9,120 matches
-
femeie?" S-ar putea obiecta interpretării date de mine Americii lui Baudrillard (cum că ar fi o teorie proto-socială) că acest text nu este altceva decît literatură, un jurnal de călătorie, că figura de stil cea mai folosită aici este ironia, și că eu iau cartea prea în serios 33. Aș dori, totuși, să insist asupra faptului că atît Baudrillard, cît și membrii curentului cyberpunk oferă o perspectivă care contribuie la înțelegerea societății contemporane, descriu tendințe și fenomene revelatoare pentru prezent
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
toți cei de aici, șansele ne sunt egale în a muri sau a trăi...’’ Gânduri banale, nu filosofii profunde, nimicuri ridicate în rang de absolut, sentimente volatilede nestăpânit, postulate inventate ori descoperite subit. Fizic: aproape dărâmat! Psihic: aproximativ la fel! Ironia și autoironia sunt la ele acasă. Poate involuntar. Degeaba mă chinui să întrezăresc un viitor...apropiat și cu happy end... Imagini dezolante, unele de coșmar. Viața mea în mâinile bunului Dumnezeu! Lupte crâncene se dau în propria-mi ființă, de parcă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
culoarea pielii întoarse, lăsând în locul acestora papucii de plastic. Are 37 de ani, și îmbrăcat astfel...pare a fi un clovn mai mult decât simpatic. Chipul îl trădează, în acest sens, și faptul că e pus mai tot timpul pe ironii și pe glume totdeauna spirituale. Are corp vânos, ca de taur, dar se vede clar cum boala sărăciei l-a măcinat până aproape de terminare. ,,Carpe diem!’’ (trăiește clipa!), e sloganul acestui om de mare caracter. Poate că numai asta i-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
niciodată. „A fost repartizat la Vaslui la terminarea facultății, dar din cauza unei fete pe care o iubea, studentă la Psihologie, s-a întors la Iași și s-a angajat unde și-a găsit de muncă, la Securitate”, povestește Mihai Toma. Ironia sorții: Darabă avea aria sa de interes și urmărirea o reprezenta chiar lumea universitară. „A fost un om corect. Nu ne-a făcut niciodată probleme, deși glumeam pe seama lui”, spune Mihai Toma care, ca și Mitachi Strat, terminând al doilea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
colegele, în activitățile de cerc pedagogic, așteptam cu nerăbdare participarea și intervenția domnului profesor. Fiecare intervenție verbală a domnului Pracsiu însemna o pledoarie pentru carte, pentru cultură, pentru frumos, presărată cu nenumărate citate memorabile, umor (malițios, de multe oriă cu ironii fine. Competența, ușurința și eleganța exprimării, abundența informațiilor oferite cu plăcere și bucurie celui care se simte pe deplin stăpân pe puterea cuvântului, făcea ca aceste activități, anoste uneori, să se transforme într-un adevărat colocviu, unde noi, bibliotecarii, ne
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
făcut de la el putere prefect, în capul echipelor de șoc comuniste, a organizat atacuri prin toate întreprinderile industriale, gonind pe directori și îndemnînd pe lucrători la revoltă și jaf. Acest odios personaj ajunsese, în ultimul timp, aici, la Paris, ce ironie, ambasadorul României, probabil datorită acestor isprăvi. Din toate părțile țării, știrile erau că agenții partidului comunist, sub ocrotirea armatelor sovietice, agitau și tulburau viața oamenilor și le prădau casele. Nimeni nu-și mai putea vedea de treabă. Satele, din cauza secetei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Eva Peron n-a reacționat imediat la campania de ponegrire dusă împotriva ei. S-a ocupat de lumea ei, de "los descamisados", instituind legi sociale, sindicate muncitorești, drepturi la greve, naționalizări, exproprieri. Nu se atinsese încă de oficina de unde plecau ironiile și disprețuirile pentru persoana sa, adică de faimosul Jockey club. O mînă de "descamisados", acești fideli ai Evitei pînă la fanatism, întruniți într-una din zile în piața de Mayo, pentru a manifesta împotriva oligarhiei, scandînd Evita, Evita, au pornit
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
s-ar zice, dar lupta acestui nou val nu este una de nimicire a poeziei anterioare, de negare a unor valori deja stabilite, ci de afirmare a unei noi sensibilități, mai puțin concupiscente, mai puțin idilice, o sensibilitate în care ironia și absurdul par a-și da mîna, dar în spatele cărora există, de fapt, o nesfîrșită tristețe, un acut sentiment al realității fragile, o imensă responsabilitate în fața unei lumi care-și demitizează pînă și liniștea (sau mai ales liniștea). Poeții noului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
prin gustul artistic inconfundabil, se poate spune că sînt o generație erudită, poezia lor nu este livrescă (cum s-a spus), ci inteligentă, ei nu pot scrie "frumos" pentru că par "plictisiți" de imensitatea poeziilor "frumoase" dar care nu spun nimic, ironia lor nu-ți dă sentimentul de burlesc, ci de gravitate și responsabilitate în fața fiecărei clipe. Nu se refugiază în incongruență și absurd (cum li s-ar părea celor cu o sensibilitate vetustă, neintegrabilă în circuitul existenței spirituale "moderne"), senzația pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și el în scrânciob. Și cum "pofta vine mâncând" ne-a prins noaptea în luncă. Veseli am pornit apoi spre casă. Pe aproape, nu mi venea să intru în ogradă. Tata, zărindu-mă printre gard, mi-a zis, oarecum cu ironie: Poate ți-o fi foame! Treci în bucătărie, că mama de când te-așteaptă cu masa gata! Ca o mironosiță m-am strecurat înăuntru și-am început să plâng. Mama s-a uitat lung la mine și m-a strâns lângă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au făcut cerșetor, blestemații. Mai bine m-ar fi omorât. — Cerșetor? Nu s-ar zice, preasfinte părinte, ripostă cavalerul Înfrânându-și armăsarul. Cine vă vede, monseniore, se poate gândi la orice, numai la mizerie nu. Privirea lui Eglord cercetă cu ironie făptura bucălată a omului sfânt, capul lui rotund ca o bilă, fața strălucind de sudoare și ochii mici care trădau o inteligență și iscusință neobișnuite, gura cu buze cărnoase, rasa bogată și crucea cu pietre prețioase care-i atârna pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cultură”, ateliere de inițiere în tehnica origami, tombole. De asemenea, am ținut ca măcar o parte din exponate să poată fi admirate de vizitatori într-un loc de prestigiu al Iașului, „Sala Pașilor Pierduți”. Nu a fost ușor, ba dimpotrivă. Ironii din partea unora, neîncredere sau indiferență din partea altora... Dar și implicarea unui număr mare de oameni. Dincolo de toate, a fost o muncă de echipă, cu sacrificii și dăruire. Din echipă au făcut parte atât cadre didactice și nedidactice, cât și elevi
Avem imaginaţie şi îndemânare. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Loredana Țară () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1865]
-
compunând, la comandă politică, ode și epode cuplului bicefal ceaușist. Lui Mircea Horia nu-I pasă deloc în acei ani că unii dintre ipochimenii respectivi îl agresau pur și simplu, cerându-i să fie publicați în revista. Că o cruntă ironie a sorții, din nenorocire, în ultimii ani de viață, publicând de voie de nevoie în Litere (o revista scoasă de ultimul sau editor), Mircea Horia Simionescu se va întâlni din nou cu aceste fantome. Tudor Țopa a fost adus în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unită și puternică. Rămân cu toată dragostea alături de cei ce semnează, această revistă, îi susțin și le urez succes. Să avem credința că va fi bine. (22.XI.1996, Târgoviște) Radu G. Țeposu ... Cred că sunt un amestec ciudat de ironie și patriotism, de sensibilitate plastică și lirism, de predispoziție teoretizantă și explozie imaginativă. Sau poate că nu sunt decât un om confuz, vorba domnului Cehov... Critica de direcție nu mai are gloria de dinainte A.B.D-le Radu G.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
așadar, un critic specializat și-mi face egală plăcere să mă scald în efluviile lirice ale poeziei, ori să despic în patru firul teoretic al conceptelor critice. Dacă stau și mă gândesc bine, cred că sunt un amestec ciudat de ironie și patetism, de sensibilitate plastică și lirism, de predispoziție teoretizantă și explozie imaginativă. Sau poate că nu sunt decât un om confuz, vorba domnului Cehov. A.B.Din experiența Dumneavoastră, în decursul activității sale, un critic literar are posibilitatea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
A.B.Faceți portretul criticului literar născut în zodia Berbecului, să vedem cum arată. Criticul literar născut în zodia Berbecului scrie bine, are cultul expresiei, are instinct artistic, e funciarmente un liric, face din literatură un spectacol al existenței, alternează ironia cu patetismul, maliția cu melancolia, are sensibilitate filozofică, e tenace, dar are și dese accese de dezabuzare, iubește cărțile ca pe niște ființe vii, este cum zice la zodie mai degrabă talentat decât deștept... Laurențiu Ulici ... Criticul trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
citit pe nerăsuflate, autografele cu dedicații erau mereu pline de căldură, de încurajare. "Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar noua" (1993), "Viața și opiniile personajelor" (1983) și "Suferințele tânărului Blecher" (1996). Cred că sunt un amestec ciudat de ironie și patriotism, de sensibilitate plastică și lirism, de predispoziție teoretizantă și explozie imaginativă. Sau poate că nu sunt decât un om confuz, vorba Domnului Cehov", îmi declara intr-un interviu. Iubea tot ce făcea, sprijinea poeții tineri, critica sa era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
El a botezat hotelul cu numele satului natal al tatălui său. La inaugurarea hotelului a fost invitată toată lumea așa zisă selectă, cu un lux neîntrecut. Stelele din Hollywood n-au lipsit nici una. N-au lipsit Însă, după inaugurare, criticile și ironiile la adresa miliardarilor. A fost, În schimb, replica interesantă a unor oameni modești, publicată În ziare sub titlul „Miliardarii noștri”. Suntem mândri de miliardarii noștri, a scris unul. Tot ce au se datorește muncii lor, spiritul lor de Întreprindere. Banii lor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
prici, târându-l în mijlocul camerei 4-spital. Amorțit de la poziția în care era obligat să stea, O. nu s-a ținut bine pe picioare și s-a prăbușit pe mozaic frecându-și gambele atunci când Țurcanu l-a lăsat din mână, stârnind ironia acestuia: ' Las că te dezmorțesc io, C.!'. A început să danseze pe pieptul lui, coborând în călcâie spre abdomen și apăsându-i permanent stomacul, ficatul, pancreasul și intestinele. O. a încercat să spună ceva, dar nu a reușit, fiindcă nu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
domn Moisescu, care n-a făcut absolut nimic. Pe urmă a murit și în locul lui... V.A. : Prietenul și fostul coleg de facultate, la Drept, al lui Emil Constantinescu, se zice că era chiar nepot al patriarhului cu același nume. Ironia istoriei e că numele lui te întâmpină de cum intri în clădirea unde funcțio‑ nează azi Curtea de Apel București. Meritul lui ? Sub el a fost obținută clădirea unde fusese, cred, sediul Securității externe a lui Ceaușescu. A.M.P. : Îmi amintesc
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
-l facă să scrie în Adevărul că Iliescu este „un erou tragic“ al tranziției. Până la urmă, noi, AZR-ul, am reușit să aducem, cred că prin Fundația Soros, hârtie din afară și chiar s-o distribuim gratuit presei independente. Culmea ironiei e că i-am dat chiar și lui alde Mazăre, care scotea la Constanța un săptămânal foarte critic cu Iliescu și comilitonii săi. Ca să-l vezi acum în plutonul lui Iliescu și al pușcăriabililor indiferent de partid ! A.M.P. : Dar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fost de la început, dar au devenit cu timpul. Am ajuns să avem această majoritate de profitori, care, în fond, nu vrea decât con‑ tinuitatea privilegiilor pe care le avusese nomenclatura comunistă. Nu că ei proveneau din nomenclatură, că asta e ironia sorții. La foarte puțini oameni din clasa politică postcomunistă găsești legături directe cu nomenclatura. V.A. : Au fost în primul val. Scriam la un moment dat că Revoluția fusese doar în cartierul Primăverii ; fuseseră maziliți ceaușiștii și le luaseră locul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de la companii din afară și așa mai departe. A.M.P. : Așa este. Cu certitudine, astăzi e foarte criticabil acest sistem al externalizării tuturor serviciilor. SĂ dăm exemplul nostru de la Televiziune, că este exemplul cel mai elocvent. Eu țin uneori, culmea, ironiei, key note addresses la mari conferințe de administrație și povestea cu care încep întotdeauna este povestea noastră de la Televiziune. Cum am vrut noi, dacă vă aduceți aminte, să facem outsourcing-ul publicității Televiziunii. Aveam următoarea situație : Televiziunea publică ar fi trebuit
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
doua a romanului era un interogatoriu psihiatric extra‑ ordinar de strâns, în care trei doctori încercau să rațio‑ nalizeze altruismul personajului - nici azi nu avem o bună explicație medicală a altruismului - și în acest pro‑ ces îi grăbeau moartea. Culmea ironiei e că în 2012 am primit prin e-mail o lucrare nesolicitată de la un psiho‑ log german care scrie despre altruismul autodistructiv și m-a informat că mă urmărește cu atenție, dacă Ăsta e un mesaj de trimis unei persoane necunoscute
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
regizor la Ciuta - jucată de aproape toate teatrele naționale din țară., demonstrând unise că Victor Ion Popa e și un gingaș poet, cu versuri vioaie, de o plasticitate rară, cu ritm și rimă bogată și cu o fină nuanță de ironie”, publicând două poezii: „Caricatură sentimentală” și „Schiță de toamnă”, reproducându-vi-o pe ultima: O comoară de aramă Și de aur în văpăi Arde-n galbena năframă De pe dealuri și pe văi. Tata-și doarme somnișorul Sub căruță lângă boi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]