11,301 matches
-
încă multe ore, trec în camera vecină și între orele 2 și 8 dimineața scriu un alt memoriu în care acuz pe bună dreptate organele de partid vinovate, indicând persoanele aflate în spatele acestei oribile înscenări. Arăt soției memoriul, citesc unele pasaje și direct cu el la poștă! Acum eram mai liniștit. La sfârșitul lui iulie, în plină vacanță, am iar casa plină de musafiri și când să ne așezăm la masă, sosește portarul de la Comitetul orășenesc de partid cu rugămintea să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
excepțional. Aparent, naratorul se disociază de discursul augmentativ, „nu voi face fraze pompoase”, de „pompa” pe care excep- ționalismul personajului pare să o recomande creditând discursul jurnalistic ca o măsură, un etalon al obiectivității : „Mă voi mărgini a reproduce câteva pasaje din Amicul Poporulu“, de pe timpul când acest tânăr mergea foarte des la statuia lui Mihai... Să vedem”. Naratorul realizează un decupaj dintr-un discurs care stă sub semnul acestui exces retoric. Dispozitivul lui „simț enorm și văz monstruos” se află
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sensibilitate cu care Caragiale-auto- rul nu are nici cea mai mică afinitate. Dimpotrivă. Cu alte cuvinte, naratorul ne vorbește cu o voce străină al cărei timbru diferit ne scapă atât timp cât intervenția nu este apăsată, ci o glisare lină, a unui pasaj liric către următorul episod prozaic. Ajuns la bancă pentru a încasa cele două sume, Lefter este pus în fața a ceea ce cu sintagma de „ironie a sorții”, face ca în ecuația absolutului și a simetriilor perfecte să se strecoare un chiasm
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al omului-masă, „omul care a scuturat în fine jugul nesuferitei robii”, ale cărui aspirații se văd realizate doar prin intermediul revoluției. De ce naratorul inițiază un joc al finalului fals, menit să acorde istoria la sunetul distinct al unei anumite sen- sibilități ? Pasajul merită reiterat. Recunoaștem și tropii care imprimă frazei o curgere domoală asemeni unei ape în care se topește reflecția melancolică asupra derizoriului existenței. Cei doi soți își consumă nebunia separat, fie- care cu propriul blocaj maniacal. Aripa nebuniei i-a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ne pune în fața unei contradicții fundamentale. Contradicția constă în aceea că, în mod repetat, Lache utilizează fraza în măsură să reprezinte excepția sau primatul unei situații sau al enunțului ca atare. Cu alte cuvinte, avem un laitmotiv care servește ca pasaj introductiv pentru intervențiile furtunoase ale lui Lache și care prezidează aceelași mecanism inflaționist al limbajului. Avem și aici un efect de multiplicare, de data aceasta la nivelul discursului, prin reluarea incipitului care postulează intervenția inaugurală. Al doilea eveniment ținând tot
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Carnavalului, Caragiale e dena- turat și încă la un mod grosolan. Se merge pe linia unui zolism fioros, personajele sunt îngroșate, devenind ade- vărați monștri ăs.n.Ă, cum mărunta lume ploieșteană se transformă într-un Dallas, avant la lettre.” Pasajul selectat de Pintilie demonstrează că, la rândul său, Eugen Barbu aude enorm pe filiera zvonului și detectează chiar și în absența unei vizionări principiul de deformare al intepretării pe care Pintilie o dă operei lui Caragiale. Denaturarea corespunde deformării la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
numărul nopților, nu a zilelor”. „De bel” (a muri) se leagă marea sărbătoare celtică Beltain de la 1 mai, sărbătoare dominată de o simbolistică ritualică a transsubstanțieri prin foc. Cu acest prilej, druizii aprindeau două mari focuri, trecând toate vitele prin pasajul dintre ele din convingerea că astfel ele vor fi fertile în anul „verde” care vine și vor scăpa de boli. De fapt este o sărbătoare resurecționară de întâmpinare a vegetației legată de forță de lustrație a focului. Toate sărbătorile din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cauți tu la Roma?". Așa-i, la Roma era "pace sub măslini" și "nimic nou pe frontul de vest"! Pe când la Santiago... De la biblioteca ministerului am luat câteva cărți despre Chile istorie, politică, geografie, cultură... Am început să-i citesc pasaje de interes seara soției, aceasta făcând parte din programul meu de pregătire "ideologică" a "tovarășei". Mi-a retezat-o scurt, sfătuindu-mă să trec peste capitolele cu comuniștii, creștin democrații, Allende și Pinochet și să-i citesc despre indienii mapuches
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care avea să întemeieze viitoarea capitală, Santiago del Nuevo Extremo, la 12 februarie 1541, se numea Pedro de Valdivia și avea să joace un rol important în "cucerirea" noilor teritorii. Pentru a marca "puncte" în favoarea noii noastre destinații, găsisem un pasaj într-o monografie despre Chile în care era redată o scrisoare a lui Pedro de Valdivia către suveranul său: Aceste pământuri sunt atât de minunate că viața aici e o binecuvântare. Nu sunt decât patru luni de iarnă și vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de antichități, vorbind de una, de alta, inclusiv pe teme de istorie și cultură. La o săptămână după plecarea sa, la o întrevedere cu ambasadorul, Excelența Sa îmi dă să citesc un articol din "România Mare", atrăgându-mi atenția asupra un pasaj subliniat cu roșu. Articolul era despre întâlnirea de fotbal Atletico-Steaua și despre Madrid, iar pasajul "în roșu" menționa trecerea lui Vadim pe la ambasadă, acesta concluzionând că "singurul diplomat adevărat de la ambasada României la Madrid este domnul consilier Vasile Macovei"! Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o săptămână după plecarea sa, la o întrevedere cu ambasadorul, Excelența Sa îmi dă să citesc un articol din "România Mare", atrăgându-mi atenția asupra un pasaj subliniat cu roșu. Articolul era despre întâlnirea de fotbal Atletico-Steaua și despre Madrid, iar pasajul "în roșu" menționa trecerea lui Vadim pe la ambasadă, acesta concluzionând că "singurul diplomat adevărat de la ambasada României la Madrid este domnul consilier Vasile Macovei"! Mi-a venit să râd, deși așa cum mă băgase "în cerneală" domnul Vadim nu era motiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dar nici albastru, acestea fiind cele două culori deranjante (în cunoștință de cauză, o afirm că, deși întinerit 100%, MAE este acum mai roșu și mai albastru ca niciodată). Citind cu atenție mesajele domnului ministru, am rămas blocat pe un pasaj care în contextul "închiderii" unor ambasade menționa printre altele și țara de reședință. Precizez că Uruguayul era pus și într-o companie deloc onorantă, ca Isus Hristos răstignit între..., fiind menționat alături de Sri Lanka, Angola și Etiopia. Tot respectul față de cele trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
m e plin) de coji de portocale și excremente, coji de ou) și capace de sticle. Aproape Îmbr)țișându-ne cu brațele sale când ne arăt) drumul, negustorul ne Însoțește pan) la b)ile turcești, chiar dup) colț, imediat dup) un pasaj cu ziduri roz-portocalii, cu ieșituri asimetrice. Dac) este ziua rezervat) femeilor, va trebui s) ne Întoarcem. Că s) nu dea buzna peste ele, prietenul nostru deschide ușa Încetișor și ridic) mâna pentru a le preveni. Mai Întâi Întreab), strigând, si
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și vecin)tatea imediat) a p)mântului abandonat, desi chinuitoare, demonstreaz) cu adev)rât cât de mici sunt pierderile suferite pe plan național de arabii din Palestina. Chiar și pentru o cauz) atât de neînsemnat) cum ar fi un nou pasaj subteran sau o reamplasare urban), oamenii sunt mutați la distanțe mai mari și În zone mai puțin cunoscute decât În cazul majorit)ții refugiaților arabi. Nasser nu a avut nici un scrupul s) mute sate Întregi pentru barajul s)u de la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
spectatorii trăiau Împreună cu actorii același moment intens de amintire a copilăriei. Agamemnon la Lincoln Center Vedeam piesa ca pe un poem coral abstractizat, homeric În suflu. Unele fragmente de text erau rostite În engleză, pentru ca narațiunea să fie clară, dar pasajele care se refereau mai mult la stări și emoții erau cântate sau intonate ritual de cor, În greaca lui Eschil. Spectacolul Începea cu o sinteză a legendei Atrizilor, o pantomimă simfonică de patruzeci și cinci de minute, incluzând Începutul războiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
câteva paranteze strânse, lăsându-le să-și reverse conținutul Încă activ. Sau un obiect oarecare, o simplă ficțiune aleasă la Întâmplare, fără vreo semnificație faptică În relatarea unui eveniment important, continua să mă obsedeze de fiecare dată când reciteam acel pasaj În timp ce corectam șpalturile la diverse ediții, până ce, În cele din urmă, făcând un mare efort, ochelarii aleși În mod arbitrar (de care ar fi avut nevoie Mnemosina mai mult decât oricine) s-au metamorfozat Într-o tabacheră În formă de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la Lolita și Pnin să traduc Vorbește, memorie, cu ajutorul soției mele, În limba rusă. Din cauza dificultăților psihologice de a relua tema elaborată În cartea mea Dar (Darul), am omis un capitol Întreg (11). Pe de altă parte, am revăzut multe pasaje și am Încercat să ameliorez defectele amnezice ale originalului - spații lacunare, zone neclare, părți mai vagi. Am descoperit că uneori, printr-o concentrare profundă poți aduce o pată neutră În centrul atenției Încât astfel, să poți identifica o perspectivă ivită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-altul, și invulnerabilul Împărat pozând cu generalii lui În mijlocul bătăliei imortalizate. Cu ajutorul unei persoane adulte, care folosea mai Întâi ambele mâini și apoi un picior zdravăn, divanul era deplasat la câțiva centimetri de perete, pentru a se crea un pasaj Îngust deasupra căruia eram apoi ajutat să-i construiesc cu grijă un acoperiș din perne, Închizându-l la capete cu două perne mai mici. Marea mea bucurie era să mă târăsc apoi prin acest tunel cufundat În beznă, unde mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care mărgineau moșia noastră Vira); și Încă mai jos, torentul tumultuos al unei mori de apă Îi dădea privitorului (sprijinit cu coatele de balustradă) senzația că se Îndepărtează tot mai mult, ca și cum aceea ar fi fost Însăși cârma timpului. 5 Pasajul următor nu se adresează cititorului obișnuit, ci În mod special acelui idiot care pierzând o avere Într-o catastrofă, consideră că mă poate Înțelege. Vechiul meu conflict (din 1917) cu dictatura sovietică nu are absolut nici o legătură cu problema proprietății
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
șaizeci de ani mai veche decât cea de-a doua, dar mult mai puțin obișnuită. Odată, prin 1908 sau 1909, unchiul Ruka era absorbit de niște cărți franțuzești pentru copii peste care dăduse În casa noastră; oftând fericit, găsi un pasaj care-i plăcuse În copilărie și care Începea așa: „Sophie n’est pas jolie...“ și mulți ani mai târziu, am oftat exact ca el, când am redescoperit din Întâmplare, Într-o cameră de copii, aceleași volume din „Bibliothèque Rose“, cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de smârcuri cu mușchi de turbă albăstruie aburindă, botezată America de copiii familiei Rukavișnikov, pentru că era misterioasă și Îndepărtată. În salonul casei noastre de la țară, mama Îmi citea deseori În engleză Înainte de a merge la culcare. Când ajungea la un pasaj deosebit de dramatic, În care eroul urma să se confrunte cu o primejdie ciudată, poate chiar fatală, citea mai rar, lăsând pauze mari Între cuvinte pentru a le da mai multă greutate și, Înainte de a Întoarce pagina, Își așeza pe ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu cerneală. Apoi, bucurându-se de fiecare trăsătură a fiecărei litere curate (mai ales pentru că terminasem caietul anterior Într-o mizerie totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce Mademoiselle cotrobăia prin colecția ei de teste de ortografie după un pasaj solid, dificil. 5 Între timp decorul se schimbă. Copacul plin de promoroacă și uriașul troian de zăpadă cu gaura lui gălbuie fuseseră curățate de un servitor tăcut. După-amiaza de vară este Însuflețită de nori repezi care Înfruntă albastrul cerului. Pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a da un autograf pe o listă de bucate și Îi elogiase penița delicată și fluentă. Această nefericită dezvăluire a mărcii stiloului a fost prompt reflectată În ziarele londoneze printr-o reclamă „Mabie, Todd and Co., Ltd.,“ care cita traducerea pasajului și Îl Înfățișa pe tata Înmânând produsul firmei comandantului-șef al marii flote, sub cerul haotic al unei bătălii navale. Dar acum nu mai erau nici banchete, nici discursuri și nici măcar partide de „fives“ cu Wells, care s-a dovedit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a participat, fără să facă nazuri, ca un om deschis, „popular” cu studenții și tovarășul secretar UTM pe facultate (așa cum ar fi trebuit să-i spun la ședința din sala „Dinamo”). S-au recitat versuri - Corina, cuceritoare, a ales un pasaj din Cântarea cântărilor -, s-au servit dulciuri, s-a discutat, s-a glumit. Consemnul de a se realiza, chiar și în chip artificial, o atmosferă de reconciliere: nimeni nu avea nimic de împărțit cu nimeni, fusese, pe cât posibil, respectat. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
despre el. Fără să-și dea seama (nu de un plagiat îi ardea ei în acele clipe, nu de dorința de a fi livrescă putea fi bănuită), Doina a evocat, exact ca în Dostoievski (autorul Fraților Karamazov are un asemenea pasaj undeva, poate chiar în Frații Karamazov), unghiile micuțe ale copilașului nostru uitat, perfect desenate, formate. Și abia atunci l-am văzut (abstracțiunea se transformase brusc într-o imagine de o insuportabilă concretețe), și văzându-l m-a cuprins o milă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]