14,286 matches
-
Korita spuse, pe un ton prietenos: - Eu, unul, continui să cred că așa se va întâmpla, deși teoria amicului nostru, privitoare la natura animalica a acestor ființe, s-a dovedit adevărată. Dumneata ce părere ai, Grosvenor? - Eu merg chiar un pic mai departe, răspunse nexialistul. Ca istoric, vei recunoaște, desigur, că nici o tentativă de exterminare totală nu a fost vreodată încununată de succes. Nu uita că atacul dezlănțuit de felină împotriva noastră avea la baza nevoia ei disperată de hrană. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
planeta pisicii să fie la fel de nutritiv ca rumegușul adus de noi de pe Pământ. Nu, nu-mi răspundeți. Nu vreau să-mi pierd iluziile despre eficiența secției domnului Kent, chiar dacă nu-mi place cum se comportă. Știți, i-am solicitat un pic din spiritul de cooperare despre care se vorbește în acest manifest electoral, dar el m-a poftit să revin peste zece ani. Presupun că, în clipa aceea, uitase de alegeri. Și apoi, mai are tupeul să organizeze o adunare politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
niște zdrențe și învelit cu o pătură cafenie, se uita către fereastra prin care abia pătrundea lumina, iar la câte-o adiere intrau să moară înăuntru și câțiva fulgi. Nu arăta așa de bine ca în ajun, îi crescuse un pic barba și obrazul părea, din cauza asta, murdar. Nu mai semăna deloc cu Iulia. Și parcă era mai supt la față. Întrebarea cu Dumnezeu îi plăcea foarte mult lui Nicu și era semn de mare prietenie din partea lui, dacă o punea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că bietul Lahovary era exact de vârsta mea și când îmi amintesc ce om dintr-o bucată și plin de voie bună era, îmi doresc din suflet ca Filipescu să fie condamnat. Dar de ce? se înflăcără Pavel, cu vocea un pic mai iritată și mai tare decât de-obicei. Oare n-ai dreptul să trimiți martori când ești ponegrit într-o gazetă? Nu-l apăr pe Filipescu, dar în cazul de față era onoarea lui în joc, Lahovary e cel care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
puțină liniște. Friptura era fadă, deși arăta minunat rumenită și împodobită, sau poate că atmosfera schimbă gustul mâncărurilor. Sorbi din vinul care, în schimb, era de neprețuit, întrucât Livezenii aveau vinurile cele mai bune din Capitală, și se simți un pic mai îmbărbătat. Marioara îi zâmbi cu gropițele ei din obraji, dar era un zâmbet neconvins, aproape speriat. În clipa aceea, se auzi, din stradă, un cor care cânta ascuțit și fals. Veniseră colindătorii. Domnul Hristea și, imediat după el, doamna
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nicu Filipescu avea pe-atunci treizeci de ani și venise numai de vreo jumătate de an la Primăria Capitalei, pus pe fapte mari. Și fiindcă Sărindarul era lăsat în paragină, în loc să caute să-l refacă, hotărâse să-l dărâme. Un pic de dreptate avea, să recunoaștem: de când i se adăugaseră anapoda două turle, devenise un pericol public. Lasă că Generalul își amintea că șobolanii și pisicile moarte erau singura podoabă a curții bisericii, care arăta mai rău ca un maidan. Dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fabricanților de arme, asta era problema lor, nu a lui. Făcu câțiva pași spre fată, dar, spre uimirea lui, ea se trase înapoi cu spaimă, de parcă ar fi amenințat-o. O privi cu ochi fără expresie; ea râse firav, fără pic de veselie și, într-un târziu, spuse: - Să nu credeți că glumesc și nici nu trebuie să vă simțiți ofensat, dar, pentru propria dumneavoastră siguranță, să nu atingeți nici un trup omenesc cu care ați veni întâmplător în contact. McAllister fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
violente puseră capăt acestui gând chiar în clipa în care se ivi. Cu glasul îngroșat de enervare spuse: - Cayle, du-te imediat acasă! Își dădu seama că fata, cu ochii ei stranii, gri-verzui, îl privește cu multă curiozitate. "N-are pic de rușine", gândi el, aproape violent. Cayle, vizibil tulburat, se întoarse spre fată și-i spuse: - Ăsta-i babalâcul care a dat în mintea copiilor și cu care trebuie să mă lupt. Din fericire, ne vedem foarte rar. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
încerca să atragi atenția cuiva, aș descărca drăcia asta energetică drept în inima ta. Lucrează cu o rază atât de îngustă încât nimeni n-ar observa găurica din hainele tale. Tu ai rămâne mai departe încoțopenit acolo, oftând poate un pic toropit de somn, dar pe nava asta cât toate zilele, cu toți tipii ăștia ocupați și grăbiți, care nu se gândesc decât la ei, cine ar băga de seamă? Și vocea i se înăspri. - Ia, ieși cu paraua! Repede! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de Seal și-i dădu o lovitură brutală pe o parte a feței. Acesta se simți trântit jos de pe scaun și aruncat la podea. Cei doi însoțitori săriră în picioare. Cayle îl lovi la vintre pe cel mai apropiat fără pic de îndurare. Individul gemu, se clătină și-și duse mâna mai jos de burtă. Fără să-l bage în seamă, Cayle se repezi la cel de-al treilea, care încerca să-și scoată pistolul dintr-un toc atârnat de umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lucruri deja cunoscute. Dar nu avea câtuși de puțin intenția de a-și condensa relatarea. - La vârsta de douăzeci și cinci de ani, spuse el, Innelda noastră este emotivă, instabilă, strălucitoare, implacabilă, supărată pe orice restricție impusă dorințelor ei și doar un pic dornică să-și păstreze juvenilitatea. Pe măsură ce soseau mii de relatări și rapoarte, mi se părea din ce în ce mai clar că cea mai bună cale de a trata cu o asemenea persoană era să-i lăsăm deschise câteva canale pe care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să sublinieze care e problema. Trei zile și trei nopți de iluzii constituiau o perioadă foarte îndelungată. Chiar dacă nu erau și imagini remanente, creierul era abrutizat, capacitatea vitală a trupului era redusă temporar la cel mai scăzut nivel, nu rămânea pic de energie disponibilă pentru memorie. Lucy vorbi din nou: - Cred că ar fi mai bine să mă pregătesc. La revedere, domnule Hedrock. - Îți urez șansă maximă, Lucy. Dar nu ne chema în ajutor decât dacă e absolut necesar. Hedrock nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se dovediră înțepenite, de parcă îndărătul lor s-ar fi aflat un zid imposibil de urnit din loc. Cea de-a șaptea se deschise ușor, dovedindu-se a fi o ușă turnantă. Trecu prin ea într-un coridor îngust, numai un pic mai lat decât trupul ei. Ștergea mereu pereții cu umerii și avea un sentiment tulburător de claustrare, o senzație clară că se află într-un spațiu prea strimt pentru a fi confortabil. Și nu era vorba numai de o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
degetul când în umezeala din gură, când în sarea pe care o lasă, de obicei, lacrimile, marea când se retrage ori sufletul când se ridică din trup. De câte ori își așeza mâinile pe obraji și închidea ochii, încercând să rămână un pic cu sine, chipul lui părea ca de os. Întins pe covorul de iarbă crudă, arăta ca un mort ce își mișcă pleoapele. Demonul trândăviei venea spre el, plutind ca un fulg în aer. „La o parte, Bushasp!“, i-ar fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
oficiant să îi facă o slujbă de izbăvire acestui băiat părăsit. Era vară și o neclintire fierbinte tremura între stânci, făcând rocile să sclipească. De acolo, de sus, se vedeau cărări peste piatră, precum niște vene deschise. Nu mai adia pic de vânt, arșița era grea, parcă o vedea atârnând sub cer. Privi mai departe, prin deschizătura din zid, în timp ce raspi-ul scurma cenușa. Nu era nici țipenie pe pavi-urile îngrijit măturate ale templului, așa că ceremonia getig-kharid avea să se piardă în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vadă departe de tot ce era al lor. De afară, auzeau cum turna și ploaia cu vânt mișca ușile din țâțâni. — Ce mai vreme! zisese tot Pablo. Eleonor înghițise peștele și continua să-l țintească cu ochii chihlimbarii ca doi picuri de vin, până când îl făcu să priceapă că nu visase: dimineață, când se sculase, ochii ei ca niște nasturi încinși erau lângă regina lui Darius, în tabloul copiat de Godun. Ca să știe că nu era vis, se roti și sări
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
al VI-lea. Dacă divorțații recăsătoriți sunt numiți frecvent adulteri, și dacă montaniștii îi așezau pe adulterii ocazionali, pe divorțații recăsătoriți și pe văduvii recăsătoriți pe acel plan cu păcătoșii care păcătuiseră „mortal”, ne putem aștepta de la Biserică la un pic mai multă claritate în distincția dintre văduvi și divorțații recăsătoriți, și dintre aceștia din urmă și adulterii ocazionali: un lucru este o vină pasageră, altul este un lucru durabil. Și nu se poate spune, din cauza acestei ambiguități persistente, că ceea ce
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Crește teiul și-nflorește Și viața mi-o umbrește. Și în umbră-i cum trăiesc Eu nu mai îmbătrînesc. Dragul mamei copilaș, Multe-n lume spune-ți-aș, Dar mă tem să nu mă lași, Ci mai dormi, mări, un pic Că ești crud de ani și mic, Dormi la umbră, dormi în pace, Că mama ție ți-a face, Sub cel tei bătut de vânt, Pătișorul la pământ; Multe-s rămurelele, Tot or bate stelele, Iară luna va străbate Dulcea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nespus, Eși, Tincuță, la zaplaz Că te-aștept cu dor și haz; 193 {EminescuOpVI 194} Eși, Tincuță, eși, drăguță, Eși, Tincuță, la portiță Și-mi dă apă și guriță - Că de apă sete mi-i, De guriță doru-mi-i, Pentru-n pic de sărutat N-o mai fi nici un păcat. - Bădiță, apă ți-oi da, Dar guriță n-aș mai vrea. Că m-a bate mămuța Și mă tem că mi-i mușca- Mușcătură - nveninată, Cu dragoste - amestecată Și-mi trebui doftor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și-l ascultă Să vezi pe ce cloambă cântă, Eu gândeam că-mi cântă mie Dar el cântă - a ciobănie. 221 Crești, codrule, și te-ndeasă Numai d'o cărare-mi lasă Și-o șiruță de telechiu Să-mi semăn un pic de tenchiu. 222 Eu mă duc, codrul rămâne, Frunza plânge după mine. 223 Pădure, dragă pădure, Sufletul să ți se-ndure, Ien grăbește de-nfrunzește: Multă lume te dorește. 237 {EminescuOpVI 238} 224 Codrule, codruțule, Dismorțește-ți apele Și grăbește de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bată niciodată. 236 Mă dusei la Bărigrad, Aflai grâu nesecerat - M-aplecai să tai mănunchiu, Tăieiu ruja soarelui Din capătul hatului; Câți drumari pe drum trecea Toți din ruja mea tăia, Trecu unul și mai mic Dar nu tăiă nici un pic. 242 {EminescuOpVI 243} 237 Țarcă, țarcă, Dacă țărcuiești a bine Vino-n casă pân-la mine, Dacă țărcuești a rău Du-te-n vale la pârău Și te-nchină și bea apă Și te du în deal de crapă. 238 D-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
da, Mai bine m-oi disculța Și prin apă m-oi băga. De mi-a fi perirea-n apă Într-a ei urâtă matcă) - Trageți toate clopotele În toate sătuțele, C-a perit fata fecioară 263 {EminescuOpVI 264} Pentru-un pic de gurișoară Să meargă vestea prin țară. 340 Foaie verde ruptă-n cinci, Plinu-i codrul de voinici, La tot fagul câte cinci, Iar la fagul cel mai mare Zace badiul de lingoare Cu mândruța la picioare, Ce-l tot roagă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
întrebă cu zâmbet tremurat Melania Lupu. ― Nu prea... ― Cred și eu, interveni cu glas șuierător Valerica Scurtu, după ce a dat iama azi-noapte prin oale! Refuzase tratația bătrânei și mușca dintr-un șnițel rece. Izbucni dezlănțuită: Nu ți-e așa, un pic de jenă? Matei ridică din umeri, fals nedumerit. Se adresă celorlalți: ― Aveți cumva idee la ce se referă fecioara? ― Escrocule! izbucni femeia scoasă din sărite. Mi-ai furat două șnițele și o halcă de carne din tocană. Alaltăieri, opt chiftele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mă așteptam să diger ceva mai de soi la parastasul lui Panaitescu. În fine, merge și asta... Cel puțin sânt liniștit! ― Oricum puteați fi liniștit, domnule Matei. ― Mă îndoiesc că Panaitescu și Valerica sânt de aceeași părere, acolo... Vărsă un pic de alcool: Să le fie țărâna ușoară. Făcuseră cumpărături înainte de a se întoarce acasă. Fiecare își păzise pachetele, iar acum mâncau în hol, păstrând distanțe mari și privindu-se circumspect. Melania Lupu, la un capăt de masă, ciugulea delicat dintr-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o batistă. Avea o fustă cenușie și o jachetă neagră, lucruri simple, ieftine, dar care cădeau admirabil. Cristescu o examină câteva clipe. " Trebuie să fi avut un trup perfect." ― Sînteți singură? ― Da... Adică, nu. Domnul Popa s-a întins un pic, iar domnul Matei cred că lucrează. ― La cimitir mi s-a părut că era bolnav. ― Într-adevăr, nu s-a simțit bine. Poate că doarme... Nu știu. Cristescu își frecă pumnii: ― N-ați reușit încă să reparați țeava? ― Închipuiți-vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]