8,218 matches
-
jurnalistul își exersează rolul profesoral în deplină complicitate cu publicul cititor. O serie de istorisiri, de evocări livrești sau istorice, constituie resortul care declanșează discursul publicistic eminescian, oferind totodată arhitectura argumentativă a limbajului gazetarului: "Ca pasărea Phoenix din antichitate care, prefăcută în cenușă prin flăcări, reapărea mai radioasă pentru a duce o viață cu atât mai trainică cu cât era lămurită prin foc, cestiunea căilor noastre ferate reapare, precum au apărut odinioară sub forma cestiunii Stroussberg și în alte chipuri"353
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
principiu de realitate ce a fost practic exterminat. Această distincție este importantă pentru înțelegerea ultimului stadiu de simulare, mai ales că definițiile de dicționar ale celor doi termeni sunt extrem de apropiate. În cuvintele lui Baudrillard, "a disimula înseamnă a te preface că nu ai ceea ce ai. A simula înseamnă a te preface că ai ceea ce nu ai. Dar lucrurile sunt mai complicate, deoarece a simula nu înseamnă a te preface [...] Prin urmare, a se preface sau a disimula lasă intact principiul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
importantă pentru înțelegerea ultimului stadiu de simulare, mai ales că definițiile de dicționar ale celor doi termeni sunt extrem de apropiate. În cuvintele lui Baudrillard, "a disimula înseamnă a te preface că nu ai ceea ce ai. A simula înseamnă a te preface că ai ceea ce nu ai. Dar lucrurile sunt mai complicate, deoarece a simula nu înseamnă a te preface [...] Prin urmare, a se preface sau a disimula lasă intact principiul de realitate: diferența este întotdeauna clară, ea nu este decât mascată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
extrem de apropiate. În cuvintele lui Baudrillard, "a disimula înseamnă a te preface că nu ai ceea ce ai. A simula înseamnă a te preface că ai ceea ce nu ai. Dar lucrurile sunt mai complicate, deoarece a simula nu înseamnă a te preface [...] Prin urmare, a se preface sau a disimula lasă intact principiul de realitate: diferența este întotdeauna clară, ea nu este decât mascată. În timp ce simularea repune în cauză diferența "adevăratului" și a "falsului", a "realului" și a "imaginarului""467. Luând ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard, "a disimula înseamnă a te preface că nu ai ceea ce ai. A simula înseamnă a te preface că ai ceea ce nu ai. Dar lucrurile sunt mai complicate, deoarece a simula nu înseamnă a te preface [...] Prin urmare, a se preface sau a disimula lasă intact principiul de realitate: diferența este întotdeauna clară, ea nu este decât mascată. În timp ce simularea repune în cauză diferența "adevăratului" și a "falsului", a "realului" și a "imaginarului""467. Luând ca exemplu cazul unui "bolnav" (exemplu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lor nelimitate în afara oricărei încercări de a le racorda la o realitate)471. Rămânând în exemplul icoanei, primul caz marchează reprezentarea și este de ordinul tainei religioase; al doilea prezintă o proastă reprezentare; al treilea caz este de tipul sortilegiului, prefăcându-se că este o reprezentare; al patrulea caz este în afara oricărei reprezentări a vreunei realități. Aceste patru stadii pot fi reorganizate în două categorii: semnele care disimulează ceva (și care trimit la o "teologie a adevărului și a secretului"), și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Și a adăugat în germană: «Brot durch Got». Iar ei au spus: «Este un lucru ciudat că tu, vorbind în germană, afirmi că nu știi germana». Și au adăugat: «God berad». De data aceasta, fratele, cu inima liniștită, surâzând și prefăcându-se că nu înțelegea ceea ce spuseseră, s-a așezat pe o bancă. Atunci, un bărbat și o femeie, privind unul la celălalt și râzând de naivitatea sa, i-au oferit pâine, ouă și lapte. Văzând, așadar, că printr-un șiretlic
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o zi foarte obosiți la un convent al Ordinului; deoarece lipsea berea, guardianul, la sfatul bătrânilor, a făcut rost de o ploscă pe datorie, însă frații conventului, care le făceau companie oaspeților, nu beau din ea, chiar dacă din dragoste se prefăceau că beau. 9. Adăugire. Înainte de constituirea definitivă a Ordinului, frații obișnuiau să se adune în fiecare zi pentru a conversa și a bea împreună, cei care doreau, și țineau capitul în fiecare zi. Nu erau pe atunci limite referitoare la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cucerește Gabio "printr-o fraudă rușinoasă". Oracolul lui Apollo însă prezice că "învingătorul va fi cel care o va săruta primul pe mama". În acest moment apare personajul principal L. Junius Brutus: "Era acolo și Brutus care, înțelept fiind, se prefăcea prost pentru a scăpa de capcanele tale, o crudule Superbus". Brutus erat stulti sapiens imitator, ut esset tutus ab insidiis, dire Superbe, tuis250. În timp ce mulțimea săruta pământul, gândidu-se că astfel își asigură victoria, potrivit cuvintelor lui Apollo, Brutus cade cu fața la
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Sunt afirmații serioase, chiar grave, care implică nu numai formarea "poetică" a lui Ovidiu, ci întreaga sa formare spirituală. Dacă ținem cont că Messalla Corvinus (60? î.H. 8 d.H.) aparține acelor exponenți de viță nobilă care vor sau se prefac că vor să-și păstreze independența față de curtea princiară 264 și care, într-o oarecare măsură, reprezintă opoziția față de regimul augustan, ne putem da seama de ce fel de "curaj" Messalla Corvinus i-a insuflat Sulmonezului "pentru a încredința versurile publicului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
considera jignit. Urmează o primă răsturnare de situație: "deși e adevărat că eu, Ovidiu, nu am fost niciodată unul de-ai săi, minciuna mea va putea fi iertată, pentru că nu ar putea știrbi din gloria lui Messalinus (!). Cine nu se preface că ar fi prieten cu Cezarii, chiar dacă de-abia i-a cunoscut? Ei bine, iartă-mi mărturisirea: tu erai Cezarul meu!" Quis se Caesaribus notis non fingit amicum? Da veniam fasso, tu mihi Caesar eras! (v. 21-22)280. Deși exprimarea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu se uita că Fabia era una dintre însoțitoarele Marciei, soția lui Paulus Fabius Maximus. În cazul unei asemenea ipoteze, Fabia ar fi avut cu adevărat motive să se rușineze de soțul său și de exilul acestuia. Ovidiu, însă, se preface că nimic nu s-a întâmplat și o incită să fie mândră și să se laude cu asta. Dar ce fel de vină e aceea cu care trebuie să te mândrești? Oricum, scandalurile amoroase ale Iuliei Minor trec fără îndoială
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
evite întotdeauna tulburările și a preferat soluții modeste, mai puțin spectaculoase, dar tocmai de aceea mai eficace. O implicare a lui Paulus Fabius Maximus ar fi avut consecințe incalculabile și ar fi fost contraproductivă pentru politica lui Augustus. S-a prefăcut, de aceea, că ignoră vinovăția lui Paulus, mai ales când aceasta nu era evidentă, iar el trebuie să fi furnizat suficiente lămuriri asupra comportamentului lui Ovidiu (poet lasciv, fără niciun fel de religie, frivol, inept...) și să fi contestat loialitatea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu un limbaj cifrat) și lui Ovidiu care, la rândul său, transmitea, tot cu un limbaj mai mult sau mai puțin cifrat, impresiile sale asupra fiecărui eveniment în parte, întâmplat sau pe cale să se întâmple. Se pare că Augustus se prefăcea că ignoră implicarea lui Paulus în exilul lui Ovidiu sau este posibil să-l fi iertat cu adevărat... De fapt, îl ținea sub observație și la primul pas greșit l-a obligat să se sinucidă. Poate în acest sens trebuie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dealtfel, o mică diferență Între a cînta și a scrie. Iancu scrie fără dificultate, dar cîntă greu. Asta vrea să spună că simțirea este Înaltă și vorbele n-o pot reprezenta cu fidelitate. Moft, Încă o dată, de poet care se preface că nu poate spune totul, că inspirația o ia Înaintea cuvintelor. Simptom, În același timp, al sensibilității preromantice pentru care imaginația este superioară limbajului. Proiectul lui Iancu Văcărescu este ambițios și infinit mai complex decît acela al predecesorilor. El scoate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
eterul, că pasă urgia; Fulgere, vîlvoare În spațiu șerpuiesc; Focul se-ntinde, curăță păcatul. Marea-exploziune arrestă-eternitatea; Saltă firmamentul și sorii se spăimîntă, Cugetul de crimă pe unde se-ntinde Tot desfigurează, ca trăsnet Încinde; Foc negru și roșu lumina se preface, Plumb e ușurința și cerul se desface; Cad rebelii-n spațiu și vîjÎie căzînd, Haos, abis mare-i așteaptă căscînd. Pică și se schimbă pe cît trec din cer: Capete de angeli, de demoni picioare, Aripă cerească una se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prăbușirea atrage după sine și schimbarea statutului fizic al ființelor aeriene: ele trec printr-o rapidă metamorfoză care Înseamnă degradarea În ființe materiale. Elementele aeriene trec și ele printr-o stare de „desfigurare”. Eterul duduie, firmamentul saltă, explodează, lumina se preface În foc negru și roșu, aripa Îngerească se Înnegrește, totul intră Într-un imens vîrtej fumegător. Viziunea prăbușirii se prelungește cu imaginea unei imense gropi de foc. Este, mai Întîi, „uietul”, cosmic, vîjÎirea corpurilor care se surpă urmărite de trăsnete
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aducînd o stare de voluptate și de durere („un dor nespus m-apucă și plîng, măicuță, plîng”). Poate acestea provoacă starea de visare, căderea În reverie („săi ca din visare”, „că-ncepe de visează și visu-n lipitură/ Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu...”) și senzația de Înălțare: „cosița se ridică”, „eu parcă-mi aud scrisul pe sus cu vîntu-n zbor”. În fine, zburătorul apare În timpul unei insomnii grele și al unei „nemișcări pline” a universului: „E noapte naltă, naltă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
inventivă, limbajul lui nebunesc Îl contrazic. Autorul Satirelor și Epistolelor este consecvent cu principiile pe care le propune. Poemele sînt pline de sfaturi utile pentru sine și pentru alții: „a lucra cu hotărîre”, după „un plan ce Îmi croiesc”, „a preface cîte sînt de Îndreptat”, a căuta „rima mîndră” etc. A osteni, a lucra, a Îndrepta, a preface sînt verbe ce se repetă În artele lui poetice (Epistolele). Verbele ar putea fi Înscrise Într-o figură retorică: aceea a desăvîrșirii: travaliul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
propune. Poemele sînt pline de sfaturi utile pentru sine și pentru alții: „a lucra cu hotărîre”, după „un plan ce Îmi croiesc”, „a preface cîte sînt de Îndreptat”, a căuta „rima mîndră” etc. A osteni, a lucra, a Îndrepta, a preface sînt verbe ce se repetă În artele lui poetice (Epistolele). Verbele ar putea fi Înscrise Într-o figură retorică: aceea a desăvîrșirii: travaliul lent, obsesia gramaticii, iluzia perfecțiunii. În același timp: figură a răbdării și a sterilității (prin frînarea posibilităților
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
te privesc”), a netezi părul Îngerului este o voluptate nesperată, a sfîrși pe sînul fecioresc este un gînd aproape mistic. Alecsandri vorbește, Într-un loc, de caracterul divin al dragostei, În sensul spiritualismului medieval, zicînd că „tot ce-nalță și preface pe om În Dumnezeu” vine de la dragoste. Ninița deschide cu o zîmbire cerurile („mie ceriul li-au deschis”). Este motivul pentru care, În ora ferice, În minutul mit, Îndrăgostitul invocă și obține complicitatea astrelor. Este ideea pe care o exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
existat, Încredințează poetul, momente dramatice de ezitare („jalnică stînjenire”) Între două sentimente: „Ori a fi prietin și să mă trag de Zulnia, Ori să-i descopăr amoriul ce cu-atîta tiranie M-au cuprins și mă-mpilează...” Însă Ikanok decide să prefacă sfînta legătură Într-o pasiune strașnică și, În amintirea acestei prefaceri, sapă pe copaci celebrele slove: „Că amoriul cel mai strașnic din prieteșug răsare.” În foarte cunoscuta Jaloba mea, Conachi pare a spune că o formă superioară de iubire este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Seducător profesionist, el cîntă (termenul potrivit aici este plînge) o pasiune aflată mereu pe marginea prăpastiei. O substituire, o corupere a miturilor se observă În aceste versuri prefăcute În care seducătorul reclamă suferința cea mai adîncă. Un seducător care se preface a fi victimă. Arma lui nu e cinismul, ci umilința. Ca să cîștige, el Își strigă netrebnicia. Iată o nuanță pe care Denis de Rougemont n-o observă În literatura erotică a Occidentului. Orientul a subțiat și I corupt simțurile sau
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Nu există, adevărat, un rege Marc (marele obstacol), dar există o veche mentalitate care cere ca bărbatul să Înceapă numaidecît să suspine, să se dea de ceasul morții și să jure că nu mai poale trăi, iar femeia să se prefacă, după oarecare timp, că Îl crede. După oarecare timp... pentru că și ritmurile timpului sînt, aici, mai Încete și moravurile mai Înțepenite. O complicitate reciproc acceptată reglează aventura sentimentală și determină formele ei de manifestare. O imensă impostură care atinge Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ascunde Afrodita Pandemos ș.a.m.d. Aplicînd-o, cu titlu experimental, la stihuitorii noștri, ce observăm? Că erosul lui Conachi stă sub semnul cupei, fiind, În esență, emotiv-depresiv, invadator și retractil, nostalgic (citește: plîngăreț, suspinător), cu Înclinații spre voluptatea durerii (mazochism prefăcut). Însă tristanismul se combină, la el, cum am arătat, cu donjuanismul, trefla cu inima (cupa), depresiunea morală cu energia seducției. Lipsește din pasiunea conachiană energia cosmică, deși În versuri sînt chemate adesea, ca martori, cerul și stelele, iar marele univers
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]