8,119 matches
-
scrie el cu privire la autorii dramatici, redusă la pantomimă, îi scutește de grija de a scrie și de osteneala de a gândi." În ciuda criticilor lui Marmontel, alături de care trebuie să recunoaștem că drama burgheză nu a produs nicio capodoperă, trebuie subliniată modernitatea teoriilor care o susțin. În totală ruptură cu Antichitatea și Clasicismul, ele consacră o concepție nouă a scenei, a cărei influență imediată se va vedea asupra Germaniei care, cu Lessing, imită modelul francez, asupra Italiei care se inspiră din ea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
familiar, comic, tragic, și uneori epic?" Mai târziu, în 1864, Hugo va scrie al său William Shakespeare, prima analiză foarte aprofundată a operei marelui dramaturg elisabetan, ca prefață la traducerea pieselor pe care le publică fiul său François-Victor. 5.2. Modernitatea și libertatea artei Romanticii sunt, fără discuție, oameni moderni. Lăsând de o parte, ca Diderot și Louis-Sébastien Mercier, orice paseism, ei doresc crearea unei arte care să vorbească despre prezentul oamenilor timpului lor. Conștienți fiind că gustul variază cu epocile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va fi deloc", proclamă el. Zola, a cărui clarviziune este uneori imensă, s-a înșelat magistral în acest caz. Teatrul, cu generația care a urmat, s-a îndepărtat de naturalism, pentru a regăsi un alt suflu. Capitolul IV Trecerea spre modernitate Teatrul european s-a transformat mai mult în secolul al XX-lea decât o făcuse vreodată de la Renaștere încoace. Schimbările au avut loc când datorită unor autori dramatici, când datorită regizorilor. Influențele în teatru între scriitura dramatică și condițiile de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-și arată obișnuitul entuziasm față de Diderot, chiar dacă, în Corespondența sa, subliniază punctul de vedere interesant al celor trei căi ce se oferă între tragedie și comedie: comedia terențiană, comedia patetică și tragedia domestică. Lessing va fi primul care va sublinia modernitatea acestui text-manifest. 22 Mercier simțea, se pare, remușcări pentru că a creat un personaj de om cinstit care s-a îmbogățit, dacă dăm crezare Memoriilor lui Fleury (1750-1822), actor la Comedia-Franceză care a creat unele roluri de-ale lui Mercier: Nimic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
frânse actorului brațul cu o împușcătură, strigând: Nu se va spune niciodată că în prezența mea un blestemat de negru a omorât o femeie albă". 85 În anul precedent a fost creat Ubu-Rege (Ubu-Roi) a lui Jarry, piesă care instituie modernitatea, așa cum vom arăta în capitolul următor. 86 Fr., paravan pentru prostie. (n. tr.) 87 Autorul face referință la inversiunea ca tip de construcție sintactică dar și poetică, specifică limbii franceze (n.tr.). 88 Hugo, după patru drame în versuri, Cromwell
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Théatre complet, t.1, Actes Sud, 1986. 46 L'Age d'or, Première ébauche, Stock, Théâtre ouvert, 1975. ----------------------------------------------------------------------- MARILE TEORII ALE TEATRULUI La construction politique de la nation 2 1 306 307 Cuvânt înainte Antichitatea Clasicismul Revoluția dramei Trecerea spre modernitate Glosar Cronologie Index Index
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la distracții sau instituții de învățământ prevalează la cei mai tineri, în timp ce vizitele și locul de muncă au fost locurile predilecte de cunoaștere a partenerului la persoanele de peste 50 de ani (p < 0,05). Faptul reflectă trecerea de la tradiție la modernitate și chiar postmodernitate în formarea cuplului, care devine mai mobil, presupune interacțiune, identificarea cu partenerul, comunicarea și dezvoltarea propriei identități. Unde s-au cunoscut partenerii Grupe de vârstă Total 15-24 25-34 35-49 peste 50 Vizite 9,5 16,4 23
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
vârstă, cunoașterea partenerului la distracții sau instituții de învățământ prevalează la cei mai tineri, în timp ce vizitele și locul de muncă au fost locurile predilecte de cunoaștere a partenerului la persoanele de peste 50 de ani. Este o trecere de la tradiție la modernitate și chiar postmodernitate în formarea cuplului, care devine mai mobil, presupune interacțiune, identificarea cu partenerul, comunicarea și dezvoltarea propriei identități. Experiența primului act sexual. Amintirea primului contact sexual este în general una plăcută pentru 64,95% din bărbați și 48
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
cu tendința de diferențiere, nu tocmai ușor de Înțeles și cu atât mai puțin de explicat, dar care, din când În când, În diferite contexte istorice, trebuie redusă În mod concret și eficace. 3. RELIGIE ȘI MODERNITATETC "3. RELIGIE ȘI MODERNITATE" Oricum s-ar defini, o religie se configurează În fiecare caz ca o realitate condiționată istoric. Este posibil, așa cum nu puțini susțin, ca istoria să nu extragă În Întregime „substanța”; totuși, cert este că doar În și prin intermediul istoriei o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
explica și legitima originile „profane” ale gândirii moderne, soarele sacrului luminează din nou colțurile cele mai ascunse, Îndepărtate și refractare ale societății postindustriale. Oricum ar fi interpretat și evaluat acest fenomen, semnele metamorfozei sunt dinaintea ochilor tuturor. Acea confruntare cu modernitatea ce părea pierdută Încă din start se dovedește a fi o controversă cu final deschis. Astăzi, sacrul și secularul conviețuiesc, făcând loc unor Îmbinări imprevizibile: dacă există un fapt asupra căruia cercetătorii fenomenului religios din societatea contemporană cad de acord
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
446,518 Zuarasici 571 Zukki 203 Zurwa>n 442,501,518,524,525 Zurwa>n ș akana>rag 501 tc "" CUPRINSTC "CUPRINS" Introducere. Religie și religii (Giovanni Filoramo) 5 1. Paradoxul religiei 5 2. Categoria religiei 6 3. Religie și modernitate 7 4. Religie și religii 9 5. Identitate și tradiție 10 6. Planul lucării 11 PREISTORIA Religiile din preistorie (Francesco Fedele) 17 1. Problemele generale ale cercetării 17 2. Cercetarea rădăcinilor: religia ca și comportament 21 3. Elemete ale comportamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
românească Bucovina, care se considera păstrătoare a valorilor românești nealterate și deținătoare a unei culturi cizelate de contactul cu civilizația austriacă, simțindu-se încă în inferioritate etnică și marginalizată în plan politic de centrul „vinovat” de aderența la europenism. Tentația modernității și refuzul literaturii de factură tradiționalistă, asociate conștiinței eșecului și neputinței, generează la S. o devoratoare ură de sine care se manifestă și în „experimentele” poetice, și în tematica prozei sale. Risipite în presă, articolele critice și de opinie exprimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
hispanice, apărută în varianta românească la Timișoara în 1996 și în limba greacă la Atena în 1997, este un studiu asupra traseelor pe care se înscriu diferitele forme de suprarealism în literaturile zise periferice, văzute ca fază de tranziție de la modernitate la postmodernism. Volumul El mundo de la nueva narrativa hispanoamericana (1999), editat în capitala ecuadoriană, reia și aprofundează teme și motive prezentate anterior în Formă și deschidere, completate cu cercetările mai recente ale lui I. asupra romanului fantastic sud-american, vizând cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
din exil. De aici, și o anume tentație a înregistrării conjuncturale, ca și o vizibilă tendință spre nararea în versuri. Dacă în Poeme ghivizii (1962) jocul liric antrenează la un moment dat desprinderea de temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini ale tragediei românești după sovietizare ocupă tot spațiul trăirii poetice, autorul arătându-se încă o dată încrâncenat în spovedania sa mistică: „Și iată acum, Doamne, năvălind tăvălug
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
supremă de afirmare a limitei, strădania de a o atinge, și nu de a o contesta. Depășirea ca transgresare a limitelor nu avea la greci nimic din conotațiile eroice pe care noi ne-am obișnuit să i le atribuim în modernitate. Dimpotrivă, în varianta aceasta, depășirea termina prin a întâlni variantele proaste ale lui „dincolo“. Depășirea limitelor unui corp obișnuit echivala cu pierderea identității lui, deci fie cu căderea în „altceva“, fie cu degenerarea în monstruos. Depășirea limitelor Universului echivala cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
al conștiinței descris de Cassirer, de teoria jocului a lui Huizinga sau de strania teorie heideggeriană despre opera de artă ca dispută între lume și pământ, Gabriel Liiceanu realizează de fapt, dincolo de această impresionantă paradă de idei care a întemeiat modernitatea, „o fenomenologie a profunzimii întreprinse din perspectiva suprafeței“. Suntem ființe ale absconsului și sublimului, dar avem nevoie — pentru propria noastră propulsie — de familiaritatea lipsită de frivolitate a tot ce e „jos“ și ne cade sub simțuri. Ambiguitatea noastră se bazează
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
alăturat cei dezamăgiți de incapacitatea Partidului Acțiunii de a transforma În realitate aspirațiile Rezistenței, vestind În viața publică italiană sfârșitul speranței Într-o alternativă laică, radicală și nemarxistă. „Croceeni făcuți de ocară”, cum Îi numea un scriitor. Prezentat drept vocea modernității și a progresului Într-o țară stagnantă și drept unica șansă de reformă socială și politică reală, PCI a polarizat În jurul său un cortegiu de savanți și scriitori care confereau politicii de partid o aură de inteligență, responsabilitate și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un univers care se schimbase violent În ultimul deceniu și avea să se transforme și mai spectaculos În anii următori. Biserica Catolică a câștigat În acești ani de tranziție tocmai pentru că era asociată cu vechile rânduieli și se Împotrivea ferm modernității și schimbării. Bisericile protestante din nord-vestul Europei nu se puteau lăuda cu o influență comparabilă. În Germania, un segment semnificativ al populației necatolice se afla sub regimul comunist și, În orice caz, autoritatea bisericilor evanghelice germane era atinsă de compromisul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu Uniunea Sovietică, expunând-o astfel riscului confruntării. Mulți conservatori, În special din sudul catolic, atribuiau ascensiunea lui Hitler influențelor laicizante ale Vestului și susțineau că Germania ar trebui să adopte o cale de mijloc Între cele trei rele ale modernității - nazismul, comunismul și „americanismul”. Iar importanța crescândă a Republicii Federale la extremitatea estică a alianței amintea nelămurit rolul autoatribuit al Germaniei naziste ca pavăză a Europei În fața hoardelor asiatice din URSS. Mai mult, americanizarea Germaniei de Vest și omniprezența ocupanților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
liniilor de producție stil SUA și „taylorizarea” normelor de lucru, ca și fascinația pentru filmele și modele americane erau o poveste veche chiar și Înaintea celui de-al doilea război mondial. Intelectualii europeni din perioada interbelică deplângeau lumea „haină” a modernității americane care Îi aștepta pe toți, iar naziștii și comuniștii deopotrivă au făcut mare caz de rolul lor ca ocrotitori ai culturii și valorilor În fața capitalismului american dezlănțuit și a cosmopolitismului „corcit” și dezrădăcinat simbolizat de New York și de exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu o Americă pe care nu prea o cunoșteau, la fel Învinuiau părinții lor America pentru dispariția unei Europe care nu existase de fapt niciodată: un continent sigur pe identitatea, autoritatea și valorile lui, neînduplecat de cântecul unor sirene ca modernitatea și societatea de masă. Aceste sentimente nu erau totuși curente În Germania sau Austria, nici chiar În Italia, unde mulți oameni În vârstă Încă Îi mai priveau pe americani drept eliberatori. Invers, antiamericanismul era mai frecvent Îmbrățișat În Anglia și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au devenit o regulă. Partidele social-democrate au fost vehiculul prin care societatea rurală tradițională și proletariatul industrial au pășit Împreună În epoca urbană: În acest sens, În Scandinavia, social-democrația nu era doar o opțiune politică printre altele - era Însăși manifestarea modernității. Statul asistențial scandinav apărut după 1945 Își avea așadar originea În cele două pacte sociale din anii ’30: Între angajați și angajatori și Între țărani și muncitori. Asigurările sociale și celelalte servicii publice care vor deveni sinonime cu „modelul scandinav
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și, prin urmare, realmente „marxiste”12. Comuniștii și alți marxiști conservatori au anticipat corect ușurința cu care acest Marx nou și umanist putea fi adaptat la gusturile și modele contemporane. Lamentația romanticului de Început de secol al XIX-lea Împotriva modernității capitaliste și efectului dezumanizant al societății industriale se potrivea perfect cu protestele contemporane Împotriva „toleranței represive” din Europa Occidentală postindustrială. Criticii Occidentului erau scoși din sărite de flexibilitatea infinită a Vestului prosper și liberal, de capacitatea sa de a absorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să-i facă față. „Miracolul economic” italian s-a produs mai târziu decât În alte părți, iar tranziția de la o societate agrară a fost mai abruptă. În consecință, neplăcerile primului val de industrializare s-au suprapus și ciocnit cu șocul modernității. Forța de muncă necalificată și semicalificată - de obicei din Sud, În majoritate feminină - nu fusese absorbită de sindicatele tradiționale ale lucrătorilor (bărbați) din Nordul industrializat. Vechile tensiuni dintre salariați și patronat erau acum dublate de disputele dintre calificați și necalificați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antagoniste, instrucțiunile uniforme impuse de la Belgrad aminteau de practicile antebelice. Topografia dificilă a regiunii favoriza inițiativa locală; mulțumită rupturii de Stalin, dictatura proletariatului În versiune titoistă nu era obligată să reproducă În detaliu fiecare eroare din traseul Uniunii Sovietice spre modernitatea industrială. Acestea erau considerațiile care determinau modelul iugoslav, și nu proiectul socialist creativ, alternativ, pe care admiratorii occidentali i-l atribuiau cu naivitate lui Tito În acești ani. Dar Iugoslavia era, cu toate acestea, diferită: nu neapărat mai blândă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]