9,297 matches
-
și docurile Marinei din Nanjing au fost cele mai mari din lume. El a avut, de asemenea, mare grijă de rupere a puterii eunucilor și al magnaților neînrudiți, înfeudându-și descendenții în întreaga Chină și a încercat să ghideze acești principi, prin publicarea de instrucțiuni dinastice. Acest lucru a eșuat în mod spectaculos, atunci când succesorul său, a încercat să reducă puterea unchilor săi, fapt ce i-a determinat la revolta care l-a pus pe Prințul Yan pe tron, ca Împăratul
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
activitate de popularizare a operei eminesciene și de strângere a fondurilor necesare ridicării monumentului. Inaugurarea statuii a avut loc la ora 13:15, pe data de 15 august 1934, în prezența regelui Carol al II-lea și a fiului său, principele moștenitor Mihai, care se aflau la Constanța cu ocazia sărbătoririi Zilei Marinei. La ceremonie au ținut discursuri contraamiralul Bălănescu, ministrul instrucțiunii publice Constantin Angelescu, academicianul I. Bianu și regele. Cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la nașterea poetului pe
Bustul lui Mihai Eminescu din Constanța () [Corola-website/Science/310364_a_311693]
-
țară care și-au petrecut o perioadă de timp la Vâlcele amintim familile Ghica, Știrbei, Cantacuzino, Florescu precum și personalități de marcă: Gheorghe Barițiu, Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu. Printre vizitatorii străini care au vizitat stațiunea se numără arhiducele austriac Iosif și principele Serbiei, Miloș Obrenovici, care drept recunoștință pentru eficacitatea tratamentului efectuat a finanțat în anul 1843 construirea bisericii ortodoxe din localitate. Localitatea de reședință a comunei Vâlcele este satul Araci aflat la o distanță relativ egală față de celelalte sate care alcătuiesc
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
posibilitățile unui sprijin rusesc pentru obținerea unirii depline a principatelor române. În ziua de 30 ianuarie 1866, colonelul Alexandru Solomon l-a înlocuit pe Savel Manu ca Ministru al Apărării Naționale în guvernul lui Nicolae Crețulescu, demisionând, din cauza răsturnării domniei principelui Cuza, nici măcar două săptămâni mai târziu, pe 11/23 februarie. Colonelul, care nu intrase în complot împotriva domnitorului și care era de temut, a fost arestat. El totuși a izbutit să evadeze și să ajungă la regimentul lui nr. 1
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
de regele Ungariei Ladislau al V-lea Postumul în august 1457,a reînoit, la cererea adunării tuturor nobililor, cnezilor și a altor români din cele opt districte, vechile privilegii acordate lor de către înaintașii săi . Aceste privilegii au fost reconfirmate de către principele transilvan Gabriel Bathory, prin documentul din 3 aprilie 1609 . <br> Districtele românești privilegiate aveau scaune de judecată proprii, prezidate de către un cnez sau de către un voievod. Scaune de judecată ale mai multor districte erau conduse de către un castelan sau chiar
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]
-
reîntregire (1916-1918), cu gradul de colonel, comandant al Regimentului 21 Infanterie. În Primul Război Mondial, a ocupat și funcția de Șef al Secției Informații din Marele Cartier General. Din anul 1919 a devenit general de brigadă, fiind numit adjutant al principelui moștenitor Carol (viitorul rege Carol al II-lea al României), pentru care a fost mai multă vreme unul dintre oamenii de încredere. În calitate de adjutant al Principelului Carol, îl însoțește pe acesta, în 1919, într-o călătorie în jurul lumii. Între anii
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
În 1767 el și fratele său s-au mutat la Viena sau, poate, la Chemnitz, în Saxonia, unde au fost printre fondatorii industriei textile a Saxoniei. Ambii frați au fost înnobilați la 1 iunie 1792 de Frederic August, pe atunci principe elector al Saxonei, cu dreptul adăugării prepoziției „von” numele de familie: „von Karajan”. Unul din ascendenții lui Herbert von Karajan a fost germanistul vienez Theodor von Karajan. Prin desființarea oficială a aristocrației în 1919 în Austria, familia von Karajan și-
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
În acest hotar s-a construit societatea metalurgică și în jurul ei pe un teren în parte mlăștinos, primele case de colonii muncitorești. În anul 1860, administrația Societății Brașovene de Mine și Metalurgie, avînd în frunte, ca președinte, pe Max Egon, principe de Furstenberg, iar ca vicepreședinte, pe baronul Ludwig von Habersen, a cumpărat în anul 1867 pentru uzină din Călan, un teren de cca.180 de iugăre, în parte mlăștinos, de la Sandor Bertha, căsătorită cu groful Adam Vas. În anul 1868
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
căruțele, fie cu plutele pe firul Someșului. El a fost jefuit și ars de oștile turce în 1660, când din turnul bisericii reformate s-a aruncat o mamă cu pruncul la piept. În 11 noiembrie 1705, oștile transilvane conduse de principele Francisc Rákóczi al II-lea au fost surprinse de trupele austriece conduse de generalul Ludwig von Herbeville și au fost risipite, eveniment care a devenit subiectul altor legende locale. La castel, în 25 august 1849, a capitulat ultima armată revoluționară
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. Prima menționare a localității Sovata s-a făcut pe data de 13 septembrie 1578, în actul privilegial al principelui Cristofor Báthory acordat paznicilor exploatărilor de sare de la Sovata. În 1876 s-a primit autorizația ca apa lacurilor să fie utilizată pentru băi, iar în 1884 Sovata a fost atestată oficial ca stațiune balneară. Atestare documentară a orașului, cu denumirea
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
acordând creștinismului statutul de cult tolerat. Odată ce Constantin ajunsese unicul împărat, creștinismul depășea statutul de religie tolerată, fiind favorizată de împărat. Creștinismul a căpătat o pondere tot mai semnificativ în defavoarea cultelor politeiste. Însă religia creștină a întâmpinat probleme în privința definirii principilor sale, că natura lui Isus Christos. Astfel, și-au făcut apariția numeroase erezii, pe care reprezentanții bisericii și împăratul, reuniți în concilii, le-au combătut. În 392, împăratul Teodosiu I a emis documente prin care a interzis cultele considerate păgâne
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Monseniorul (n. 25 decembrie 1873, Istanbul (vechiul Constantinopol), Imperiul Otoman - d. 16 mai 1954, Jilava, București) a fost un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin și bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apărării al României. Unul dintre frații monseniorului a fost Dimitrie I. Ghica. Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
beatificat pe data de 31 august 2013, la București, în cadrul unei slujbe religioase solemne desfășurată la pavilionul Rom-Expo. S-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istanbul - Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghica Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghica (general de divizie, ministru plenipotențiar) și al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franței). A avut patru frați și o soră: Grigore - ce a murit la
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
din Harderwijk. În timpul studiilor sale în Utrecht, a luat la cunoștință de lucrările lui Descartes. Totodată, pe lângă studii, aici a cunoscut-o și pe viitoarea sa soție, Aletta van der Maet. În 1653 Apáczai a fost chemat în Transilvania de către principele György Rákoczi al II-lea și numit profesor la Colegiul din Alba-Iulia, unde a predat științele exacte (fizică, mecanică). Bazându-se pe sistemul lui Descartes și pe o viziune puritanistă, ideile sale contraveneau celor ale savanților epocii. Din cauza acestei abordări
János Apáczai Csere () [Corola-website/Science/305093_a_306422]
-
Bazându-se pe sistemul lui Descartes și pe o viziune puritanistă, ideile sale contraveneau celor ale savanților epocii. Din cauza acestei abordări, va ajunge în scurtă vreme în conflict cu mulți dintre colegii săi, fiind în cele din urmă (1655) pârât principelui și îndepărtat din funcție. Puțin a lipsit ca el să nu fie condamnat la moarte, dar din fericire a fost salvat de un protector. Principele Gheorghe Rákóczi al II-lea l-a desemnat pe Apáczai în funcția de profesor la
János Apáczai Csere () [Corola-website/Science/305093_a_306422]
-
vreme în conflict cu mulți dintre colegii săi, fiind în cele din urmă (1655) pârât principelui și îndepărtat din funcție. Puțin a lipsit ca el să nu fie condamnat la moarte, dar din fericire a fost salvat de un protector. Principele Gheorghe Rákóczi al II-lea l-a desemnat pe Apáczai în funcția de profesor la colegiul din Cluj. Situația nu era una favorabilă, întrucât noul loc de studiu era net inferior celui din Alba-Iulia. Cu toate acestea, mulți dintre studenții
János Apáczai Csere () [Corola-website/Science/305093_a_306422]
-
sat funcționa o carieră de piatră, o moară de apă și 2 cârciumi. Doi ani mai târziu e menționat despre activitatea unei cooperative de consum „Tatarovca Veche”. În perioada interbelică în localitate funcționa un cămin cultural al Fundației Culturale Regale „Principele Carol”. După Al Doilea Război Mondial școala primară este transformată în școală de 7 clase. În 1949, la fel ca și în majoritatea satelor din RSS Moldovenească, se înfăptuiește „colectivizarea” și activitatea economică a satului se desfășoară în cadrul colhozului „Puti
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
urmat, între 1980 și 1984, cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția Actorie, la clasa profesoarei Olga Tudorache și a asistentei Adriana Popovici. I-a avut drept colegi de promoție pe Bogdan Gheorghiu, Radu Duda (Alteța Sa Regala Principele Radu al Romaniei), Patricia Grigoriu, Marina Procopie, Dan Bădărău, Carmen Ciorcilă, Mihai Verbițchi și (de la clasa Sandei Manu) Oana Pellea, Carmen Trocan, Mioara Ifrim, Luminița Stoianovici, Răzvan Popa, Cristian Rotaru, Adrian Păduraru, Claudiu Istodor. Ca studentă a jucat, printre altele
Carmen Tănase () [Corola-website/Science/306015_a_307344]
-
Otoman, la fel ca și un teren de afirmare a puterii lor politice crescânde. Mulți dintre fanarioți au intrat în rândurile boierimii muntene și moldovenești prin alianțe matrimoniale. Deși mai rar, în perioada fanariotă au apărut și domnii ale unor principi locali. Această situație a determinat elenizarea discutabilă a unor familii boierești românești: familia Callimachi (numele original "Călmașul") și familia Racoviță, această acțiune fiind făcută pentru a penetra nucleul Fanarului și pentru a le crește șansele de a ocupa tronul și
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
familia Craioveștilor și cea a Cantacuzinilor în perioada de până în anul 1711. Schimbarea clară de politică față de cele două principate a fost determinată de faptul că, deși autonome, ele intraseră într-o perioadă de continui hărțuieli cu otomanii, datorată nesupunerii principilor pământeni, legați din ce în ce mai mult de Imperiul Rus, odată cu venirea la putere a împăratului Petru cel Mare și de prezența încurajatoare pentru rebeli a Habsburgilor pe frontiera Munților Carpați. Nesupunerea domnilor locali a devenit din ce în ce mai primejdioasă pentru turci, care acum trebuiau
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
a aliat cu comandantul militar habsburgic Prințul Eugeniu de Savoia la începutul Războiului Ligii Sfinte. Persoana care era ridicată la demnitatea princiară era de obicei dragoman-ul șef al Sublimei Porți,fiind prin aceasta familiarizat cu politica guvernului otoman. Noul principe, care obținuse funcția sa în schimbul unui plocon consistent, (un obicei care era mai vechi), pleca în noua țară în care fusese numit, și a cărei limbă nu o cunoștea de cele mai multe ori, cu o numeroasă suită. Odată ce noul principe era
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Noul principe, care obținuse funcția sa în schimbul unui plocon consistent, (un obicei care era mai vechi), pleca în noua țară în care fusese numit, și a cărei limbă nu o cunoștea de cele mai multe ori, cu o numeroasă suită. Odată ce noul principe era numit, el era escortat la Iași ori București de o suită formată din familia sa, favoriți și creditori, (de la care împrumutase bani pentru ploconul oferit la investire). Domnul și cei din suită urmăreau să-și recupereze cât mai repede
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
cele două principate 31 de domni din 11 familii diferite. Unii dintre ei au fost exilați sau executați. Lupta pentru domnie era așa de încrâncenată, încât a provocat asasinate între membrii aceleiași familii. Când, datorită numeroaselor cazuri de trădări ale principilor, familiile din rândul cărora erau aleși domnitorii au devenit din ce în ce mai puține. Mai mulți domnitori au ocupat pe rând tronul în cele două principate. În timp ce domnul de la București plătea mită pentru a evita mutarea sa la Iași, domnul Moldovei folosea aceeași
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
fost mai numeroasă în trecut. Deși cei mai mulți sârbi locuiau în regiunea Banatului, mai existau comunități sârbești și în regiunea județului Arad, cunoscută în limba sârbă ca "Pomorišje", dar și în alte localități ale Principatului Transilvaniei, bărbații servind ca soldați ai principilor Transilvaniei. La începutul secolului al XVIII-lea, orașul Timișoara avea 600-700 de locuitori, din care 446 erau sârbi, 144 evrei și 35 armeni. În 1720, populația orașului Arad cuprindea 177 familii românești, 162 sârbești și 35 maghiare. După ce secțiunea frontierei
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
la conducerea “Cassei de Depuneri si Consemnatiuni” pâna în 1866. Din 1865 Eric Winterhalder colaboreaza la ziarul Contemporanul luând parte activă la campania dusă de acest ziar împotriva lui Alexandru Ioan Cuza și a reformelor sale economico-sociale. Totuși, după înscăunarea principelui Carol, Eric Winterhalder se retrage din viața politică. În 1869 părăsește România și se reîntoarce în Austria. Eric Winterhalder moare în 1889 la Krutzendorf, lânga Viena.
Eric Winterhalder () [Corola-website/Science/306127_a_307456]