Madrid, 1955; Arhanghelul Mihail, Madrid
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
pas, pe bază de documente, mărturii și fotografii, această imagine șarjată. Însă principala intenție a biografului e să demonstreze cultura marelui povestitor, argumentele venind în urma descoperirii unei lăzi conținând cărți adnotate ce îi aparținuseră. Creangă apare interesat de mai toate ipostazele importante ale cunoașterii, dornic să învețe limbi străine, cu o ascuțime a minții ce nu s-ar fi putut manifesta fără suportul unor solide și destul de întinse cunoștințe. Numeroase alte aspecte ale biografiei (de la Neamul lui Creangă la Creangă intim
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
din Rusia, editează în 1901 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, însoțindu-l cu un studiu introductiv. Consacră pagini și altor personalități ale istoriei naționale: Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu și N. Bălcescu. Îndeosebi ultimului îi face o amplă prezentare în dubla-i ipostază de revoluționar și de om de litere. A mai publicat articole pe teme culturale (Instrucțiunea publică în România, Ceva despre Constantin din Golești ș.a.). Orientarea sa democratică apare mai evidentă în amplul studiu Țăranul român (1879), premiat de Academie. Ca
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
strașnic atunci cînd reușea. „Mai rar unul care să se mîndrească fățiș ca dînsul cu titlul de poet, de scriitor”, am ținut să observ. „Ca toți cabotinii”, i-a scăpat vorba lui Genoiu, care a rivalizat mereu cu el în ipostazele de dramaturg și cronicar de teatru. „Nu era un oarecine în tîrg”, a zis Siegler în chip de concluzie, formulînd nu numai opinia sa, ci, cred, și pe cea a comunității evreiești locale. La înmormîntare au venit George Lesnea, Corneliu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în vremurile imemoriale: „(Revoluția islamică) este o revoluție care a început de la Addam și încă mai continuă...”. Un european s-ar simți ridicol dacă ar afirma așa ceva. Iată diferența! *Zilele bune sînt cele care se încheie cu gînduri bune. *În ipostaza de conferențiar, Al. Zub a fost la înălțimea scrisului său: meditat, evocator, impecabil. Într-o oră, doar o ezitare în fața interpretării unui citat din G. Călinescu. În rest, o admirabilă coerență și fluență. Caz rar de egalitate între scris și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fost starea mea sufletească de la care am pornit? Din dialoguri se vede că sînt ucenic la Filologie și că țin morțiș să plasez ici și colo cuvinte și expresii abia învățate. Dar lucrul cel mai greu de recunoscut e ipostaza romantică, preferința pentru un erou ce aspiră să devină o personalitate și care vrea să se realizeze cît mai curînd. Dacă în el am pus ceva din mine înseamnă că sînt foarte dator tinereții! Într-o variantă de discurs omagial
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de președintele P.E. După captatio, s-a lansat într-un autoelogiu referitor la ceea ce face, ca redactor-șef, în revistă și ca dramaturg (pentru babe și femei divorțate), în piesele sale de teatru. De pildă, în cea de-a doua ipostază a „abordat” (el numai asta face: abordează!)Î „problema promovării femeii” și „problema modernizării localităților urbane și a spațiilor de muncă”. Sala, care îi cunoștea „refrenele”, era pur și simplu excedată. Mînios că n-a reușit să intereseze pe nimeni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pedeapsă. Am să încerc și o altă comparație: scoaterea unui actor dintr-o distribuție sau a unui jucător de fotbal de pe postul în care s-a obișnuit poate însemna, nu o dată, anularea lui: nu dăm randament decît într-o anumită ipostază și într-o anumită combinație. Pentru a înțelege și mai bine situația, trebuie avute în vedere toate circumstanțele. Prima: cînd a preluat el conducerea, aveam 42 de ani; eram, pentru meseria de critic, la vîrsta optimă. Uzurpîndu-mi postul de conducere
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca proaspătul cuplu să-și scrie propria istorie și să ajungă a fi prezentat viitorimii drept un exemplu de puritate, fidelitate etc. Vom vedea (în ideea de astăzi a dictatorilor cunoscuți) tablouri înfățișându-i pe tinerii de astăzi în diferite ipostaze: de reținut că prima posibilă poză de arhivă este cea publicată zilele trecute de întreaga presă: Nicușor cu mâinile reunite în poală. Întocmai atitudinii atât de cunoscute, stând în picioare în fața părinților săi cărora le prezintă, în numele organizației de tineret
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
loc unei poezii-scrisoare în care-i propune pace adversarului său. Chipul durabil al unui mare scriitor, cum se intitulează pagina, cuprinde nu mai puțin de șase poze cu Barbu (concurență pentru Ceaușescu senior), citate din cel sărbătorit prins în toate ipostazele fermecătoarei sale existențe, inclusiv cea de fotbalist. Păunescu aștepta de mult pacea cu mai vechiul său profesor de lichelism și acum s-a hotărât să atace: Și uite, puteai cu-o-mpăcare normală/ Să fii patriarhul întregului scris/ Dar zilnic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Provocarea, pe care creația o Întreține În haosul existenței cotidiene, Îl chinuia, fără Îndoială, În continuare, dar nu obișnuia să amintească acest subiect delicat. Un scriitor vulnerat de propriile sale tăceri și de tăcerea din jurul numelui său Întruchipează o tulburătoare ipostază a zădărniciei. Reluase fumatul, trecea și printr-o criză personală. Părea, ca și În Întâlnirea noastră din primăvara trecută, când tăcuserăm Împreună mai mult de o oră, prea plin de neîmpliniri și negație. „Nu mai suport, dragă Norman, epoca În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la un curs al unui coleg american care se ocupă de simulări În cercetarea genetică”, continua medicul-corespondent. „Printr-o curioasă coincidență, am văzut În programul universității că În acea seară era prevăzută proiectarea filmului dumneavoastră.” Fictivul Spino, reincarnat În vechea ipostază de medic italian și devenit fictiv expeditor, din America, al fictivei scrisori adresate regizorului portughez Fernando Lopes, oferă o relatare deloc fictivă a serii de vizionare. „În seara proiectării filmului la Bard College (mă așezasem discret În ultimul rând), așteptam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apăreau în prag ștergându-și mâinile de șorțurile lor albe. Fluviul curgea liniștit, luminițele tremurau în bătaia vântului, cowboy-ii cântau fericiți. Ben Johnson trecea prin peisajul acela ca o săgeată. Camera de luat vederi îi surprindea silueta elegantă în diferite ipostaze. În timp ce încercam să-mi găsesc pe stâncă puncte de sprijin pentru picioare, Ben Johnson a fost cel care mi-a dat curaj. Îl aveam mereu în fața ochilor. Nu că mi-ar fi trecut durerea provocată de rană, dar datorită lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
al întregii acțiuni”, pag. 139 , NU A PARTICIPAT LA “REVOLUȚIE” ÎN ZIUA DE 14 DECEMBRIE , ORA 16 ÎN PIAȚA UNIRII IAȘI , întrucât a fost arestat încă de la ora 11,00 aceeași zi . N.n. Se înțelege prin urmare , că în toate “ipostazele 14 decembrie”, aportul dsale frizează șolticăria și impostura . 3 - Ambiguitatea depozițiilor , inadvertența punctelor de impact din textele dsale conduc la ideea că NU A FĂCUT NICI UNA , NICI ALTA ! NU A FOST ÎN PIAȚA UNIRII ÎN ZIUA DE 14 DECEMBRIE 1989
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Gafița, Despre poeziile lui Victor Felea, „Tânărul scriitor”, 1955, 12; Florian Potra, Poezia lirică - artă mobilizatoare, ST, 1955, 8; Nicolae Manolescu, „Voci puternice”, CNT, 1962, 47; Dimisianu, Schițe, 145-150; Baconsky, Marginalii, 97-113, 210-216; Tomuș, Carnet, 78-81; Regman, Cronicari, 96-109; Cesereanu, Ipostaze, 189-193; Martin, Poeți, II, 120-124; Vlad, Convergențe, 139-142; Tomuș, Răsfrângeri, 99-104; Andriescu, Disocieri, 159-163; Cristea, Un an, 288-289; Ion Maxim, Atitudini critice, Timișoara, 1973, 171-186; Petroveanu, Traiectorii, 163-172; Ungureanu, La umbra cărților, 25-28; Zalis, Tensiuni, 229-233; Raicu, Critica, 231-234; Culcer
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
a oralității limbajului, în același timp devenind manifestă preocuparea autorului de a se gândi pe sine ca poezie: el ar renunța la experiența manieristă în favoarea uneia textualiste. Introducere în opera lui G. Bacovia (1979) îl impune pe F. și în ipostaza de critic literar. Interpretare personală a operei lui Bacovia, eseul redefinește „revoluția” poetică drept trecere de la „reprezentarea antropocentrică a eului liric” la „un heterocentrism de factură modernă, dizolvantă”. Capabil să vibreze la unison cu textul comentat, înzestrat cu putere de
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
Maistrul Adam Calabrezul de Al. Dumas. Colaboratorii cel mai des întâlniți sunt D. Gusti, cu versuri și proză, V. A. Urechia, autor de poezie patriotică și erotică, precum și al „romanului național” Coliba Măriucăi, și G.-R. Melidon, tot atât de neinteresant în ipostaza de versificator ca și în aceea de autor al însemnărilor de călătorie în Moldova de Sus și la Cetatea Neamțului. Cu însemnări de călătorie, scrise cu emoție discretă și cu darul de a însufleți aridele amănunte istorice, este prezent Gh.
FOILETONUL ZIMBRULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
din 1986 reapare preocuparea pentru susținerea scrisului unor tineri poeți, prozatori și critici. Semnificativă este rubrica „Atelier literar”. În 1989 Eva Behring abordează Avangardismul românesc, sunt incluse trei articole despre actualitatea clasicului I.L.Caragiale, iar Gabriel Marineasa se înfățișează în ipostaza de prozator. De reținut și faptul că la începuturile publicației este consemnată activitatea cenaclului „Pavel Dan”. În timp, la F.s. mai scriu Adriana Babeți, Gh. Pruncuț, Val Antim, Eugen Dorcescu ș.a. D.B.
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
lui Napoleon I, dar și alte fragmente ale memorialului, reluate ulterior ca scrieri independente, sunt compuse stângaci, într-un registru melodramatic, naiv, cultivând, în gustul epocii, un retorism accentuat. În paginile însemnărilor de călătorie există însă și o a treia ipostază: un autor care reușește să se dezbare de filtrul deformant al lecturilor. În astfel de clipe privilegiate intră în scenă un personaj plin de vervă și farmec, vădind din când în când plăcerea jocului burlesc, un observator pătrunzător, moralist sagace
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]