9,417 matches
-
ne-a evocat moartea lui Caton! Brandea avea o elocință greoaie; fraza lui se construia încet și penibil, ajutată de o mimică expresivă, în care gestul preceda întotdeauna cuvântul... Prin ce minune, cu asemenea mijloace insuficiente și improprii, omul acesta mărunt și nervos reușea totuși să ne transmită mai totdeauna căldura generoasă a entuziasmului său, iată un lucru pe care la depărtarea la care mă găsesc mi-ar fi greu să-l explic... Nu cred, astfel, că, atât eu cât și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un fel de decepție, de plictiseală că bucuria, care a trecut, a fost numai ce a fost și a durat numai cât a durat. Natural, spunând aceste lucruri, nu m-am gândit nici un moment la toate acele cauze de amărăciune, mărunte și accidentale, reale deci și vizibile, care într-un mediu și la un timp de felul celor în care mă găseam, survin obicinuit atât de des, pentru a dura fiecare în parte atât de puțin. Fost-au multe la număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
numai de mulțime, ci foarte adesea ori de istorici și de literați, ar indica dimpotrivă că importanța și valoarea ei nu merită asemenea deconsiderare. În grecește, anecdotos înseamnă inedit. Și la început, anecdota era o povestire scurtă a unui epizod mărunt, ignorat de istorici. Cu timpul, senzul noți-unei s-a lărgit. Anecdota a intrat chiar în istorie și în unele genuri literare, bunăoară în memorii. Așa cum se cultivă astăzi, anecdota ar ținea întrucâtva de istorie prin conținut și de folklor prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și nici când a plecat. În sfârșit a venit vacanța. Ne-am hotărât să facem un meci de fotbal sus pe platoul Sommerfrische, pe terenul de volei care era folosit și pentru fotbal. Terenul era foarte bun, acoperit cu pietriș mărunt și pe care puteai alerga excelent. Eu de obicei jucam pe postul de atacant sau portar. Atunci am jucat ca portar și încercând să apăr o minge ce venea pe jos, am dat cu piciorul în bolovanul ce juca rolul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
instructorii au ocupat locurile strategice ca să nu ne piardă pe drum. La scurt timp s-a auzit șuierul prelungit al locomotivei, care s-a și pus în mișcare. Ne întorceam acasă cu amintiri de ne uitat. Am cumpărat câteva suveniruri mărunte pe cei 25 lei pe care i-am primit de la părinți. Din apa mării am adunat o mulțime de scoici de toate mărimile, cu forme și culori diferite. Cât timp am stat la Năvodari, domnișoara Elli Ruman a fost instructor
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
șite pe marginea recentelor împunsături ale lui Băsescu împo triva lui Tăriceanu și alte comentarii nesfârșite pe marginea răspunsurilor acestuia din urmă. Prin urmare, am pierdut ceva? Cu timpul, trăind aici, am intrat iarăși în hora marilor știri despre evenimentele mărunte de la noi din sat. Mă surprind din când în când cum mă uit și eu la discuțiile despre cum a înjurato țața Floarea peste gard pe țața Vica, la analizele analiștilor despre cât de grav e că Vasile sa luat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pentru toată lumea subiect de ironii. Câștigurile ei păreau derizorii - ciubucurile pe care le luau reporterii de la cei cu care făceau reportajele sau banii pe carei dădeau cei care voiau să apară pe post, în așazisele talkshowuri. Numai că sumele acestea mărunte, adunate cu sârg, au dat o sumă mare, care la făcut pe Dan Diaconescu un om bogat. Apoi a venit și audiența: un subiect de fapt divers - dispariția unei avocate anonime din Brașov, Elodia Ghinescu - a fost transformat, prin același
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de un munte chiar dacă ne vom Întoarce rar. Nisipul e acum aproape un produs al melancoliilor mele... Ce rost mai are să-mi pun mari Întrebări cînd de atîtea ori n-am fost În stare să-mi răspund nici la cele mărunte? Dar și aceste Întrebări sînt ale mele chiar dacă nu le merit Poate că trebuie să ne merităm și Întrebările nu numai certitudinile. CÎmpia Afrodita, afirmă poeții, s-a plîns lui Tetis că Eros, fiul ei, rămînea copil fără să crească
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru aceasta. Dar și de modestia de a zîmbi cînd orgoliul imită natura, care nu ridică piramide pentru că nu regretă nimic, se mulțumește să existe. Acum știu că surîsul sfinxului culcat pe nisipuri nu este un surîs al indiferenței... Ploaia măruntă de-afară cade peste toate ceasurile În care m-am gîndit la zeii antici. Olimpul trebuie să fie pustiu, Însă cadavrul sfinxului grec nu va fi găsit În prăpastia unde s-a aruncat. Zeul-Întrebare trăiește... VÎntul de toamnă răscolește o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aceea din contemplația de mai înainte. 114. Primul punct este să văd persoanele, și anume să-i văd pe Stăpâna noastră și pe Sfântul Iosif și pe slujnică și pe pruncul Isus după ce s-a născut, luând eu chipul unui mărunt sclav sărac și nevrednic, privindu-i, contemplându-i și slujindu-i în trebuințele lor, ca și cum m-aș afla de față, cu toată supunerea și reverența cu putință; apoi, să reflectez în mine însumi, ca să trag vreun folos. 115. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care îl avusese atunci când o ceruse de soție. Nu mai știa demult cum se sărută sau se mângâie o femeie. La acest capitol nu excela nici înainte, nici după, considerându-l un fleac. Ar fi trebuit să știe că lucrurile mărunte dau sens vieții. Pentru el, ceea ce adăpostise între cei patru pereți reprezenta totul și nu înțelegea că era mai important felul în care trăiești și le simți pe toate. Acestea și multe alte lucruri mărunte dau gustul vieții într-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trebuit să știe că lucrurile mărunte dau sens vieții. Pentru el, ceea ce adăpostise între cei patru pereți reprezenta totul și nu înțelegea că era mai important felul în care trăiești și le simți pe toate. Acestea și multe alte lucruri mărunte dau gustul vieții într-o căsnicie. Îi spunea uneori: - Nai decât să crezi ce vrei tu. - Dar eu nu simt că suntem în doi, că formăm un cuplu, mă simt ca o femeie părăsită, neprotejată, neglijată. - Nu!? Atunci du-te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vremea instabilă de afară. Din spital ieși fără nici o problemă. Nimeni nu sesiză până atunci lipsa lor. În tramvai, cât și în tren, atrase priviri curioase. Așa cum erau îmbrăcați era de așteptat să fie agitație în jurul lor. Începuse o ploaie măruntă, un fel de burniță destul de rece pentru începutul unei toamne. Amândoi erau sumar îmbrăcați pentru acea vreme. Confortul care îi lipsise atâtea nopți de când născuse îl găsea acum pe canapeaua de clasa întâi din tren. Era mulțumită în sine de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înțelepciunii să asculte, să înțeleagă cum stau lucrurile și să poată ierta „presupusa” greșeală de a-l fi lăsat acasă, sau să creadă că totul e bine fără a mai cerceta cum stau lucrurile. Marele adevăr este că toate lucrurile mărunte care dau sens vieții își au noblețea lor și de cele mai multe ori la nivelul lor găsim toată fericirea noastră. Încheindu-și aceste gânduri, deloc răzlețe, Carlina mai adăugă pentru sine: „Nu poți fi indiferent sau să râzi de lucrurile care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acum la un restaurant să bem și să mâncăm ceva? - Dacă nu adăugai cuvintele ,,să bem ceva” suna destul de plăcut, dar te-ai gândit în primul rând la tine, nu poți să ignori băutura. Toate lucrurile acestea și altele mai mărunte nu trebuie ignorate. Ele confirmă un tot, poate ceea este mai de preț în noi. Eu sunt convinsă sută la sută că tu lași alcoolul să fie stăpân pe creierul tău. - Da, m-am gândit și mie îmi pare că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei? Îi voi simți lipsa și îmi va fi tare dor de ea. Pentru binele ei, să studieze la școli mai bune, mă voi sacrifica. P. O iubire pătimașă Nicky nu uitase niciodată ziua când plecase de acasă. Nici lucrurile mărunte care au dat sens vieții sale. Nu uitase nici credința sa ortodoxă moștenită din moșistrămoși, aprindea din când în când lumânări și se închina la altare. Perseverența lui constituia un factor esențial în vremurile de criză. După părerea multora avea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care era atrasă. În ochi i se putea citi iubire. Dând dovadă de stăpânire de sine își încruntă puțin sprâncenele și recunoscu: ,,Multe fete fac exact ca mine, dar nu toate iubesc ca mine. Îl voi încânta cu toate lucrurile mărunte care dau sens vieții și cu micile noastre fantezii pe care le are fiecare.” Nicky era înzestrat cu un caracter deosebit, iar cei care îi pășeau pragul casei erau tratați cu respect, cu căldura aceea de gazdă bună, căldură care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vedere al dictaturii, în cadrul, nu-i așa, larg democratic pe care-l instaurase, filmul este o suită inadmisibilă de erori. Eroarea fundamentală este de a nu vorbi aceeași limbă limba cenzurii, a CCES-ului, a tovilor Dulea, Bâtlan și alți mărunți dumnezei culturali. în mod de-a dreptul scandalos, filmul acesta nu este străbătut de acel ”suflu înnoitor” care ar fi trebuit, potrivit scenariului puterii, să ne transforme în mici golemi purtând Adevărul Partidului înscris pe frunte. Filmul lui Pița nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dOr ca imagine a României, poate doar Nobelul pentru literatură că suntem un popor logocentric... (Iar Oscarul nu se pune, pentru că, după părerea mea, un Oscar e sub un Palme d’Or : cu cât votează mai mulți - și mai mărunți -, cu-atât premiul e mai dubios.) După ce am reciclat de vreo 20 de ori acele câteva idei pe care le am și eu despre Filmul Românesc în general și cel al lui Mungiu în special, am început să primesc telefoane
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care Muntean nu se sfiește s-o înfățișeze credibil și fără menajamente. Filmul nu se complică în complexități psihologice, împrumutând din clipuri nu doar ritmul și o anumită tipologie-instant, ci și o imagine a realității făcută din colajul de gesturi mărunt semnificative (întâlnirea cu un suporter stelist este antologică !). Nu toate momentele sunt convingătoare trezirea într-un tramvai la depou este un clișeu inutil. Dar Furia își duce la destinație mesajul-dinamită cu un simț al urgenței care-l face la fel de deranjant
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
știm care este răspunsul corect, trebuie să explorăm împreună”.” „Să spunem lucrurilor pe nume: în educație, la acest moment, nu ministrul ia deciziile. Nu este nicio diferență între obiectivele ordonanței din decembrie 2012 și cea din decembrie 2013. Aceleași scopuri mărunte și egoiste ale acelorași minți neobosite în a promova regresul”. „Performața școlii nu se măsoară în numărul de elevi olimpici internaționali. Performanță școlii se măsoară în numărul de elevi școlarizați cu un nivel mediu de pregătire, care sunt în măsură
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
responsabilității, atât al medicului, cât și al pacientului”. „O nație contează când nivelul general de educație și instrucție este ridicat!” „Schimbarea periodica a legii nu poate fi miza unor oameni preocupați de bunul mers al școlii românești. E miza unor mărunți și îngenunchiați de propriile îngustimi. Voi spune mereu că Legea educației nu este textul care mulțumește sindicatele, sau textul care aduce puncte electorale. Pe scurt, Legea Educației Naționale trebuie să fie reprezentarea modelului de succes al fiecărui elev din această
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu ajutorul lui Mihai Ralea, spre a nu fi exmatriculat. Dar de exmatriculare n-a scăpat, ba chiar din toate universitățile din țară, la terminarea anului al IV-lea, în 1952, moment din care va fi nevoit să accepte diverse slujbe mărunte pentru a supraviețui: ajutor de caloriferist, funcționar la Bibliotecă Centrală de Stat (1956-1965), metodist în Ministerul învățământului, profesor la o școală postliceala (1967-1971), în fine - încadrat cercetător la Institutul de Cercetări Psihologice și Padagogice, unde a rezistat până în 1982, când
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
zi. Cîte ședințe de lucru, în colectiv cu cei de la "comunale", s-au făcut? Asta era acum cîțiva ani. De-atunci a trecut ceva vreme; bună, rea, a trecut. Cît vremea e bună, e bine, dar cînd viscolește ori plouă mărunt și des, cu vînt din nord ori din sud, de-a lungul culoarului format de blocurile de pe marginea șoselei, un vînt rece și ascuțit ca acum, e mai puțin plăcut de stat în stație. Îți vine să lași naibii totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fac. O să mă duc în birou, mă așez în fața oglinzii, îmi dau cîteva perechi de palme sub acuzația că-s laș și, înfuriat, mă duc să-l caut pe Marinescu. Avea dreptate inginerul Luchian: noi sîntem vinovați cînd niște indivizi mărunți ni se ridică în creștet. Să intrăm puțin aici, spun șefului cînd trecem prin fața ușii din capătul dinspre poartă al secției. De ce? întreabă șeful. Am o treabă cu maistrul Stanciu. Intrăm și cercetăm din privire hala mașinilor. Don Șef îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]