KorAP: Find »[drukola/base=rătăci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...320 321 322 ...348 >

8,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

ați încurcat rău de tot... HAMALUL: V-a dus norul, domnule. O fi fost un nor blestemat. Un nor fantomă... care se formează dintr-o dată, din nimic... și-i duce... îi duce pe călătorii prin ploaie... îi învârte și-i rătăcește... Eu cunosc acest nor, domnule, e un nor blestemat, care ajunge deasupra stației noastre... și se topește brusc. Ați căzut într-o cursă, da... Trebuie să fugiți. CASIERUL: Noi... am considerat că e de datoria noastră... să... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și l-a chemat pe Grubi și l-au cărat cu căruciorul aici. Și când l-au adus mai trăia încă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Foarte tulburat.): Și ce v-a spus? Cine era? IOANA: Ne-a spus că s-a rătăcit și că el trebuia să ajungă în altă parte. Și mi-a cerut un pahar cu apă și eu i-am adus un pahar cu apă. Și tata l-a întrebat ce simte și el a spus că nu simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tot. N-are cine să-i îngroape. (Pauză; CĂLĂTORUL este profund tulburat, se plimbă de-a lungul peronului; IOANA îl urmărește, vinovată, cu privirea.) IOANA (După un timp.): Domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Cum se face că v-ați rătăcit? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA: Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu (Pauză.) Cred că sunt bolnav. IOANA: De ce se rătăcesc toți călătorii prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi că se rătăcesc? IOANA: Mi-a spus tata. Mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
urmărește, vinovată, cu privirea.) IOANA (După un timp.): Domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Cum se face că v-ați rătăcit? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA: Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu (Pauză.) Cred că sunt bolnav. IOANA: De ce se rătăcesc toți călătorii prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi că se rătăcesc? IOANA: Mi-a spus tata. Mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu voi. Mi-a spus că de un timp vă rătăciți și nu mai știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Da... IOANA: Cum se face că v-ați rătăcit? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA: Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu (Pauză.) Cred că sunt bolnav. IOANA: De ce se rătăcesc toți călătorii prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi că se rătăcesc? IOANA: Mi-a spus tata. Mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu voi. Mi-a spus că de un timp vă rătăciți și nu mai știți să mergeți după ploaie. Și în loc să mergeți după ploaie vă rătăciți pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
bolnav. IOANA: De ce se rătăcesc toți călătorii prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi că se rătăcesc? IOANA: Mi-a spus tata. Mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu voi. Mi-a spus că de un timp vă rătăciți și nu mai știți să mergeți după ploaie. Și în loc să mergeți după ploaie vă rătăciți pe câmpuri și pe dealuri pe unde nu plouă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Are dreptate. IOANA: De ce vă rătăciți? Hai, spune-mi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se rătăcesc? IOANA: Mi-a spus tata. Mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu voi. Mi-a spus că de un timp vă rătăciți și nu mai știți să mergeți după ploaie. Și în loc să mergeți după ploaie vă rătăciți pe câmpuri și pe dealuri pe unde nu plouă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Are dreptate. IOANA: De ce vă rătăciți? Hai, spune-mi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E un fel de boală. IOANA: Ce fel de boală? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E ciudat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a spus că de un timp vă rătăciți și nu mai știți să mergeți după ploaie. Și în loc să mergeți după ploaie vă rătăciți pe câmpuri și pe dealuri pe unde nu plouă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Are dreptate. IOANA: De ce vă rătăciți? Hai, spune-mi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E un fel de boală. IOANA: Ce fel de boală? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E ciudat de tot, Ioana. În loc să ne ducem după ploaie, ne îndepărtăm de ea. IOANA: Și vă rătăciți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
IOANA: De ce vă rătăciți? Hai, spune-mi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E un fel de boală. IOANA: Ce fel de boală? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E ciudat de tot, Ioana. În loc să ne ducem după ploaie, ne îndepărtăm de ea. IOANA: Și vă rătăciți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. IOANA: Și înainte nu vă rătăceați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. IOANA: Și-o să muriți cu toții? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA (Revelație.): Nu cumva ești ultimul călător prin ploaie? Nu ești cumva tu ultimul care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
E un fel de boală. IOANA: Ce fel de boală? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E ciudat de tot, Ioana. În loc să ne ducem după ploaie, ne îndepărtăm de ea. IOANA: Și vă rătăciți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. IOANA: Și înainte nu vă rătăceați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. IOANA: Și-o să muriți cu toții? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA (Revelație.): Nu cumva ești ultimul călător prin ploaie? Nu ești cumva tu ultimul care a mai rămas? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA: Ce frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cuțitului a început să tremure în mâna mea... Ce-o să fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat.): Nu știu! Nu știu! Mi se face greață... Mai bine mă culc... Se întinde pe bancă.) IOANA: Grubi, ce-i cu tine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în mâna mea... Ce-o să fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat.): Nu știu! Nu știu! Mi se face greață... Mai bine mă culc... Se întinde pe bancă.) IOANA: Grubi, ce-i cu tine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ți-am spus... aici nu mai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
picături de apă, mici, mici care n-au văzut niciodată un pahar... și nu le pare rău. Cum poate să-ți pară rău... după ce? Sau ți-e dor de fratele tău? Ce să-ți spun eu ție? Dacă te-ai rătăcit, ce să-ți fac? Trebuia sa te duci la fratele tău. Ți-e dor de el? Spune? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascuns, chircit, prăbușit.): Da. IOANA: Am să-l caut, fii liniștit. Cum arată fratele tău? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E... așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

aduceam aminte de istoricul din mine din joi În paștele cailor verzi pe pereți cu care Îmi umpleam zilele și nopțile, doar pur accidental și sporadic găsindu-mi timp să mai deschid câte o carte de specialitate sau să mai rătăcesc prin amfiteatrul Iorga pe la cursurile câte unui profesor - „de exemplu, pe la ale dumneavoastră”, am adăugat, grobian, ca să-i fac plăcere. Colega, nu mă bucur deloc de ce aud, s-a făcut, mustrător, că nu sesizează complimentul Adam Adam. Profesorii dumitale - Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mutatis mutandis, evident - cu zona mai bogată În uscat a Veneției, situată Între Ferrovia și Piața San Marco, acolo unde stradele Înguste decupează dreptunghiuri și pătrate locative de dimensiuni apropiate. Lipseau tăblițele indicatoare care nu-i lasă pe străini să rătăcească de nebuni Într-o ordine imposibilă, În rest... Mai mult ca să-mi verific o convingere decât cu speranța că m-aș putea Înșela, am Încercat să accesez liftul. Era blocat. La fel ca ușile acelor birouri, dormitoare, săli de ședință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
fel. De fapt, nici nu văd ce-aș fi putut să fac potrivit și util În situația dată: să comentez, să Întreb, să-i cer să meargă mai departe, eventual pe varianta scurtă? N-avea nici un sens. Omul din fața mea rătăci câteva zeci de secunde apăsătoare În lumea gândurilor sale tulburi, apoi, fără să-și schimbe privirea, mi se adresă alb, nepăsător: - Ce crezi despre ce-ai auzit până acum? Ceva credeam eu, nimic de zis, dar ezitam să mă pronunț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
poate demonstra absolut orice. - Mai mult sau mai puțin... Aș vrea să adaug ceva la considerațiile dumneavoastră anterioare, altfel foarte rezonabile și pertinente. Să presupunem că odată și odată, la Începuturi, prin măruntaiele vastului proiect numit „experimentul Pământ” s-au rătăcit, accidental sau nu, unele indicii despre ce se Întâmpla de fapt: orice sistem conține În structurile sale un grad oarecare de autoreferențialitate. Unul dintre obiectivele cele mai importante ale Centrului, Încă din timpurile străvechi ale existenței sale, a fost ștergerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
creier Înzestrat cu un minimum de rațiune nu poate admite așa ceva. Eu Însumi m-am Întrebat ulterior, În repetate rânduri, dacă totul se petrecuse aievea sau dacă nu cumva mi-a jucat o festă sinistră cine știe ce atavism ori obsesie paranoidă rătăcită prin subconștientul meu. Nici acum nu accept de plano că unui singur om Îi poate fi rezervată măcar o dată - de două ori, cu atât mai puțin! - o vrăjitorie al cărei grad de probabilitate tinde spre zero! Și nu tinde, este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
facil cum Începuseră. Deși ar fi fost normal să se Întâmple invers, când a trebuit să-l parcurg de capul meu, drumul până la camera cu secrete mi s-a părut mai lung și mai Întortocheat decât prima oară. M-am rătăcit de câteva ori, În pofida faptului că nu Înaintam la nimereală: la fiecare bifurcație sau cotitură mă opream, Încercând să refac mental traiectoria din noaptea precedentă și s-o urmez Întocmai. Uneori, reușeam. Precaritatea luminii de care dispuneam reprezenta totuși un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
plecare, alesesem dintre cele câteva brichete pe care le aruncam neglijent În geamantan la fiecare călătorie pe cea mai plină. Da, dar mai aveam nevoie și pentru Întoarcere. Din precauție, În primul rând, și din frica de a nu mă rătăci și de a nu fi În cameră la miezul nopții, când avea să mă caute Eveline, În al doilea, nu țineam flacăra aprinsă tot timpul, pășind mai mult prin beznă și redeclanșând-o doar din când În când. Idee falimentară, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
raporturile și prioritățile, nu ne mai preocupă „de ce?”, În locul lui stăpânește suveran „cum?”, s-a pierdut firul călăuzitor, rostul, sensul..., uităm mereu că trăim pentru a fi, nicidecum pentru altceva, indiferent ce este acest „altceva”... scopul, finalitatea... da, da... am rătăcit drumul și nu mai e cale de Întoarcere la pur-și-simplul pe care ar fi trebuit să-l moștenim la origini, În locul lui deprinzând vocația perversă a ideii de moștenire... răul relelor vieții și al morții noastre... nici nu-ți poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
În manualele didactice: Simmel, viața și opera. Nicăieri nu aflasem vreo referire la Filozofia succesiunii sau la ceva care să facă trimitere la ea - o consemnare În periodice, o conferință cu tema respectivă ori dedicată unei problematici adiacente, nici o adnotare rătăcită printre alte hârtii, care să ateste măcar intenția de a se ocupa de chestiunea moștenirii privită ca o instituție de drept civil sau oricum altfel - categorie economică, funcție cutumiară, obiect de speculație metafizică, nimic... Și trebuie să spun că omisiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
nici un cuvânt-cheie, nici un indiciu cât de cât valid. La fel de infructuoasă a fost și tentativa de a atribui literelor valorile cifrice din sistemul roman de numerotație: X = 10, L = 50, C = 100, M = 500... N-am făcut altceva decât să mă rătăcesc Într-o nouă avalanșă amețitoare de semne fără cap și fără coadă. Uneori, mi se părea că se Încheagă ceva, că permutarea Încrâncenată a literelor sau succesiunea aleatorie a cifrelor tinde să dobândească oarecare sens. Iluzii pierdute În minutele imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-li-se la fel de acră ca strugurii la care nu ajung. Am avut și noroc, de ce să nu recunosc, dar norocul Îi ajută pe cei care merită. Totul a pornit de la o scânteie, de la activarea a ceva minuscul, ca un punct rătăcit Într-o infinitate de alte puncte. Asta se Întâmplă așa, ca la radio, la trecerea fără pauză de la o melodie la alta: cea care e pe sfârșite se aude din ce În ce mai Încet, timp În care următoarea intră peste ea și, treptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Spune că ești de acord. Te rog, te implor... - Sunt de acord cu absolut tot ce vrei și ce nu vrei, dar nu văd legătura... - Stai jos și ascultă-mă un minut. Îți amintești cum suna textul În limba română rătăcit printre Însemnările lui Noel Corbu? Dar textul Întreg, nu jumătate din el... - Cuvânt cu cuvânt: „Războiul schimbă ordinea lumii! Cheia este Alexandru cel Mare”... - Întocmai. Fii atentă. Tu te-ai concentrat exclusiv pe a doua propoziție și ai eludat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]