11,011 matches
-
putut fi receptate. Prin urmare, nu se poate vorbi despre o a treia componentă etnică și lingvistică în etnogeneza românească" (pp. 10-11). Fără să fie atât de categorică, direcția reflexivă acceptă paradigma sintezei daco-romane la care adaugă și absorbția influenței slave. Însă, spre deosebire de militantismul vechii gărzi, noile discursuri dez-accentuează importanța simbolică a problemei etnogenezei, invitând mai degrabă la reflecții critice asupra modului în această chestiune a fost un rezervor identitar pentru conștiința de sine a românilor. Direcția postmodernă, exprimată prin manualul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1945. Bărnuțiu, S. (1870). Pedagogi'a. Iasi: Tipariulu Tribunei Române. Blaga, L. (1921). Revolta fondului nostru nelatin. Gândirea, Anul I, numărul 10, 15 septembrie, 181-182. Blaga, L. (1969). Trilogia culturii. București: Editura pentru Literatură Universală. Bogdan, I. (1894). Însemnătatea studiilor slave pentru romînĭ. Bucureștĭ: Editura Librăriei Socecŭ & Comp. Bogdan, I. (1904). Cîteva cuvinte despre sistemul româno-centric în predarea istoriei universale. Convorbiri literare, 38(4), 384-389. Brătianu, G.I. (1940). O enigmă și un miracol: poporul român. București: Fundația pentru Literatură și Artă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
biserici, catedrale și bazilici (câteva din cele peste nouă sute de lăcașuri de rugăciune catolice câte se află la Roma). Am revăzut mărețul Colosseum, Columna lui Traian, Forul Roman și Arcul de Triumf un pasaj obligatoriu pentru orice evreu ridicat întru slava lui Titus, cuceritorul Ierusalimului, incendiatorul Templului și inițiatorul dispersării evreilor în lume. Am mers de două ori la Catedrala San Pietro in Vincoli ca să admirăm statuia magistrală a profetului nostru Moise, opera fenomenală a lui Michelangelo, ne-am odihnit în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lovește. Cade jos. O durere ascuțită și apoi pace. Se trezește cînd noaptea tocmai își făcea bagajele. Îl dor oasele! Are vînătăi și pantalonii sînt uzi. Doamne, ce-a fost asta? Dar oare pot vorbi? Țipă: hă, hăăă. Pot vorbi. Slavă Domnului! Dar ce-a fost toată povestea asta?! O poveste ciudată, își răspunde tot el. Cu uratul la Conac Ia-mă bădie cu mata, te rog... Îl prind de mînă, o mînă puternică, bătătorită de muncă, cu degetele groase cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mi se face milă și încep să țip: Nu, nu. Nu vreau să moară, vreau numai să piardă alegerile... Oamenii însă nu mă aud. După un timp, Liviu se liniștește, îmi face din ochi și rîde. Apoi înțepenește așa, liniștit. Slavă Domnului, zic. N-aș mai fi fost om dacă îl lua Satana de pe acum... Cei trei oameni își revin. Sînt obosiți. Unul din ei apucă smocul de decupaje din nucă de cocos și-l dă prin praful de pe altar. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
glasul. Bătrânul mi-a înțeles gândul și a răspuns: - Apoi n-ai să găsești niciunde numele meu. Eu sunt Spiritul domnesc. M-am născut din fărâmele de cuget și spirit voievodal. Din inima celor ce au înălțat aceste rugi întru slavă și pomenire. Si pentru că văzut-am la tine tragere de inimă către adânc de istorie - întru cunoaștere - am hotărât să te îndrum pe căile adevărului...Urmează-mă! Nu m-am putut împotrivi sau mai degrabă nu voiam acest lucru. Sigur
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în lung și-n lat pe aceste meleaguri și că de fiecare dată te-ai întors cu tolba plină...Așa îi stă bine unui îndrăgostit de frumos și de vechimea izvodirilor domnești sau ale altor muritori... - Prea mă ridici în slăvi, mărite Spirit...și nu merit o așa laudă... - Să lăsăm asta și să mai spunem doar că mănăstirea Golia a căzut în ruină după secularizarea averilor mănăstirești din 1863. A stat apoi închisă o perioadă lungă de timp (1900-1947). Acum
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
locul viitoarei procesiuni o groapă mare, adâncă, pe care o umplu cu apă. Când preotul aruncă crucea, în bazinul artificial, unii tineri încălziți de rachiul servit pe „inima goală”, sar după cruce, iar cei care o prind strigă vorbe de slavă întru Domnul Ioan Botezătorul, apoi cu crucea în mână apucă pe ulițele satului, își vizitează consătenii care, după ce o sărută și se închină și la icoana din casă, dau bani și alte atenții purtătorilor crucii, se servesc cu vin și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
se gândea la drumul care-l are de străbătut până acasă. Femeia s-a uitat atent la el, cu o privire iscoditoare, neîncrezătoare, după care i-a spus : - Lasă rușinea deoparte și ia de aici și mănâncă pe săturate, că slavă domnului, pe la noi s-au făcut bucate, nu ca pe unde te duci tu, și sărăcia din care vii, cu atât mai mult, cu cât înțeleg că ți-ai pierdut cufărul. Săndel s-a făcut roșu de rușine dar s-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
terenul pentru o reluare a „cercului vicios“: lăcomie a pântecelui, desfrânare, avariție, mânie, tristețe. Dacă totuși, prin strădanie proprie și ajutor ceresc, reușești să scapi de caruselul acestor șase patimi, e foarte probabil să fii confiscat de urmă toarele două: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă unei reușite materiale sau spirituale) și mândria (trufia, orgoliul), adică sentimentul unei infinite îndreptățiri de sine, iubirea de sine nerușinată, disprețul față de tot ce nu e „eu“. Orgoliul ca treaptă supremă a răului individual poate fi, la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și el un viciu: un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă din practicarea excesivă și inadecvată a virtuților, există și virtuți care se nasc din transfigurarea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
aspect secundar al tristeții, al proastei dispoziții. Incapabil să se deschidă generos spre ceilalți, sufletul se contractă, erodat de umori acre și de stupori crepusculare. Obsesia originalității și pasiunea nevrotică pentru tot ce e nou au de a face cu slava deșartă: sunt simptomele pretenției de a fi altfel, ale isteriei de a fi mereu „branșat“, „la zi“, „în pas cu veacul“. Acedia are și ea epifenomene neașteptate. Curiozitatea maladivă, de pildă, care caută informația ca pe un drog, ca pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ei înșiși. Inca pacitatea de a-ți lua distanță față de tine, concentrarea maniacală pe interesul tău, pe marotele tale, pe dorin țele și obiectivele tale sfârșesc prin a te izola de comunitatea ta și de identitatea ta reală. E și „slavă deșartă“, și lipsă de umor, și simptom paranoic. Nu-ți poți găsi rostul adevărat dacă nu știi, din când în când măcar - și nu prea rar -, să uiți de tine. Proasta folosire a inteligenței Românii cred despre ei că sunt
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Volga sau Volg sau volach, care ar însemna "riveran". După el, această stăpânire a bulgarilor, între anii 680 și 915, a avut ca efect faptul că "românii în limba lor, care este de sorginte latină, au o mulțime de cuvinte slave". Aceeași cauză a făcut ca "slujba și cărțile religioase în Moldova și Țara Românească să fie scrise în limba slavă, până la începutul secolului XVIII, când au fost traduse în limba țării", la fel fiind situația și pentru toate vechile documente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a avut ca efect faptul că "românii în limba lor, care este de sorginte latină, au o mulțime de cuvinte slave". Aceeași cauză a făcut ca "slujba și cărțile religioase în Moldova și Țara Românească să fie scrise în limba slavă, până la începutul secolului XVIII, când au fost traduse în limba țării", la fel fiind situația și pentru toate vechile documente întocmite în aceste țări. De asemenea, o altă consecință a fost aceea că "chiar alcătuirea de azi a acestor țări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pe cea a creștinismului bulgăresc, care, ultimul, s-a organizat după modelul greco-bizantin". Tot stăpânirii bulgărești s-ar datora încetățenirea în aceste țări a termenului de boier, recunoscut ulterior și de turci, pentru a denumi vechile familii nobile de origine slavă, în rândul cărora intrau și Bălșeștii, precum și lipsa oricăror altor predicate de noblețe, precum conte, baron, cavaler etc., prezente în țările vestice 15. În dorința de a convinge înalta instituție vieneză de originea străveche a nobilității familiei sale, Vasile Balș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Bucovina, a ținut o alocuțiune prin care recunoștea autoritatea împăratului și făgăduia o bună păstorie poporului Bucovinei: "Și cu adevarăt că fiește care faptă bună nu-i trebuiește nici un fel de laudă străină, căci ea singură de sine își iaște slavă și laudă. Așa și cuvintele mele ce voi să zic spre slava și lauda pentru lucrurile cele proslăvite și faptele cele bune și minunate a prea înălțatului și prea milostivului împăratului nostru Iosif al II-lea, întru adevăr vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o bună păstorie poporului Bucovinei: "Și cu adevarăt că fiește care faptă bună nu-i trebuiește nici un fel de laudă străină, căci ea singură de sine își iaște slavă și laudă. Așa și cuvintele mele ce voi să zic spre slava și lauda pentru lucrurile cele proslăvite și faptele cele bune și minunate a prea înălțatului și prea milostivului împăratului nostru Iosif al II-lea, întru adevăr vor fi ca o picătură de apă în marea cea cu ape multe. Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
îi vedem pe străini, sclavi și copii devenind principalii beneficiari ai sărbătorii. Inferioritatea în materie de statut politic sau social și inegalitatea vîrstelor furnizează în această privință criterii echivalente. În fapt, avem nenumărate mărturii, mai ales pentru lumile scandinavă și slavă, care dezvăluie caracterul specific al ospățului de Crăciun și de Anul Nou de a fi o masă oferită morților, la care invitații joacă rolul morților, așa cum copiii îl joacă pe cel al îngerilor, iar îngerii înșiși, pe cel al morților
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Ioan Ianolide: „La sfârșitul acestei experiențe, numai Hrisos rămâne viu, întreg și veșnic în mine. Bucuria mea e deplină: Hristos. M-am dăruit Lui și El m-a făcut om. Nu-L pot defini, dar El e totul în toate. Slavă dau lui Hristos Dumnezeu și Om!”. PARTEA a II-a POEZIA ÎNCHISORILOR Volumul Poeți după gratii, Mănăstirea Petru Vodă, 2010 O definiție foarte interesantă este dată poeziei de abatele Brémond: , în contextul în care atât poezia, cât și rugăciunea au
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
românesc cele mai multe hramuri ale mănăstirilor sunt închinate Maicii Domnului, așa și maica Teodosia evocă în mai multe dintre poeziile sale pe Sfânta Fecioară, grabnic ajutătoare, care ne poate ajuta să umplem golul sufletului nostru atunci când avem mai mare nevoie. Din slava Ta cerească Te coboară Spre Bethleemul sufletului meu Si-n staulul smereniei, Fecioară, Intrând, să naști pe unul Dumnezeu. Știu că nu-s vrednică, Fecioară, Să-ți fiu în noapte acoperământ: Ci-n mila Ta din ceruri Te coboară, Să
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Toți câți dorm cu trupul în acest pământ, În hotarul Țării noastre prea alese, Pe părinții noștri și pe frații dragi Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte, Pomenește-i Doamne, Tu, când vei veni În Împărăția Slavei Tale Sfinte. CONCLUZII Tema „Poezia închisorilor” este una extrem de generoasă și de complexă, iar pentru a fi tratată cum se cuvine ar necesita probabil ani buni. În această lucrare m-am limitat doar la patru autori: cele mai cunoscute două
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
copacul pe care doarme. Alteori sacrifică o parte din sine, precum „ochiul de păun“ aripioarele, frumoase - pentru noi - pentru a-și salva acel ganglion și a crea ceva, poate În alt plan, dar Încă mai frumos; sau pentru a-și slava viitoarea progenitură. À propos: cândva, În copilărie, am văzut un fluture „cap de mort“ fixat Într’un ac: peste noapte lăsase acolo, pe scândurică, ponta. Altfel spus, viața trebuie să continue, măcar prin urmași... În primăvara ce vine, printre flori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iubire, nu? Și, paradoxal, am văzut-o În multe și neașteptate locuri, chiar lipsite aparent de atât de caracteristica-i apă; ea sau rubedeniile ei. Dar era mereu la datorie, acolo unde e nevoie de ea. Și, era să spun „slavă domnului“, Îi dăm mereu de lucru, prin activitatea noastră nu prea Înțeleaptă și, tot prin ea, „Îi punem mereu bețe’n roate“, restrângându-i arealul. Dar și mediul ne e la fel de Îndatoritor, deși la fel de fragil. Miră această fragilitate? Având această
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e singura, anume algeriana Ophrys speculum, Își sculptează flori ce seamănă ca două picături de apă cu femela de Scolia ciliata, alegându-se cu polenizarea pe când masculul sedus Încearcă o poveste de iubire, precum soldații americani În campanie... Nefiind american - slavă domnului! - sper să nu pățesc la fel. „Sâmbătă cu prieteni“, 18 iulie 1998, ora 16,33 31. („“)Cuptor Luna lui Cuptor. Dacă n’aș fi claustrat În cabină, cu siguranță m’aș delecta cu răcoarea unui beci; chiar văduvit de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]