10,353 matches
-
pe Darie din strânsoarea mâinilor sale. Nu e felul lui să bruscheze oamenii, dar trebuie să-l readucă la realitate pe tânărul ofițer. Dacă nu se trezește la timp, foarte repede va ajunge pe foaia de pierderi a regimentului. Bine, respiră adânc...hai...încă o dată!...așa!...e mai bine acum? Da, mult mai bine. Mulțumesc! Continuă după o pauză cu glas rușinat: Îmi pare rău. Stai liniștit, toți am trecut prin așa ceva... Inclusiv dumneavoastră? Parcă nu-mi vine să cred. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În sfârșit se oprește, epuizat. La mai puțin de doi metri distanță, pașii repezi ai soldaților se aud pe omătul întărit. Tăcerea înfruntării făcuse ca nimeni să nu bage de seamă ce se întâmplă. Icnind, Marius se ridică în picioare. Respiră în continuare șuierat, inima îi bate nebunește, plămânii parcă sunt tăiați cu un brici de gheață din cauza aerului rece. Inspiră adânc, cu palmele puse protector la gură. Picioarele îi tremură, nesigure. La fel și trupul, mâinile. Își impune să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a pus întrebarea dacă există în lumea asta o singură ființă care să poată ierta cruzimea oamenilor. Dumnezeu a trebuit să fie martor răstignirii Fiul Său pe cruce ca să-i învețe iubirea. Ura deja o cunoșteau instinctiv, așa cum știau să respire. Ce poate să mai facă El ca ea să fie uitată? Ne-a oferit alegerile, care, în ultimă instanță ne fac ceea ce suntem. Născuți fiind din plămădeală divină, o fărâmă din înțelepciunea Lui este în fiecare și Omul poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unora aduși la limita rezistenței psihice din necunoașterea a ceea ce se poate întâmpla în secunda următoare. Rostind în gând un "Tatăl Nostru", Marius face semn oamenilor care se reped într-o fugă nebună. Se trântesc la pământ. Nimeni nu mai respiră. Nu se aude nici un foc de armă. Sunt foarte aproape, lângă gardul viu, în spatele căruia se disting aleile pietruite din parc și băncile frumos aliniate. Clădirea întunecată pare în continuare adormită. O unghie de lumină se zărește la etaj, din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în urma lui o dâră groasă de sânge. Cu gândul să-l ajute, aleargă spre Suflețel care se prăbușește la podea. M-au făcut ferfeniță dom' locotenent...scâncește Carol. Stai liniștit Suflețel, nu te teme. Ai să scapi. Mor dom' locotenent. Respiră greu și suferința atroce îi crispează fața. Nu mă lăsați! În ochii care încep să devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea rănitului, îndurerat și frustrat de propria neputință: Sanitar! Sanitar! Grăbit, cu trusa agățată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gros, dar dă înapoi în fața căldurii infernale. Nu poate înainta nici un pas, fără să se ardă. Revine cu o batistă pusă pe față. Materialul subțire începe să fumege. Perdeaua incandescentă a flăcărilor se umflă, îl împresoară ca o copcă lacomă. Respiră cu greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trâmbiță și câteva păpuși se rotesc în turnul ceasului uitân-du-se pe rând la noi prin două ferăstruici. Dacă nu te miști repede să le faci poze, pierzi momentul pentru că păpușile nu acceptă bisuri. În acest cadru natural unde totul parcă respiră a teatru, păpușarii de la }ăndărică, aflați pentru a treia oră consecutiv printre invitați (în 2006, spectacolul FAUST a obținut premiul pentru cel mai original spectacol), au confirmat din nou, pentru că magicianul Cristian Pepino a fost încununat cu titlul de cel
CANDID premiat la Praga, "orașul păpușilor" by Raluca Tulbure () [Corola-journal/Journalistic/8360_a_9685]
-
noile generații de studenți. Poate că puteam să le comunic ceva ce nu știu. În mod sigur învățam și eu ceva de la ei. N-a fost să fie. N-am protestat, nici n-a protestat cineva. Foștii mei colegi au respirat, se pare, ușurați. Scăpaseră de o concurență incomodă. Le urez viață lungă și, în continuare, o morală incoruptibilă. Mi-a plăcut, trebuie să mărturisesc, să fiu profesor. Au trecut pe sub ochii mei câteva generații. Am condus un "cerc de critică
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
iluziei concretului, a ceea ce poate fi tangibil, iar ceea ce fac martorii oculari este să-ți dea senzația de pipăibil, de autentică atingere, punere în prezență cu ceea ce poartă amprenta inefabilului, a ceea ce nu poate fi atins. Viața lui Jorge Riosse respiră poezie, dar nu orice fel, ci acea poezie care-l consacră pe autorul ei drept un poet maudit. Pentru a complica și mai mult lucrurile, imaginea delicată a poetului intră în concurență cu cea a unui criminal rămas nedescoperit, un
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
monologurile lui Baconsky, ins cu o remarcabilă ușurință a oralității, în duhul unei cordialități condescendente. Acum poetul stelist intră în faza a doua, cu adevărat expiatoare, a biografiei sale, beneficiind de o ambianță în care fibra sa de artist putea respira în voie: Poetul avea o colecție de picturi, din care nu lipseau Pallady și }uculescu, icoane vechi, mobilier stil, lucrări de Alin Gheorghiu, excelente desene și picturi proprii, cărți rare - toate contribuind la închegarea acelei atmosfere de bun gust și
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
Valeria Guțu-Romalo, Matilda Caragiu-Marioțeanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Romul Munteanu, Ovidiu Drimba. (Pe unii, sunt sigur, îi nedreptățesc prin omisiune involuntară, dar nu a-i înșira aici pe toți este scopul acestor rânduri.) La sfârșitul "obsedantului deceniu", chiar și catedrele de literatură respirau un aer mai proaspăt. Reveniseră în facultate Mihai Pop, personalitate de formație europeană, Al. Piru, ucenicul lui G. Călinescu, ori se formaseră alții mai tineri precum Dan Grigorescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu sau Mircea Martin. în același timp, pojghița ideologică
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
imposibil de legat într-o poveste. Și imediat știuse că sunt glole. Îi înconjuraseră capul și îi povesteau tot felul de lucruri, că abia a răsărit luna, că la nici trei metri sub el trece un izvor, că trebuie să respire de trei ori și pe urmă să se învârtă încetinel" (p. 59). Toate aceste suflete curioase, neliniștite, "țin în viață lumea". Un roman consistent și palpitant, căruia nu vreau să-i deconspir finalul (destul să spun că e impredictibil și
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
bușească soarta, pe care, la drept vorbind, ți-o cam croiești și singur".Cum așa? Avantajele ultimei ipostaze sunt totuși reale: "Din clipa cu pricina, telefonul nu-ți mai sună ca la Gara de Nord, poștașul nu te mai deranjează, putînd să respiri în liniște. S-a dat stingerea! Este momentul cînd, tîrziu, înțelegi mai bine porunca biblică de a te ruga Domnului pentru fericirea dușmanilor. Ei cel puțin au meritul de a fi fost consecvenți în ura lor".O consolare e de
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
ilustrul și foarte amabilul meu vecin de audiție cum i s-a părut „ Excepțional, de geniu” au fost cuvintele spontane, fără pic de emfază, ale lui Horia Roman Patapievici. A fost așa, pentru ca timp de 160 de minute s-a respirat la unison, nu a sunat niciun telefon, s-a tușit doar de trei ori și s-a lăcrimat incalculabil. Marek Janowski ne-a implicat cu o impunatoare și caldă eficiență printr-o poveste despre fiecare dintre noi, ne-a pus
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
ajuns devine factor de propulsie într-un spațiu nou, în care toți parametrii se schimbă, iar adevăratul „eu” își află acolo împlinirea. Devenirea lui Siegfried din seara de 19 septembrie a fost o astfel de călătorie miraculoasă, în care am respirat muzical împreună cu eroii Tetralogiei și am fost părtași la parcursul inițiatic al unui erou incredibil: Stefan Vinke în rolul titular, propulsat în fantastica și istorica sa interpretare de extraordinarul Marek Janowski cu orchestra Radiodifuziunii din Berlin și conturat, caracterizat, ajutat
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
asasinatelor, Sebastian publică, în 15 decembrie 1933, unul din "cursivele" sale îndrăcite cu țintă imediat actuală: Omul cu revolverul. El descrie un om care umblă peste tot cu revolverul la el și trage: "Umblă prin țară și trage. Trage cum respiră. E o funcție biologică a lui. Revolverul face parte din anatomia lui și dacă o biologie neglijentă a uitat să i-l aplice ca pe o a treia mînă, el și-a complectat singur lipsurile. ș...ț ŤOmul cu revolverulť
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
de trăit. * Revenind la articolele lui Sebastian din Cuvîntul și la ideologia de extremă dreaptă, antidemocratică și revoluționară, care emană din ele, trebuie să spunem că, în mediul în care se afla, Sebastian a devenit extremist de dreapta așa cum se respiră: firesc și fără nici un efort. Lectura articolelor lui, făcută chiar în paginile Cuvîntului, și corelînd mereu textul discipolului cu textul magistrului său, și pe amîndouă cu cronologia politică a României, arată fără nici o putință de înșelare că Sebastian, influențat adînc
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
Din care statul ar păstra, oricum, un procent măricel, în acțiuni, cantitate suficientă pentru uzul intern. Dacă acest consumator ar învăța să-și controleze pofta de achiziții - la prețuri foarte rezonabile și prin credite apetisante, - la fel ar învăța să respire mai moderat, prin tehnici yoginice la îndemână. Cunoscătorii înțelepciunii orientale știu că omul are un număr de respirații sortit ca lungime de viață. Dacă respiră mai rar, trăiește mai mult. Japonezii exportau nativilor aflați foarte departe de patrie cutioare cu
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
de achiziții - la prețuri foarte rezonabile și prin credite apetisante, - la fel ar învăța să respire mai moderat, prin tehnici yoginice la îndemână. Cunoscătorii înțelepciunii orientale știu că omul are un număr de respirații sortit ca lungime de viață. Dacă respiră mai rar, trăiește mai mult. Japonezii exportau nativilor aflați foarte departe de patrie cutioare cu aer din țară. Deschideai capacul, trăgeai în nări aerul livezii cu cireși înfloriți. . Sticluțe pe care să scrie: "Dâmboviță apă dulce", mă-nțelegi, la un
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
nu mai ține de regizor. Piesa nu se interpretează, nu se poate interpreta. Ea trăiește pe hîrtie în așa fel, încît altminteri nu e posibil să înțeleagă cineva. De ce? Derogînd de la textul Scrisorii pierdute, derogi de la viață. În paginile ei respiri pur și simplu în realitate, trăiești în veridic și spontan". Citînd o formulă goetheană, Constantin Trandafir arată că scrierile lui Sebastian nu sunt decît "fragmente ale unei mari confesiuni", întrucît autorul operează în creația sa romanescă aidoma unui "observator liric
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
buna-credință, iubirea de oameni, umanitatea, religia. Cată însă să se păzească ca nicicând să nu iasă din gura lui o vorbă care să nu fie mărturisirea celor cinci virtuți pomenite mai sus. Tot ce iese din gura lui trebuie să respire milă, bună-credință, umanitate, onestitate, evlavie. Nimic însă nu e mai necesar decât aparența acestor virtuți. Căci oamenii judecă mai mult după ochi decât după bunul-simț. Toți au ochi deschiși, puțini dreaptă judecată. Toți văd ceea ce pai a fi, puțini oblicesc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din Strada Doamnei, nu intră în capul nostru și o denunțăm publicului, ca să vază ce ne așteaptă. Acel pasaj al "Presei" însemnează ca să ne dăm economicește legați de mâni și de picioare, ca egiptenii, pentru ca să ni se permită de a respira. Noi, cari am văzut că purtarea d-lui Brătianu în toate ocaziile se împrumută minunat la o cheie oarecare - aceea a politicei panslaviste - repetăm: Căile Stroussberg trebuiau votate, coûte que coûte, pentru transportarea armiei împărătești la marginea Dunării; podul peste
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
adaptate unor alte împrejurări. Ei bine, această minimă sumă de cunoștinți despre raporturile juridice dintr-o țară străină e la noi alfa și omega a întregei înțelepciuni politice. Această adevărată ignoranță, pe lângă ceea ce trebuie să știe un om de stat, respiră la noi din presă, din discuții parlamentare. Se vorbește atâta despre civilizațiunea noastră. Cu toate astea nu există țară în lume - neesceptînd Serbia, Grecia, poate chiar Bulgaria - în care să se citească mai puțin decât la noi în țară. Întrebe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scoase un fel de mârâit, tuși, se mișcă și tăcu mai departe. Și atunci mama pronunță cuvântul "rușine", dar nu cu înțelesul pe care îl așteptam eu: "Nu ți-e rușine, om bătrîn?!". Astfel îi zise. Am încetat să mai respir, atât de tare m-au uluit aceste cuvinte. Cum om bătrîn? Tata nu era nicidecum om bătrân, era subțirel și tânăr, abia trecuse de patruzeci de ani, avea părul negru, pasul elastic și era sănătos, aperitivele lui erau inocente, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vitrinele ai fi zis că te privesc și clipesc, uriași ochi ai orașului care trăia ca un singur tot însușindu-și și topind în corpul său toate casele, piețile și bulevardele, împreună cu noi, cei vii. Gângăniile din trupul lui care respira domol sub un cer de un albastru pur, pe care soarele strălucea proaspăt și viu, răcoros și vesel: orașul nostru e așezat între dealuri înalte și împădurite care ne aduceau vara curenții de aer proaspăt, iarna zăpezi liniștite, ferite de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]