8,156 matches
-
vizită militară americană importantă în Turcia și, totodată, un gest simbolic. După acest moment, presiunea sovietică a scăzut semnificativ. Validitatea tratatului a fost pusă la îndoială de o serie de politologi și cercetători. Practic, a fost pusă în discuție autoritatea semnatarilor tratatului. În primul rând este contestată valabilitatea semnăturii reprezentanților Marii Adunări Naționale a Turciei. Această adunare de tip parlamentar a fost înființată pe 23 aprilie 1920, în plin război de independență. Mustafa Kemal Atatürk încerca în acest fel să înceapă
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
și Polonia. După părerea istoricului Tomas Baranauskas, se poate spune că exista un stat lituanian încă din 1183. Cu toate acestea, prima dovadă concludentă a unei unificări a statelor baltice este considerat a fi Tratatul Galiția-Volînia, semnat în 1219. Printre semnatarii tratatului se numărau douăzeci și unu de duci lituanieni; este specificat faptul că cinci dintre aceștia erau seniori, având prioritate față de ceilalți șaisprezece. Probabil, cel mai mare duce a fost Živinbudas, din moment ce numele lui a fost primul menționat. Mindaugas, deși tânăr, împreună cu
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
ar însemna că ei și-au moștenit titlurile. Ceilalți doi duci seniori erau Daujotas (al doilea menționat) și fratele său Vilikaila (ultimul menționat din cei cinci). Tratatul era important din mai multe motive. El demonstra că ducii lituanieni cooperau; printre semnatari se numărau duci care domneau peste unele teritorii, cum ar fi Samogitia, care probabil nu aveau legătură cu Galiția-Volînia. Participarea lor implică o percepție a unui interes comun, o dovadă a unui stat în curs de formare. Cu toate acestea
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
musulmani, 384689 greci fanarioți ,118.000 armeni și 44. 795 evrei Armistițiul de la Mudros, care a pus capăt participării Imperiului Otoman la luptele Primului Război Mondial, menționa dreptul Aliaților să ocupe forturile Bosfor și Dardanele. Pe 30 octombrie 1918, Somerset Arthur Gough-Calthorpe, semnatarul britanic al tratatului, a afirmat că Antanta nu intenționa să dizolve guvernul otoman sau să-l plaseze sub regimul ocupației militare prin ocuparea capitalei imperiului. Această promisiune verbală și lipsa unor mențiuni spreciale în textul armistițiului cu privire la ocuparea orașului nu
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
în final decât să se opună felului în care fusese efectuată remilitarizarea (unilateral) și nu remilitarizării înseși. În ianuarie 1936 în timpul vizitei la Londra de la funeraliile regelui George al V-lea, Neurath i-a spus lui Eden: „dacă, însă, ceilalți semnatari sau garanți ai pactului de la Locarno ajung la acorduri bilaterale contrare spiritului pactului de la Locarno, ne vom vedea obligați să ne reconsiderăm atitudinea”. Răspunsul lui Eden la amenințarea voalată a lui Neurath că Germania va remilitariza Renania dacă Adunarea Națională
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
independenței Siriei și Libanului prevedea că „independența și suveranitatea Siriei și Libanului nu vor afecta situația juridică așa cum rezultă din actul mandatului. Această situație poate fi schimbată bineînțeles doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu încuviințarea guvernului Statelor Unite, unul dintre semnatarii Convenției franco-americane din 4 aprilie 1924”. SUA au adoptat o poziție conform căreia o încetare formală a mandatului în ceea ce privește Transiordania ar fi trebuit să se bazeze pe precedentul stabilit de Mandatul francez al Siriei și Libanului. Aceasta ar fi însemnat
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
milioane de dolari. În principiu, scrisorile arătau că în conturile Companiei de Petrol a Nigeriei (Nigerian National Petrolium Corporation) s-ar fi rătăcit, în ultimele zile ale regimului militar al generalului Ibrahim Babangida, o importantă sumă în valută, pe care semnatarul scrisorii ar putea să o exporte în contul firmei românești. Potențiala victimă era rugată să trimită într-un alt cont sume cuprinse între 5.000 și 10.000 de dolari, reprezentând, chipurile, costurile unei deplasări în Nigeria pentru parafarea contractului
Mafia nigeriană () [Corola-website/Science/320982_a_322311]
-
(n. octombrie 1731 - d. 31 august 1800) a fost un , unul din fondatorii republicii americane, semnatar al Constituției Statelor Unite ale Americii și american. John Blair era unul dintre cei mai buni cunoscători ai sistemelor juridice ale zilelelor sale. Cunoscut pentru poziția sa discretă, de a lucra la realizarea sistemului juridic american din culise, Blair a evitat sistematic tumultul
John Blair, Jr. () [Corola-website/Science/315342_a_316671]
-
am putea așeza editorialul "persoană", al cărui centru de greutate este persoana, rolul ei, masca/măștile sale, pe scurt, imaginea. Fie că întâlnim în acest caz un text apăsat retoric (persuasiv, sau un portret în care opinia pro/contra a semnatarului textului este cât se poate de vizibilă, fie avem accente comparabile cu ale moraliștilor, "personajul" care face obiectul acestui tip de editorial este un exemplu (pozitiv sau negativ) propus cititorilor. De asemenea, la limita corectitudinii etice, o succesiune de astfel
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
a fost „Tratat de reînființare a unei Austrii independente și democratice, semnat la Viena la 15 mai 1955” (în ). Tratatul a reînființat Austria ca stat independent, suveran și democratic. Baza acestui tratat este Declarația de la Moscova din 30 octombrie 1943. Semnatarii tratatului au fost miniștrii de externe ai țărilor: Viaceslav Molotov (URSS), John Foster Dulles (SUA), Harold Macmillan (Regatul Unit) și Antoine Pinay (Franța) în numele Aliaților, respectiv Leopold Figl în calitate de ministru de externe al Austriei, precum și de cei patru înalți comisari
Tratatul de independență a Austriei () [Corola-website/Science/321860_a_323189]
-
363, dar ne vom întoarce 400”, aluzie atât la moțiunea de neîncredere votată de Cameră, cât și la discursul celor 221 din 1830. În fapt, moțiunea de neîncredere votată la 19 iunie, semnată de președinții grupurilor parlamentare de dreapta în numele semnatarilor manifestului din 18 mai era o sfidare la adresa executivului: „Camera Deputaților, considerând că guvernul format la 17 mai de președinte și condus de dl. duce de Broglie, a fost convocat cu încălcarea legii majorităților, principiul guvernării parlamentare [...], declară că guvernul
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
de accent oxfordez a dominat conferință. Cel mai capabil orator asiatic al conferinței a fost ministrul de finanțe al Ceylonului J. R. Jayewardene”. Dintre cele 51 de țări participante, 48 au semnat tratatul; Cehoslovacia, Polonia și Uniunea Sovietică au refuzat. Semnatarii tratatului au fost: Argentina, Australia, Belgia, Bolivia, Brazilia, Cambodgia, Canada, Ceylon, Chile, Columbia, Costă Rica, Cuba, Republica Dominicana, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Franța, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, Indonezia, Iran, Irak, Laos, Liban, Liberia, Luxemburg, Mexic, Țările de Jos, Noua Zeelandă, Nicaragua, Norvegia
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
analiza detaliată a modului în care în România sunt înțelese și aplicate : și revendicau aceste drepturi pentru ei și pentru generațiile viitoare, lucru inedit pentru acei ani de teroare. Nefiind însă niște personalități publice, grupul nu a avut decât patru semnatari, dintre care doi s’au retras. Au semnat inginerul Vasile Constantinescu și studentul Dragoș Neamțu din București, condamnați la fel ca și membrii fondatori ai grupului, și s-au retras Radu Lungu și pictorul Gheorghe Mihai din București, dar care
Grupul Canal 1977 () [Corola-website/Science/316376_a_317705]
-
semnat în timpul Războiului Rece. Sediul Secretariatului Tratatului Antarcticii se află la Buenos Aires, Argentina, începând cu luna septembrie 2004. Tratatul principal a fost deschis pentru semnare la 1 decembrie 1959, și a intrat oficial în vigoare la 23 iunie 1961. Primii semnatari au fost cele 12 țări active în Antarctica în timpul Anului Geofizic Internațional 1957-1958 și care au acceptat invitația Statelor Unite la conferința la care acesta a fost negociat. Cele 12 țări aveau interese semnificative în Antarctica la acea vreme: Argentina, Australia
Tratatul Antarcticii () [Corola-website/Science/322410_a_323739]
-
un fluier la care se poate cânta folosind doar puterile mentale. Pentru a aduna banii necesari proiectului, el folosește o altă invenție a sa, o mașină temporală, pentru a călători în timp și aduce un document semnat de unul dintre semnatarii originali ai Declarației de independență, Button Gwinnett - un obiect rar și potențial valoros pentru guvern. Din păcate, planul lui eșuează, deoarece documentul - luat din timpul său și transportat câteva sute de ani în viitor - arată prea nou pentru a fi
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
cunoscut pe Mihail Sadoveanu și pe Tudor Arghezi, de care a avut privilegiul să fie primit adeseori și de la care păstrează această metaforă originală: “Încă o carte "se înghesuie" în biblioteca alesului prieten al cuvintelor scrise, Radu Varia, cu dragostea semnatarului”. Radu Varia a publicat în 1961 prima sa analiză artistică, asupra unui desen inedit de Nicolae Tonitza, în revista "Iașul Literar". Curând după aceea, în coloanele "Contemporanului" lui George Ivașcu, se afirma ca un fervent aliat al tinerei generații de
Radu Varia () [Corola-website/Science/325466_a_326795]
-
ortodoxe din Transilvania. Înainte de 1800, în parohia Mohu era reședința scaunului protopopesc al Sibiului. Este pomenit protopopul Ionașcu, destituit de mitropolitul Ioasaf în anul 1682, pentru că era prea mare prieten al Calvinilor. Acest protopop Ionaș, este trecut cu numele printre semnatarii Unirii cu Roma. Interiorul bisericii este pictat în întregime în frescă. Aceasta a fost realizată, cu excepția altarului, de către cunoscuții pictori Nicolae și Alexandru Grecu din Săsăuș. În 1927, pictura este spălată de pictorii frații Profeta. Exteriorul este realizat în stil
Biserica Sfântul Nicolae din Mohu () [Corola-website/Science/325484_a_326813]
-
sub numele de Axa ("Axa Berlin-Roma-Tokyo"). În 1941, după invadarea URSS de către Germania prin Operațiunea Barbarossa, pactul a fost revizuit. De asemenea, pe 25 noiembrie, a fost celebrată reînnoirea lui pentru o perioadă de încă cinci ani. La această dată, semnatarii Pactului AntiComintern au fost:
Pactul AntiComintern () [Corola-website/Science/325941_a_327270]
-
universitar, un om de știință, politician din Moldova. (născut 17 octombrie 1940 Năpădeni, raionul Ungheni, ex-RSS Moldovenească decedat 29 aprilie 2016 ). El a fost membru al primului Parlament al Republicii Moldova 1990-1994 (Alegeri legislative în Republica Moldova, 1990) și este unul dintre semnatarii Declarației de Independență, Guvernul Republicii Moldova, a fost în misiunea diplomatică în Bulgaria. Mitrofan Ciobanu, academician Chișinău, Noiembrie 2016: Mihai Coșcodan, o personalitate notorie, om de știință și politician din Moldova s-a născut la 17 octombrie 1940 în satul Năpădeni
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
nevavorabile până la decizia din iulie 1992 de a evacua Universitatea în municipiul Chișinău. Acest act de patriotism a fost înalt apreciat de popor. La alegerile legislative din 1990 devine membru al primului Parlament al Republicii Moldova (1990-1994) și este unul dintre semnatarii Declarației de Independență. În anii 90 ai secolului trecut, a fost unul dintre cei care a contribuit la ridicarea bisericii satului natal. Deasemenea, grație talentului organizatoric și curajului manifestat de rectorul Mihai Coșcodan, la alegerile prezidențiale din 8 decembrie 1991
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
reprezintă principala mișcare europeană în care sunt implicate autoritățile locale și regionale ce se angajează în mod voluntar pentru creșterea eficienței energetice și utilizarea surselor de energie regenerabilă în teritoriile lor. Prin angajamentul lor, semnatarii Convenției își propun atingerea și depășirea obiectivului Uniunii Europene de reducere cu 20% a emisiilor de CO până în 2020. După adoptarea în 2008 a pachetului legislativ al Uniunii Europene privind clima și energia, Comisia Europeană a lansat pentru a susține
Convenția primarilor () [Corola-website/Science/323656_a_324985]
-
UE - Convenția primarilor a fost descrisă de instituțiile europene ca fiind un model excepțional de guvernanță pe mai multe niveluri. Autoritățile europene locale de toate dimensiunile - de la mici sate la capitale și zone metropolitane - sunt eligibile pentru a adera în calitate de semnatari ai Convenției Primarilor. Orașele și celelalte zone urbane dețin un rol esențial în atenuarea schimbărilor climatice, dat fiind că acestea consumă trei sferturi din energia produsă în Uniunea Europeană și sunt responsabile pentru un procent similar din emisiile de CO. Autoritățile
Convenția primarilor () [Corola-website/Science/323656_a_324985]
-
a face schimb de experiență cu omologii europeni. Domeniul de acțiune al Convenției primarilor se extinde dincolo de o simplă declarație de intenții. Într-adevăr, pentru a atinge țintele ambițioase de reducere a CO pe care le-au stabilit ei înșiși, semnatarii Convenției se angajează să urmeze o serie de pași și să accepte să întocmească rapoarte și să fie monitorizați în privința acțiunilor pe care le pun în practică. Într-un cadru de timp predefinit, aceștia se angajează oficial: Pentru a îndeplini
Convenția primarilor () [Corola-website/Science/323656_a_324985]
-
monitorizați în privința acțiunilor pe care le pun în practică. Într-un cadru de timp predefinit, aceștia se angajează oficial: Pentru a îndeplini nevoia esențială de a mobiliza părțile interesate la nivel local în elaborarea planurilor de acțiune privind energia durabilă, semnatarii se angajează și: Pentru a atinge și depăși obiectivele ambițioase ale Uniunii Europene privind energia și clima, semnatarii Convenției primarilor se angajează să elaboreze un plan de acțiune privind energia durabilă (PAED) în maximum un an de la aderarea la inițiativă
Convenția primarilor () [Corola-website/Science/323656_a_324985]
-
oficial: Pentru a îndeplini nevoia esențială de a mobiliza părțile interesate la nivel local în elaborarea planurilor de acțiune privind energia durabilă, semnatarii se angajează și: Pentru a atinge și depăși obiectivele ambițioase ale Uniunii Europene privind energia și clima, semnatarii Convenției primarilor se angajează să elaboreze un plan de acțiune privind energia durabilă (PAED) în maximum un an de la aderarea la inițiativă. Acest plan de acțiune, aprobat de Consiliul local, descrie activitățile și măsurile prevăzute de semnatari în vederea îndeplinirii angajamentelor
Convenția primarilor () [Corola-website/Science/323656_a_324985]