11,425 matches
-
Poate, Însă, că oricine a fost Într-un labirint vrea să-l uite. Așadar, grecii ne inițiază numai pînă la un punct. Exemplul lui Pitagora Îmi vine aproape fără voie În minte. În fața școlii patronată de el se afla o statuie a lui Hermes pe al cărei soclu era scris: „Profanii Înapoi!” Ucenicii maestrului trebuiau să se oblige la o dietă care excludea vinul, carnea și ouăle. Era interzis rîsul. Dar, mai ales, n-aveau voie să discute Învățăturile primite. Li
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
al cărei soclu era scris: „Profanii Înapoi!” Ucenicii maestrului trebuiau să se oblige la o dietă care excludea vinul, carnea și ouăle. Era interzis rîsul. Dar, mai ales, n-aveau voie să discute Învățăturile primite. Li se arăta deci o statuie de femeie Înfășurată Într-un văl, cu un deget pe buze: Muza tăcerii. Iar discipolii Îl vedeau, se pare, pe Pitagora numai după ce terminau stagiul de ucenicie, În timpul căruia el le trimitea lecțiile autentificate cu formula autos epha, „a spus
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lipsit de duioșie sub care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și Înțelepciune? Întrucît interesul pentru Elada nu mi-l pot explica numai prin motive estetice, trebuie, probabil, să recunosc aici și un vag
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lucru care m-a deconcertat În frescele de pe plafonul Capelei sixtine a fost lipsa de ambianță. Trupurile nu se scaldă acolo În peisaj. N-au nevoie de atmosferă. SÎnt suspendate parcă În gol, atît de orgolioase, Încît trăiesc singure, ca statuile, În lumina iradiată de carnea lor. Valurile mă izbesc de aceleași idei. Nu pot să spun că mă surprinde acest lucru, dar e ceva nou În Încăpățînarea cu care revin asupra unor gînduri. Poate această Împrejurare ce mă silește la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Dincolo de formele cu care ne-a obișnuit neoclasicismul și, poate, chiar Împotriva lor, a admira spiritul elin Înseamnă a fi de acord că o lume fără Ulise ar fi condamnată să piară. Și dacă aceasta nu ne cere să copiem statuile grecești, ne cere, În schimb, să știm ce anume le-a făcut cu putință. Cu puțin efort aș putea chiar auzi lopețile plescăind În apă În clipa cînd Ulise se apropie de țărm și se pregătește să coboare. După anii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mister e o cărămidă mai puțin la templul speranței? Un lotofag e oare mai liber decît mine, care depind Într-o atît de mare măsură de memoria mea? Drumul spre noi Înșine cere cumva barbaria de a dă-rîma mai Întîi statuile care ne-au stimulat orgoliul? Nu-mi pun aceste Întrebări pentru a răspunde, ci pentru a declara; sînt gata să cred că dacă marea ar Înceta să lovească țărmul, s-ar prăbuși Întreaga ordine a universului, dar refuz să cred
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gloria sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce vom afla că vitejia triumfă asupra părții din el care Îl va omorî Acum, Ahile nu mai e o statuie nepăsătoare, ci un om viu care Își dă seama că participarea sa la frumusețea lumii nu e posibilă fără să știe că Într-o zi o va pierde. O astfel de rană ar fi salvat și sfinxul egiptean de la indiferența
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spre marea care va lovi stîncile de pe țărm și după ce noi n-o vom mai vedea. Zeii trebuie să ne fie recunoscători că există Nemurirea noastră sau neființa noastră i-ar omorî pe ei. Dar veți vedea. CÎnd vor obosi statuile, vor obosi și zeu.) Călcîiul vulnerabil i-a dat lui Ahile și o posibilitate de a-și explica trufia. De fapt, trebuie să spun că nu-mi place acest erou. E prea impulsiv și violent pînă la ferocitate. Îmi place
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iese o pasăre cu un colier de pene aurii, strălucitoare. Tot ce-a fost obosit și impur a rămas În zgura rugului. Phoenix se Întoarce În ea Însăși cum s-ar Întoarce Afroditele obosite din perioada helenistică la puritatea primelor statui; sau formele lui Rubens la curățenia fecioarelor lui Fra Angelico. Ceea ce n-au reușit să ne convingă piramidele, despre o șansă de a Înfrunta timpul, ne convinge dragostea. Iată-l pe Sisif Împingîndu-și stînca spre punctul unde se va transforma
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aceeași speranță, interesat de soarta sa nu a zeilor. Lumea elină a iubit la fel marea și marmura tocmai pentru că e o lume făcuta pe măsura omului. Dar mi se pare prea vagă ideea că sculptorii ei au umanizat divinul. Statuile ne dovedesc că zeii au fost aduși printre oameni de o lume pentru care nu exista nimic mai rău decît a Înceta să trăiești. Ea Întoarce În marmură obrazul dinspre zei, Însă numai pentru a-și mărturisi setea de viață
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de marmură, singurătatea În care Înflorește o Înțelepciune plină de soare, Prometeu legat de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și s-a acoperit cu mantaua ca să nu i se vadă fața crispată de durere... Căutînd zeii, pe Munte vom da peste oameni
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la pîndă, așteptînd viitorul fulger și apoi voi număra secundele, surprins cînd voi auzi, În locul unui țipăt, un zgomot ca o stîncă rostogolită și scufundată În valuri. Deschid un album de artă greacă și mă izbește și mai mult liniștea statuilor. În definitiv, contează mai puțin dacă o asemenea Eladă a fost reală. Important e ca a fost posibilă. Vreau să spun că avem nevoie de un munte chiar dacă ne vom Întoarce rar. Nisipul e acum aproape un produs al melancoliilor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și acum, nu pot să trec peste amănuntul că, după ce și-a scris opera retras ca un pustnic pe munte, Heraclit a coborît și și-a depus-o În templul zeiței Artemis. Zeii nu există, declară acolo Heraclit pustiind Muntele. Statuile lor nu sînt decît bucăți de piatră cu care n-are rost să discuți. Dacă vrem neapărat un zeu, n-avem decît să-i dăm acest nume focului care curge de la flacără la cenușă și iarăși mai departe... La lumina
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
omorau cu candoare. Și dacă pronunț numele lui Apolo o fac pentru a mă Îndepărta și mai mult de orice scepticism. Căci nimic În sculptura greacă nu trădează Îndoiala. Din contră, totul caută s-o ascundă. Așa cum Îl vedem În statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a tuturor suferințelor și bucuriei, beat de dansul său pe struguri, pătimaș, tenebros și exuberant. Și totuși voi vorbi despre fericire. SÎnt convins că Între legile după care grecii și-au creat zeii și cele după care și-au creat statuile nu există nici o deosebire esențială. Olimpul constituie mai degrabă o formă a artei decît a spaimei. Zeii lingușiți de Pindar au trecut fără nici o dificultate În marmură. Aristofan exprimă foarte bine acest lucru În Pacea: Pe Apolo! Nu știam că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Dar dansul nostru Înălța, pentru cîteva ceasuri măcar, coloanele În picioare...) După o frumoasă expresie a lui Elie Faure, Apolo, Învingător al lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura. Însuși Dionysos e În acel moment puțin obosit față de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
expresie a lui Elie Faure, Apolo, Învingător al lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura. Însuși Dionysos e În acel moment puțin obosit față de timpul cînd lua În posesiune totul cu frenezie În dansuri epuizante și orgii primitive
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
reînviat pentru a privi lumea cu ochii lui Parmigianino din celebrul autoportret Într-o oglindă convexă. În acești ochi Înfrigurați se Întrezăresc Întrebări pe care clasicismul nu le-a bănuit. Ei sînt mai sinceri, dar și mai expuși decît ai statuilor antice... Cercul clasic se sparge și Marsyas aleargă acum pe elipsa barocă. Mai tîrziu va scoate un strigat de triumf. Odată cu acest strigăt Însă, el Începe sa uite ce-a rîvnit și să iubească fastul. În clipa În care Își
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Consolarea rămîne, după aventură, ca și la Ulise, clasicismul de care s-a Îndepărtat. Întoarcerea lui Ulise este o Întoarcere la clasicism. Icar se prăbușește În brațele lui Anteu... Fără Îndoială, nu se reduce totul la expresia senină a acestor statui grecești. Presimțim Însă că ele au Împodobit țărmul unei lumi În care mîna sculptorilor n-a ezitat să cioplească astfel. Opțiunea mea rămîne o chestiune de gust și de inadecvare, În ciuda afecțiunii pentru Elada. Si, pe urmă, Îmi place prea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
prea mult ideea că ochii personajelor desenate de manieriștii florentini ascund ochii sfinxului. Ei se deschid parcă din nou... Poate că povestea barocului pornește mult mai departe decît de la Marsyas, de pe buzele unei guri mutilate care surîde nisipurilor altfel de cum statuile grecești, dar nu neapărat altfel decît ar fi făcut-o un satir sau un silen. Plutarh povestește despre un satir descoperit adormit, Într-un Nymphaeon, cînd Sylla a ajuns În Epir și care avea exact forma pe care i-o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lege strîns laolaltă capetele. Pygmalion Într-un univers ca al Greciei antice, unde sculptura a ajuns la o atît de glorioasă Înflorire, trebuia să se nască, mai devreme sau mai tîrziu, un Pygmalion care să se Îndrăgostească de propria sa statuie. Povestind această Întîmplare În Metamorfoze, Ovidiu relatează În amănunt cum Afrodita s-a Înduplecat de rugămințile lui Pygmalion și a inspirat viață pietrei din care s-a Încarnat frumoasa Galateea. Lucrurile sînt totuși mult mai clare dacă facem abstracție de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Pygmalion și a inspirat viață pietrei din care s-a Încarnat frumoasa Galateea. Lucrurile sînt totuși mult mai clare dacă facem abstracție de zeiță. Cum ar spune Rousseau, Pygmalion preferă minciuna descoperită de el unui adevăr descoperit de altul. MÎngîind statuia, degetele sale așteaptă Înfiorate ca piatra sa Înceapă să palpite și să devină carne omenească. El ne declară astfel cu pasiune că Încrederea grecilor În sculptură mergea pînă acolo Încît o socoteau capabilă mai mult decît să imite viața; s-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la Îndoieli. El aspiră să-și făurească o lume a sa, ideală, În care să se mute treptat, pe măsură ce-i Înalță edificiul. În numele acestui ideal este În stare să renunțe la toate iubirile reale pentru a se Îndrăgosti de o statuie. Dar n-ar trebui să spun că ficțiunea Îl transformă acum și pe creatorul ei În ficțiune? Firește, totul depinde de adevărul cu care el vrea să umple piatra. Pygmalion știe sau ar trebui să știe aceasta În timp ce, lovind cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fremătînd pe buzele Galateii. Din toate promisiunile artei vrea să stoarcă o picătură de sînge, dovada puterii sale de a crea. Fără acest adevăr, arta lui nu mai are nici un sens. Întreaga sa trudă i se pare searbădă dacă degetele statuii nu vor fi la fel de vii ca ale sculptorului. El rupe vălurile și declară: Nu Olimpul este visul cel mai Înalt!... (...Vreau să știu dacă tot ce s-a spus despre puterea artei e adevărat! Vreau să știu dacă arta este
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mea e un izvor de fericire sau de nefericire, dar nu mai pot da Înapoi...) Pygmalion provoacă astfel arta să dea un răspuns neîntîrziat și tranșant. Eternitatea e pentru el suspendată de un oftat ușor care trebuie să aburească buzele statuii. Avem arta pentru ca adevărul să nu ne ucidă, afirmă Nietzsche, iar surîsul statuilor grecești părea să nu-l contrazică. Însă la Pygmalion aflăm un punct de vedere diametral opus: avem arta pentru ca adevărul să se nască Înfiorat sub mîinile noastre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]