8,846 matches
-
vectoriale și reciproc, orice morfism de spații vectoriale este o transformare liniară. Aplicația formula 5 dată prin formula 6 este o aplicație liniară. Dacă cele două spații vectoriale sunt finit-dimensionale și pentru fiecare spațiu s-a ales câte o bază, o transformare liniară "f" se poate reprezenta ca o matrice. Reprezentarea se face astfel: Fie formula 7 și fie formula 8 o bază a lui "U". Fie formula 9 și fie formula 10 o bază a lui "V". Matricea formula 11 asociată transformării "f" are "n" linii și
Transformare liniară () [Corola-website/Science/298836_a_300165]
-
este un subspațiu vectorial al spațiului "U". Dimensiunea acestui spațiu se numește "defectul" transformării, notat "defect(f)". Mulțimea formula 15 (imaginea funcției "f") este un subspațiu vectorial al lui U. Dimensiunea acestuia se numește "rangul" transformării, notat "rang(f)". O transformare liniară este injectivă dacă și numai dacă defectul ei este zero. O transformare liniară este surjectivă dacă și numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea codomeniului. Pentru orice transformare liniară, suma dintre rangul și defectul său este egală cu dimensiunea
Transformare liniară () [Corola-website/Science/298836_a_300165]
-
transformării, notat "defect(f)". Mulțimea formula 15 (imaginea funcției "f") este un subspațiu vectorial al lui U. Dimensiunea acestuia se numește "rangul" transformării, notat "rang(f)". O transformare liniară este injectivă dacă și numai dacă defectul ei este zero. O transformare liniară este surjectivă dacă și numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea codomeniului. Pentru orice transformare liniară, suma dintre rangul și defectul său este egală cu dimensiunea domeniului de definiție: Pentru o transformare liniară definită pe un spațiu "V" cu
Transformare liniară () [Corola-website/Science/298836_a_300165]
-
acestuia se numește "rangul" transformării, notat "rang(f)". O transformare liniară este injectivă dacă și numai dacă defectul ei este zero. O transformare liniară este surjectivă dacă și numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea codomeniului. Pentru orice transformare liniară, suma dintre rangul și defectul său este egală cu dimensiunea domeniului de definiție: Pentru o transformare liniară definită pe un spațiu "V" cu valori în el însuși, formula 16, un vector formula 17 se numește "vector propriu" al transformării "f" dacă există
Transformare liniară () [Corola-website/Science/298836_a_300165]
-
defectul ei este zero. O transformare liniară este surjectivă dacă și numai dacă rangul său este egal cu dimensiunea codomeniului. Pentru orice transformare liniară, suma dintre rangul și defectul său este egală cu dimensiunea domeniului de definiție: Pentru o transformare liniară definită pe un spațiu "V" cu valori în el însuși, formula 16, un vector formula 17 se numește "vector propriu" al transformării "f" dacă există un scalar formula 18 cu proprietatea că formula 19, cu alte cuvinte, formula 20 are aceeași direcție cu "v". Valoarea
Transformare liniară () [Corola-website/Science/298836_a_300165]
-
proprietatea că formula 19, cu alte cuvinte, formula 20 are aceeași direcție cu "v". Valoarea formula 21 se numește "valoare proprie" asociată vectorului propriu "v". Dacă spațiile "U" și "V" sunt înzestrate și ca spații topologice, se poate pune problema dacă o transformare liniară formula 1 este continuă. în cazul în care spațiile "U" și "V" sunt spații normate (adică dacă topologia este indusă de o normă), mulțimea transformărilor liniare și continue definite pe "U" cu valori în "V" este un spațiu vectorial, notat uneori
Transformare liniară () [Corola-website/Science/298836_a_300165]
-
și "V" sunt înzestrate și ca spații topologice, se poate pune problema dacă o transformare liniară formula 1 este continuă. în cazul în care spațiile "U" și "V" sunt spații normate (adică dacă topologia este indusă de o normă), mulțimea transformărilor liniare și continue definite pe "U" cu valori în "V" este un spațiu vectorial, notat uneori LC("U","V"), și este subspațiu al spațiului vectorial al transformărilor liniare definite pe "U" cu valori în "V". Mai mult, LC("U","V") este
Transformare liniară () [Corola-website/Science/298836_a_300165]
-
sunt spații normate (adică dacă topologia este indusă de o normă), mulțimea transformărilor liniare și continue definite pe "U" cu valori în "V" este un spațiu vectorial, notat uneori LC("U","V"), și este subspațiu al spațiului vectorial al transformărilor liniare definite pe "U" cu valori în "V". Mai mult, LC("U","V") este spațiu normat, norma fiind definită prin: formula 23 O definiție echivalentă pentru norma unei transformări liniare continue este: formula 24 Pentru o transformare liniară "f", expresia formula 25 este finită
Transformare liniară () [Corola-website/Science/298836_a_300165]
-
uneori LC("U","V"), și este subspațiu al spațiului vectorial al transformărilor liniare definite pe "U" cu valori în "V". Mai mult, LC("U","V") este spațiu normat, norma fiind definită prin: formula 23 O definiție echivalentă pentru norma unei transformări liniare continue este: formula 24 Pentru o transformare liniară "f", expresia formula 25 este finită dacă și numai dacă "f" este continuă.
Transformare liniară () [Corola-website/Science/298836_a_300165]
-
al spațiului vectorial al transformărilor liniare definite pe "U" cu valori în "V". Mai mult, LC("U","V") este spațiu normat, norma fiind definită prin: formula 23 O definiție echivalentă pentru norma unei transformări liniare continue este: formula 24 Pentru o transformare liniară "f", expresia formula 25 este finită dacă și numai dacă "f" este continuă.
Transformare liniară () [Corola-website/Science/298836_a_300165]
-
puțină educație în matematică tind să estimeze cantitățile logaritmic, adică ele pun un număr pe o linie în funcție de logaritmul lui, astfel că 10 este poziționat la fel de aproape de 100 ca și 100 de 1000. Creșterea educației schimbă această estimare cu una liniară (poziționarea lui 1000 de 10x mai departe), în anumite circumstanțe, în timp ce logaritmii sunt utilizați atunci atunci când numerele de reprezentat sunt dificil de marcat liniar. Logaritmii apar în teoria probabilităților: legea numerelor mari dictează că, pentru o aruncare a monedei, când
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
operații pe secundă pe fiecare conexiune. În lucrarea sa Law of Accelerating Returns, Ray Kurzweil ajunge la concluzia că de la apariția Universului, și mai ales de la apariția vieții pe Pământ, evoluția a avut loc exponențial (chiar dublu exponențial) și nu liniar. Extrapolând legea lui Moore, Kurzweil presupune că în cei 100 de ani ai secolului al XXI-lea vom asista la o evoluție comparabilă cu 20.000 de ani precedenți, dacă se menține curba exponențială. Aceasta deoarece odată ce computerele vor depăși
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
februarie 1850, București — d. 22 octombrie 1882, București) a fost un pictor și pedagog român, membru post-mortem al Academiei Române (1948). Începând din 1869 urmează „Școala de arte frumoase” condusă de Theodor Aman, devenind, în 1872, profesor la catedra de desen liniar și caligrafie a Seminarului episcopal din Buzău. În 1873 se transferă la gimnaziul comunal „Tudor Vladimirescu”, apoi, în 1875, la școala de meserii din aceeași localitate. La sfârșitul anului 1878 pleacă la Paris, unde frecventează cursurile „Academiei libere Julian”; verile
Ion Andreescu () [Corola-website/Science/297784_a_299113]
-
sa cu Matisse, legăturile cu spiritul artei franceze explică numeroasele raporturi cu ceea ce se va numi "École de Paris". Totuși Pallady nu va adera la programul estetic promovat de aceste curente artistice. Aspirația către o arhitectură simplă, către o logică liniară a proporțiilor domină arta lui Pallady, care refuză grandilocvența, sentimentalitatea și pitorescul ieftin, făcând evidentă orientarea sa structurală spre compoziția clasică. Sensibilitatea sa controlată este dublată de o supremă asceză a spiritului, într-o unitate care îl distinge de lirismul
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
mmHg și constituie tot un indicator al componentei metabolice a sistemelor tampon. Măsurarea stării echilibrului acido-bazic sanguin se poate face prin tehnica descrisă de Astrup (1960) care se bazează pe observația că valorile de echilibru ale CO2 în sânge variază liniar cu pH. (FIG 1.11). Devierile patologice ale echilibrului acido-bazic au fost definite acidoze și alcaloze ele fiind cauzate de prezența unor afecțiuni pulmonare, renale, gastro-intestinale sau metabolice (diabet zaharat). Acidozele și alcalozele pot avea mecanisme de producere respiratorii care
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
condiții de repaus ca și în răspunsul de lungă durată la inhalarea de CO2, spre deosebire de chemoreceptorii periferici care intervin în răspunsurile rapide la CO2. Rolul CO2 și al H + în modificările respiratorii este foarte important, lucru dovedit de creșterea aproape liniară a ventilației în funcție de concentrația H+. Nivelul acesteia depinde de producerea metaboliților acizi și în primul rând a CO2 care este cel mai puternic excitant al neuronilor respiratori. Hipoxia potențează răspunsul ventilator la CO2. Presiunea parțială a CO2 în sângele arterial
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
unei observabile modifică starea sistemului, iar măsurarea simultană (adică în succesiune imediată) a două observabile poate da rezultate diferite, în funcție de ordinea în care au fost efectuate măsurătorile. Teoria incorporează aceste constatări atașând fiecărei dintre observabilele formula 9 ale sistemului un operator liniar formula 10 în spațiul Hilbert, operației de măsurare a observabilei corespunzându-i aplicarea operatorului reprezentativ asupra funcției de stare. Algebra acestor operatori este necomutativă, adică în general formula 11 "comutatorul" a doi operatori formula 12 și formula 13 notat formula 14 este operatorul Două observabile
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
din măsurarea unei observabile este una dintre valorile proprii ale operatorului atașat, iar starea sistemului imediat după efectuarea măsuratorii este un vector propriu corespunzător acestei valori; întrucât observabilele au valori reale, operatorii reprezentativi trebuie să fie operatori hermitici. Un operator liniar este un operator hermitic dacă pentru orice pereche de vectori formula 19 și formula 20 din spațiul Hilbert are loc relația Ecuația liniară omogenă unde formula 25 este o constantă, are soluții nebanale (adică diferite de vectorul nul) doar pentru anumite valori ale
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
printr-un număr întreg, în forma formula 27 Vectorii proprii corespunzători unor valori proprii diferite sunt ortogonali: dacă formula 28 și formula 29 sunt vectori proprii corespunzători, respectiv, valorilor proprii formula 30 atunci formula 31 Unei valori proprii îi pot corespunde mai mulți vectori proprii liniar independenți, în care caz ea se zice "degenerată", iar numărul maxim de vectori proprii liniar independenți care îi corespunde este "ordinul de degenerare"; fenomenul se numește "degenerescență". Acești vectori nu sunt, în general, ortogonali, însă există metode de ortogonalizare prin
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
la un moment ulterior. Modificarea funcției de stare formula 62 și a oricărui operator hermitic formula 12 care reprezintă o mărime observabilă, de la un moment inițial formula 64 la un moment formula 65 poate fi descrisă de un operator formula 66 care trebuie să fie "liniar" și "unitar" (pentru ca evoluția temporală să păstreze superpoziția stărilor și spectrul observabilelor): Se postulează că operatorul de evoluție satisface o ecuație diferențială de ordinul întâi în raport cu timpul, având forma și condiția inițială Operatorul hermitic formula 75 care determină dinamica, se numește
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
ardere externă, care transformă energia termică a aburului în lucru mecanic. Aburul sub presiune este produs într-un generator de abur prin fierbere și se destinde într-un agregat cu cilindri, în care expansiunea aburului produce lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui piston, mișcare care de cele mai multe ori este transformată în mișcare de rotație cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă. Căldura necesară producerii aburului se obține din arderea unui combustibil sau prin fisiune nucleară. Motoarele cu abur au dominat industria și mijloacele
Motor cu abur () [Corola-website/Science/297959_a_299288]
-
grecești și reunirea ei cu descoperirile din China și India, mai ales în ceea ce privește sistemele de numerație. Domeniile trigonometriei (prin introducerea funcțiilor trigonometrice) și aritmeticii cunosc o dezvoltare deosebită. De asemenea, în această perioadă sunt inventate combinatorica, analiza numerică și algebra liniară. În timpul Renașterii, o parte din textele arabe sunt studiate și traduse în latină. Cercetarea matematică se concentrează în Europa. Calculul algebric se dezvoltă ca urmare a lucrărilor lui François Viète și René Descartes. Newton și Leibniz au inventat, independent, calculul
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
înălțare a Carpaților și Subcarpaților și a intenselor aluvionări. În Pleistocenul superior aluviunile au fost acoperite cu loess și depozite loessoide, iar la începutul Holocenului depresiunea era complet exondată. În acest timp râurile își prelungesc cursurile și își intensifică eroziunea liniară în pătura groasă de loess, fragmentând astfel câmpia. Câmpia Bucureștiului are altitudini cuprinse între 100-115 m, în partea nord-vestică, și 50-60 m, în cea sud-estică, în lunca Dâmboviței. Orașul propriu-zis se desfășoară între 58 m și 90 m altitudine. Peste
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
ruter și/sau interfața de ieșire pentru destinația respectivă, precum și metrica și distanța administrativă. Rețelele sunt plasate în tabela de rutare în ordinea descrescătoare a măștii de rețea (de la rețele mai mici la rețele mai mari), iar ruterul le parcurge liniar. Metrica și distanța administrativă sunt cele două metode de diferențiere între diferitele rute către aceeași destinație. Distanța administrativă face diferența între diferitele tipuri de rute (statice, dinamice și direct conectate). Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
se numea '. Thomas Young a propus mai târziu că acest paradox poate fi explicat prin faptul că culorile sunt percepute printr-un număr limitat de canale în ochi, pentru care el a avansat numărul de trei, '. Maxwell a folosit algebra liniară, recent dezvoltată pentru a demonstra teoria lui Young. Orice lumină monocromatică care stimulează trei receptori ar trebui să fie capabilă să fie stimulată de un set de trei lumini monocromatice diferite (în fapt, de către orice set de trei lumini diferite
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]