8,256 matches
-
chestii care mi-au venit în minte. N-ai vrea tu... Ochii i se luminează când mă privește. ― Sigur că aș vrea! spun eu râzând, pentru că voiam al naibii de tare să-l ajut încă de când am citit primele rânduri. Scot un stilou din geantă, întorc foaia de hârtie pe cealaltă parte și încep să mâzgălesc pe spate. ― „Poate că sănătatea și frumusețea nu sunt punctele mele forte“, scriu eu, citind cu voce tare pentru Ben, „deși am în dulapul de la baie numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunt un telespectator avid al unor programe nu foarte diferite de ale dumneavoastră. Din nefericire, nu am probă de ecran, dar atașez o fotografie și CV-ul meu. Aștept cu nerăbdare să primesc vești de la dvs.“ ― Gata, spun eu, lăsând stiloul jos. Ben clatină din cap uluit. ― Doamne, Jemima, exclamă el, recitindu-mi cuvintele. Ești uimitoare. ― Știu, suspin eu. Aș vrea doar să și observe cineva asta. ― E pur și simplu atât de inspirat, spune el, și atunci un zâmbet larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a mormăit el atunci, afișându-și zâmbetul sfios care avea să-i asigure curând statutul de mare cuceritor în devenire. ― Prietena mea și cu mine credem că ești fantastic! A exclamat femeia repede, scotocind prin geantă, de unde a scos un stilou și o bucată de hârtie ruptă și mâzgălită. Sincer, a continuat ea. Ne luminezi casa în fiecare seară. Nu-i așa, Jean? a țipat ea, uitându-se spre prietena ei, care arăta de parcă ar fi încercat să-și facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fiecare seară. Nu-i așa, Jean? a țipat ea, uitându-se spre prietena ei, care arăta de parcă ar fi încercat să-și facă un pic de curaj să se apropie. Te deranjează? l-a întrebat ea și i-a oferit stiloul și hârtia, la care Ben s-a uitat pentru o clipă nedumerit, întrebându-se ce să facă cu ele. Femeia s-a apropiat sfioasă lângă el și i-a spus: ― Eu sunt Sheila. Ai putea să scrii doar „pentru Sheila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pleca acum? ― Nu până nu-mi cauți numărul de telefon Jemima își scoate agenda și-i arată lui Lauren numărul de telefon. În timp ce Lauren încearcă să se concentreze asupra numărului, i-l strigă barmanului, care le dă târcoale, cu un stilou și o foaie de hârtie în mână. ― L-am notat, spune el. Te sun eu. ― Bine, spune Lauren, în timp ce amândouă se clatină spre ieșire. Ei bine, îți vine să crezi? Ăsta numesc eu rezultat. E uimitor cât de repede te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
indivizilor, esențialul constă în a rămâne conștient de semnificația "multiordinală", adică polivalentă, a cuvintelor pe care le auzim sau pe care le pronunțăm. Era după-amiază târziu când Gosseyn reveni la apartamentul Nirenei. Tânăra, așezată la masă, scria o scrisoare. Lăsă stiloul când îl văzu, se ridică și se duse la un fotoliu mare din adâncurile căruia îl privi cu ochi gri și liniștiți. - Așadar, mai avem cu toții cam două luni de trăit? zise ea în sfârșit. Gosseyn-Ashargin se prefăcu surprins. - Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
stau ascunse, sunt ușor de recunoscut: sunt formate din broaște râioase cu berete mov așezate strâmb pe cap, deci unde vezi combinația de verde sclipicios cu mov pătat ferește-te sau atacă, fight or flight. liniște, urechile ciulite la culori. stiloul cu penița pe hârtie, în poziție de tragere. ochiul pe cartea de căpătâi a dra gostei tale, în atitudine de descifrare. șase în al doilea loc: mai înaintezi puțin, te mai trezești în întuneric. deși porți costumul de scafandru, te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îngălbenit, lipit pe perete, rămas din timpul războiului, amintea că nu-i bine să ridici de pe stradă obiecte așa-zis pierdute, care erau în realitate bombe puse de mâna inamicului. O explozie galben-roșie c-un contur în zig-zag în jurul unui stilou jos pe trotuar, asta te aștepta dacă făceai imprudența să te apleci după stiloul-bombă. Dar afișul venea cumva dintr-o lume trecută. Deprimarea lui Lucian nu dură decât câteva clipe. Își aminti că pe drum, într-o străfulgerare, privirea îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în ochi acolo era o explozie violentă numai zig-zaguri în roșu, galben și alb pe un fond negru. O explozie care aproape că îi smulsese din cot mâna unui tânăr care făcuse imprudența să ridice de jos de pe trotuar un stilou pe care îl crezuse pierdut de cineva. Era de fapt un stilou capcană, cu încărcătură explozibilă, lăsat acolo de dușman anume ca să terorizeze populația civilă din spatele frontului. Din câte se pare, era astfel fabricat încât să explodeze la cea mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și alb pe un fond negru. O explozie care aproape că îi smulsese din cot mâna unui tânăr care făcuse imprudența să ridice de jos de pe trotuar un stilou pe care îl crezuse pierdut de cineva. Era de fapt un stilou capcană, cu încărcătură explozibilă, lăsat acolo de dușman anume ca să terorizeze populația civilă din spatele frontului. Din câte se pare, era astfel fabricat încât să explodeze la cea mai mică încercare de a-l ridica. O bătrână se oprise lângă Ducu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să se comporte doctorii: să-și lase pacienții singuri și lipsiți de apărare cât timp, fără urmă de emoție, își notează observațiile. Numai că ceea ce scria Margoulies l-ar fi făcut pe Bull să pună la îndoială sănătatea sa mintală. Stiloul Papermate reușea să înfrumusețeze caligrafia îngustă a lui Margoulies. „Pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă...“, scrisese acesta. Iar ochii căprui, delicați, priveau pierduți la nuanța ultramarină a unei reproduceri după Monet, amplasată neinspirat pe peretele de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mesele lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina de împrumut. Crăciunul e momentul când toate fetele vorbesc despre lucruri ca fiind încântătoare și calde. Prima zăpadă a anului a provocat panică, prăbușiri nervoase, anarhie, așa cum se întâmplă în fiecare an. Toată săptămâna m-am plimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
abandon (în runda a șaisprezecea) pe Dimov. Fiecare carte pe care o citeam pe atunci era o halteră ridicată, fiecare poem era un extensor, orice plimbare - un șir lung de flotări, orice privire (cum priveam pe-atunci un capac de stilou sau o ascuțitoare de pe masă atât de intens și de impersonal încât totul dispărea îm prejur, iar lucrurile astea se ridicau în privirea mea întregi, văzute din toate părțile deodată și înțelese în tăria la pipăit și în chimismul supra
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
steluța cafenie și structura cealaltă, franjurată complex, asemenea cărniței ce iese dintre valvele unei scoici de mare. Când se-ntindea pe spate, smocul de liță de aur, deasupra păsăricii rase grijuliu, arunca o lu mină razantă pe pântec, precum capacul stilourilor din copi lărie. Iar când se-ntorcea, peste fese, vălu rindu-se pe pernița triun ghiulară a șalelor, ivea un tatuaj cu dragoni. Am stat zece zile, zi de zi, în apropierea trupului ei mare și greu, a pielii ei care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
devenea armă de luptă în încăierările dintre taberele de băieți, grupați după zonele de așezare a satului. Delenii - cei care locuiau în partea de sus și Vălenii - care locuiau în partea din vale. Pentru că în acele timpuri nu se foloseau stilourile și, cu atât mai puțin, pixurile, condeiele cu penițe împroșcau cerneala peste teme (făcând așa-numiții purcei) și pătau degetele neîndemânatice ale copiilor. Am folosit pentru prima oară stiloul când eram elev la Școala Normală dar care nu s-a
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
în partea din vale. Pentru că în acele timpuri nu se foloseau stilourile și, cu atât mai puțin, pixurile, condeiele cu penițe împroșcau cerneala peste teme (făcând așa-numiții purcei) și pătau degetele neîndemânatice ale copiilor. Am folosit pentru prima oară stiloul când eram elev la Școala Normală dar care nu s-a dovedit superior tradiționalului condei. Ori lăsa prea multă cerneală, ori se înfunda, nu mai scria și trebuia scuturat. În plus, pierdea cerneală pe la încheieturi, din care cauză umblam veșnic
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
din Canada, cu mașină închiriată și șofer la dispoziție, cu 14 valize în set și apartament la hotel de cinci stele. — Mona? Rază de Lună? strigă eroina noastră spre ușă. Și apoi, mai tare: Copilă a Spiritelor? Bate darabana cu stiloul în pagina de ziar împăturită de pe birou și zice: — Cuvânt din șapte litere pentru „rozător“? Din stația radio bolborosesc fel de fel de cuvinte, mormăieli și lătrături. După fiecare propoziție se aude „Recepție?“. „Recepție?“ - asta se aude. Helen Boyle țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și ea să lase capul pe spate și să caute în liniște un cuvânt din patru litere pentru „cabalină“. — Și după aia te rog să-mi iei hainele de la curățătorie, zice. Și să cumperi niște cafea ca lumea. Își îndreaptă stiloul spre Mona și spune: Și ai putea să dai și tu dovadă de minim profesionalism și să mă mai scutești cu zorzoanele tale rasta. Mona trage de șnurul negru de mătase până îi iese din gură un cristal de cuarț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vrea ceva; să pot vorbi cu animalele. A, și sa fac și telekinezie, adică atunci când muți lucrurile cu puterea minții... Helen pornește mașina și zice cu voce tare, privind în oglindă: — Ce-aș coase gura peștelui! Își bagă telefonul și stiloul în poșetă. Acolo unde încă mai are pietricica cenușie de la petrecerea vrăjitorească a Monei, piatra pe care i-a dat-o conclavul. Când Stridie era în pielea goală. Cu stalactita lui de piele creață și rozalie străpunsă de cercelușul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe scaun, scoase un carnețel din buzunar și începu să mâzgălească nervos ceva în el. La rându-i, Gheorghiu-Dej își puse ochelarii și reciti documentul pe care i-l înmânase mai devreme ministrul de interne, făcând pe el, cu un stilou, o serie de adnotări. După ce sfârși, lăsă documentul pe masă, bătându-l încet cu palma. Ei, ați văzut, tovarășe Dej?... Ce părere aveți? Ce facem cu social-democrații ăștia? întrebă ministrul de interne, văzând că șeful partidului căzuse pe gânduri. Gheorghiu-Dej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de altădată. În zilele următoare, împreună cu Mariana, el hotărî ca botezul lui Severel-Angheluș să aibă loc cât mai repede cu putință și îl convinse pe doctorul Emanoil Rigani să accepte să fie nașul copilului. Apoi, fără zăbavă, puse mâna pe stilou și pe hârtie și le scrise tuturor rudelor, cunoștințelor și prietenilor, ca să-i poftească la botez. De răspuns la scrisori nu-i răspunse, însă, decât Stelian, care-l preveni că era posibil să nu poată onora invitația din cauza obligațiilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să născocim tot felul de povești sau când spunem basme cu prinți și prințese sau la școală folosim expresii frumoase într-o compunere, se întâmplă pentru că suntem copii. Vedem în orice lucru ceva magic. De exemplu, acel lucru este un stilou. Pentru un adult, stiloul este un obiect banal, care este folositor la scris, nu-i așa? Însă pentru noi, copiii, stiloul este o mică făbricuță care plutește ușor pe foaia de hârtie și dă energie fiecărei litere, ca și cum ar fi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de povești sau când spunem basme cu prinți și prințese sau la școală folosim expresii frumoase într-o compunere, se întâmplă pentru că suntem copii. Vedem în orice lucru ceva magic. De exemplu, acel lucru este un stilou. Pentru un adult, stiloul este un obiect banal, care este folositor la scris, nu-i așa? Însă pentru noi, copiii, stiloul este o mică făbricuță care plutește ușor pe foaia de hârtie și dă energie fiecărei litere, ca și cum ar fi dirijat de o mâna
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o compunere, se întâmplă pentru că suntem copii. Vedem în orice lucru ceva magic. De exemplu, acel lucru este un stilou. Pentru un adult, stiloul este un obiect banal, care este folositor la scris, nu-i așa? Însă pentru noi, copiii, stiloul este o mică făbricuță care plutește ușor pe foaia de hârtie și dă energie fiecărei litere, ca și cum ar fi dirijat de o mâna nevăzută a vreunui spiriduș. Am sa dau un alt exemplu: cerul. La fel, pentru un adult, cerul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
altă parte, preocupată. - Ce nu e În ordine? - Am promis că mă duc să vorbesc cu Christian, cred că mă așteaptă cam de mult... Lucas simți o fulgerătoare poftă să-l facă tocătură pe skipper, dar se mulțumi să distrugă stiloul pe care tocmai voia să-l pună la loc, stăpînindu-se să dea glas grozăviilor care-i treceau prin minte. Se felicită pentru extraordinara stăpînire de sine de care dădu dovadă cînd se auzi rostind: - Te duc eu pînă acolo? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]