8,525 matches
-
Canada și Germania, constituind o numeroasă diaspora. Migrația netă a început să devină pozitivă începând cu anii 1970, dar până la începutul anilor 1990, principalul influx a fost cel al foștilor emigranți reveniți în țară. Un studiu al Observatorului Mediteranean pentru migrație susține că recensământul din 2001 a înregistrat 762.191 de persoane fără cetățenie greacă ce trăiau în Grecia, ceea ce ar constitui circa 7% din totalul populației. Dintre rezidenții străini, 48.560 erau cetățeni ai altor state din UE sau din
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
și de tundra din Siberia estică au fost populate de vânători-culegători până în evul mediu. Primii locuitori cunoscuți ai Siberiei Centrale erau yenisienii ce vorbeau o limbă diferită de populațiile uralice și turcice târzii. Ketzii erau considerați ultimii locuitori rămași ai migrației timpurii. Pe plajele lacurilor siberiene s-au înregistrat urme de activitate umană din perioada Neoliticului (tumuli, cuptoare și alte artefacte). După yenisieni au urmat uralicii samoyedesii, care au venit dinspre nordul regiunii Ural. Urme ale populației Selkup s-au găsit
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
mortuare și necropole ce aparțineau culturii Afanasevo sau Karasuk au fost găsite. Societățile lor erau inspirate după cele ale sciților, elitele de războinici fiind la conducere. Stabilirea imperiului Xiongnu în secolul al III-lea i.en. a declanșat valul de migrații. Populații întregi s-au mutat pe Platoul Central Siberian. Populații turcice că Yenisei Kirghiz erau prezente în regiunea Sayan. Triburi turcice precum khakasii și uyghurii au emigrat din locurile lor către nord-vest, subjugând populațiile ugrice. Noii invadatori știau să prelucreze
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
acces liber către Munții Urali. Colonizarea tărâmurilor estice de către Rusia a fost condusă de bogații negustori Stroganovi. Tarul Ivan al IV-lea a garantat crearea unor state largi lângă Urali , precum și privilegii fiscale către Anikey Stroganov, care a organizat o migrație în masă către pământurile colonizate. Stroganovii au dezvoltat agricultură, mineritul și pescuitul în Munții Urali și au stabilit comerțul cu triburile sibieriene. În 1570, antreprenorul Semyon Stroganov și ceilalți fii ai lui Anikey Stroganov au recrutat cazaci pentru a proteja
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
când francii vor distruge taberele principale avare dintre Dunăre și Tisa. După dezintegrarea "Imperiulul Roman de Apus" la 476 (data căderii ultimului împărat, Romulus Augustus), triburile germanice au stăpânit doar temporar Câmpia Panonică. În această perioadă au continuat prin zonă migrațiile și invaziile diferitelor popoare migratoare, asiatice și europene. În această perioadă triburile slave au migrat din Nordest-Europa în partea sudică a Europei, frecvent având tangență și cu istoria Panoniei. În jurul anului 560 avarii cuceresc mare parte din teritoriul Panoniei și
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
comunități sunt în S.U.A. (86.406), Canada (71.100) și Israel (70.000). Istoria limbii maghiare începe acum aproximativ 3000 de ani, la est de munții Urali, în regiunea fluviului Obi. Încă din această perioadă și în continuare, în cursul migrației ungurilor spre sud-vest, limba lor este influențată de limbile turcice și iraniene. După stabilirea lor în bazinul Carpaților, adoptarea creștinismului și formarea regatului Ungariei, limba maghiară este influențată de limbile slave și de limba latină, în care începe cultura scrisă
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
ortodocși. Din 1395 încep să fie înființate școli pe langă bisericile ortodoxe din Siret. În 1401 orașul este amintit că reședința episcopala a armenilor, informație contestată de unii istorici. Șiretul avea în vremea respectivă o puternică comunitate armeana întemeiata în timpul migrației armenilor din 1319 sau chiar cea din 1239. În anul 1352 este menționată o puternică colonie armeana care este foarte posibil să fi existat în Siret deoarece aici era capitala principilor locali. În 1407 Alexandru cel Bun oferă scutire de
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
localitatea principală a orașului; el cuprinde două așezări neolitice atribuite culturii Boian (faza Giulești), două așezări eneolitice aparținând culturii Gumelnița fazele A1 și A2, o așezare geto-dacică din secolele al IV-lea-al III-lea î.e.n., niște morminte din epoca migrațiilor și o așezare medievală târzie, din secolele al XVII-lea-al XVIII-lea. Un al doilea monument este clasificat ca monument de arhitectură este vorba de biserica „Sfântul Nicolae” din centrul localității componente Lacu Rezii, biserică datând din secolul al
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
Petroșani, iar întreaga Vale a Jiului cuprindea 2550 locuitori. În această perioadă, ocupația de bază a populației era păstoritul. În 1840 încep primele exploatări în suprafață ale zăcămintelor de cărbuni simultan la Vulcan, Petroșani și Petrila, iar în 1845, apar migrații masive ce vizează mineri germani în mare parte din Bucovina, dar și din restul Transilvaniei. Pe 25 august 1869, în timpul lucrărilor la linia ferată și la construcția gării Petroșani s-a găsit un tezaur monetar de argint, numărând peste 200
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
Canal, sau lângă "o centrală a celor de la Union Carbide care produce izocianat de metil" (aluzie la Catastrofa de la Bhopal). În ultimii ani ai vieții, Asimov a pus deteriorarea nivelului de trai din New York City pe seama micșorării taxelor cauzată de migrația segregaționistă către suburbii ("white flight"). Ultima sa carte de non-ficțiune, "Our Angry Earth" (1991, scrisă în colaborare cu vechiul său prieten, autorul SF Frederik Pohl), tratează problema crizei mediului, prin prisma încălzirii globale și distrugerea stratului de ozon. Asimov a
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
milenii stepa dintre lacul Aral, Marea Caspică și Dunăre. Atacați și învinși de huni în jurul anului 370, o parte dintre alani s-au retras din stepă spre nord-vest, fiind cu timpul asimilați de slavi, și au contribuit la începutul marii migrații slave spre Europa centrală și regiunea balcanică. Sub influența Imperiului Roman de Răsărit, alanii s-au convertit la creștinism. Majoritatea alanilor s-a deplasat în epoca marii migrații a popoarelor (sec. IV-VI) spre vest, intrând în alianțe cu alte
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
fiind cu timpul asimilați de slavi, și au contribuit la începutul marii migrații slave spre Europa centrală și regiunea balcanică. Sub influența Imperiului Roman de Răsărit, alanii s-au convertit la creștinism. Majoritatea alanilor s-a deplasat în epoca marii migrații a popoarelor (sec. IV-VI) spre vest, intrând în alianțe cu alte popoare migratoare, în principal cu vandalii germanici, cu hunii și avarii, secole mai târziu cu pecenegii și cumanii, ajungând să fie colonizați pe teritoriul Imperiului Roman. Au fost
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
mai târziu cu pecenegii și cumanii, ajungând să fie colonizați pe teritoriul Imperiului Roman. Au fost frecvent folosiți ca mercenari alături de legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor și suebilor și și-au continuat migrația în vest, spre provincia romană Galia. Grigore de Tours descrie, în "Liber Historiae Francorum", bătălia din 31 decembrie 406, când vandalii și alanii (aceștia din urmă sub regele Respendiol) au pătruns în Galia trecând Rinul, în pofida opoziției puternice a francilor
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
arheologice atestă că populația vandalo-alană s-a adaptat rapid la felul de viață roman. Relația cu populația vecină berberă, din Munții Atlas, era încordată și au avut loc ciocniri armate sporadice. Vandalii și alanii au fost singurele popoare din epoca migrațiilor care au dispus de flotă maritimă, cu ajutorul căreia au cucerit insulele din vestul Mării Mediterane. O mare flotă a imperiului roman răsăritean a fost distrusă în 468, iar Roma a fost jefuită („vandalizată”). În 533, împăratul Iustinian I a trimis
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
Actualmente suprafață intravilană a orașului este de aproximativ 500 km² Aproximativ 1/3 din populația țării locuiește în capitală. Cele 7 milioane de locuitori sunt preponderent migrați din zonele rurale ale țării. Pe parcursul secolelor XIX-XX s-a înregistrat o importanță migrație din Asia și Europa. Demografia rasială a Limei. Lima este unul dintre principalele centre culturale din Peru. Găzduiește 28 de universități printre care se numără Universidad Nacional Mayor de San Marcos, "Decana de América", cea mai veche de pe continent, care
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
ape este legată de aureola mofetică a lanțului Harghita - Călimani. Alimentarea complexului acvifer se produce prin infiltrare din precipitații, din apele freatice, din cele acumulate în deluvii și din apa pâraielor din zonă. Sistemele de fracturi ce afectează zona permit migrația spre suprafață și contactul apelor complexului acvifer cu C02 de profunzime. Apele de suprafață sunt reprezentate de pâraie tributare Pârâului Vinului, afluent al Bistricioarei. În Borsecul de Sus se găsesc Pâraiele Usturoi (drenează izvoarele minerale) Hanzkel și Nadășa iar în
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
importantă fiind Domul roman, aflat chiar în afara zidurilor Mdinei. În 395, când Imperiul Roman a fost împărțit pentru ultima dată la moartea lui Teodosie I, ca și Sicilia, și Malta a intrat sub controlul Imperiului Roman de Apus. În timpul Perioadei Migrațiilor, , iar Malta devenit ținta atacurilor altor puteri și a fost cucerită sau ocupată de mai multe ori. Între 454 și 464, insulele au fost supuse de către vandali, iar după 464 de ostrogoți. În 533, Belisarius, pe drumul său către campaniile
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
de euro. În 2005, Malta a solicitat ajutorul UE în ceea ce privește primirea imigranților ilegali, repatrierea celor cărora li se refuza statutul de refugiat, relocarea refugiaților în țările UE și securitatea maritimă. În decembrie 2005, Consiliul European a adoptat "Abordarea Globală a Migrației: Acțiuni Prioritare cu Accent pe Africa și Marea Mediterană"; dar implementarea acestor acțiunile a fost limitată la Mediterana de Vest, punând astfel o presiune suplimentară pe ruta mediteraneeană centrală pentru imigrația ilegală din care Malta face parte. În ianuarie 2014, Malta
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
semne evidente ale vetrei satului medieval. Toate aceste vestigii arheologice constituie dovezi ale continuității populației pe aceste meleaguri din timpuri străvechi până în zilele noastre. Centrul așezării s-a mutat dintr-o parte în alta datorită în parte intervenției procesului de migrație a popoarelor, proces atestat în Copșa prin descoperirea unor fragmente de ceramică cenușie. Dacă vechea așezare nu s-a menținut tot timpul în același loc se datorează și istoriei frământate a Transilvaniei în prima parte a evului mediu. Atestarea documentară
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
dintre gali: ""Horum omnium fortissimi sunt Belgæ"". Numele de „Belgia” provine din "Gallia Belgica", numele unei provincii romane din nordul Galiei care, înainte de invazia romană din 100 î.e.n., era locuită de "Belgae", un amestec de populații celtice și germanice. O migrație treptată a francilor germanici în secolul al V-lea a adus zona sub dominația regilor merovingieni. Schimbarea treptată a echilibrului puterilor în secolul al VIII-lea a dus la evoluția regatului franc în Imperiul Carolingian. Tratatul de la Verdun din 843
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
au descoperit în zonă dovezi ale unor așezări preistorice, datând din neolitic. În antichitate, începând cu secolul al III-lea î.e.n., celții, Boii și ulterior în secolul I, triburile germanice ale marcomanilor și quazilor s-au stabilit aici. În Perioada Migrațiilor, în preajma secolului al V-lea, multe triburi germanice s-au deplasat către vest și sud din Europa Centrală. Slavii din zona Mării Negre și a Carpaților s-au stabilit, apoi, aici (mișcare ce a fost stimulată și de migrația masivă din
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
În Perioada Migrațiilor, în preajma secolului al V-lea, multe triburi germanice s-au deplasat către vest și sud din Europa Centrală. Slavii din zona Mării Negre și a Carpaților s-au stabilit, apoi, aici (mișcare ce a fost stimulată și de migrația masivă din Siberia și Europa de Est: hunii, avarii, bulgarii și maghiarii). În secolul al VI-lea, ei s-au deplasat către sud în Boemia, Moravia și, parțial, în Austria de astăzi. Pe parcursul secolului al VII-lea, negustorul franc Samo, susținător al
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
titlul tradițional al regilor Împărăției Quimbundos în secolul al XVI-lea, când țara a fost colonizată de portughezi. "Principal: Istoria Angolei" Primii locuitori din zonă au fost poporul Hoisan. Majoritatea acestei populații a fost înlocuită de către triburi Bantu în perioada migrațiilor Bantu. În 1483, Portugalia a înființat baze lângă Râul Congo, zonă în care existau statele Kongo, Ndongo și Lunda. Statul Kongo se întindea de la frontiera cu Gabon la nord până la Râul Kwanza la sud. În 1575, Portugalia a înființat o
Angola () [Corola-website/Science/298070_a_299399]
-
puternice industrii petroliere. În ciuda unor reforme politice, puterea rămâne totuși în mâinile unei oligarhii etnice. "Articol principal: Istoria Camerunului" Primii locuitori ai Camerunului au fost pigmeii Baka. Ei au fost aproape în totalitate înlocuiți și absorbiți de triburile Bantu în timpul migrațiilor Bantu. Primul contact cu europenii, cu portughezii, a avut loc în secolul al 16-lea, dar aceștia nu s-au stabilit în regiune. Portughezii au dat totuși viitoarei țări numele pe care urma să-l poarte. Exporatorii pe râul Sanaga
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
mult din cauza celui de-al doilea război din Congo, unul dintre cele mai ucigătoare conflicte de după al doilea război mondial. Primii locuitori ai zonei au fost triburile de pigmei. Aceste triburi au fost înlocuite și absorbite de triburile bantu în timpul migrațiilor bantu. Între 2000 î.Chr. și 500 d.Chr. triburi bantu au pătruns în valuri dinspre nord-vest pe teritoriul ocupat astăzi de . Aceste migrații au dislocat populația pigmee locală spre sudul statului de astăzi. Migrații ale unor populații din regiunile
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]