8,833 matches
-
durere să rămână în Ardeal situațiunea dinaintea războiului. Mi-era milă de el, dar, nemaivăzându-l revenind, nu știam ce să cred; după o lună îmi aduse ziare românești din Moldova cu știri foarte bune din Occident. Contraofensiva franceză fusese strălucită. La plecare, îmi recomandase pe soția preotului Greceanu din comuna Hărman, jud. Brașov. Această nenorocită se refugiase aici la retragerea armatei române din Ardeal; venise cu patru copii mici și tatăl său, preot bătrân, bărbatul [îi] era încarcerat în Ungaria
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
spații închise. * Declarațiile ipocritului sunt cortine prin care se vede totul. * Nu toate stelele cad spectaculos; unele o fac lamentabil. * Toate pasările scot sunete, dar nu toate cântă. * Nici un cuvânt nu exprimă exact ceea ce vrei să spui. * Nu tot ce strălucește produce lumină. * A încerca înseamnă a reuși sau a eșua; a nu încerca înseamnă eșec sigur. * Închisorile îngrădesc numai trupuri, nu și conștiințe. Visele ating cele mai înalte zboruri. * Dacă ești cu un picior în groapă, nu-l băga și
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
aflat anterior. Am așteptat alături de ceilalți călători trenul ce urma a fi tras la linie. În difuzoarele amplasate în gară se anunța acceleratul de Vatra Dornei. Mi s-a pus un nod în gât, iar ochii au început a-mi străluci; exact în aceeași zi și la aceeași oră în urmă cu două luni mă aflam în același loc. Participasem pe data de 25 aprilie la vernisajul de la Palatul Parlamentului al Expoziției Naționale de Icoane “Patimile și Învierea Mântuitorului în creația
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ale omului, nu le putea nici imagina, nici ierta. Mai ales ipocrizia îi era de neînțeles; și nu o ierta. Am crezut că este mai potrivit să-l prezint pe omul Zamfir, decât un "c.v." (care și el a fost strălucit), dar ar fi oricum un portret prea schematic. Din câte am spus până aici rezultă totuși dimensiunea puțin obișnuită a operei profesorului Zamfir. Numele lui se înscrie printre ale celor mai mari igieniști români; și în această categorie de medici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Sănătății) între 1968 și 1973. Sunt interesante documentele de acolo, caracterizările lui, din partea celor mai distinși virologi contemporani, întreaga perioadă a acestei importante ambasade a medicinii românești. Activitatea sa de rector desfășurată cu aceeași distincție și colegialitate este memorabilă. A strălucit în toate calitățile deținute, lăsând o amintire care, cu cât trec ani, devine mai încărcată de sens. O pleiadă de colaboratori continuă spiritul "Școlii Duca". Dincolo de unele mizerii, de neînțeles, pe care le-a suportat în perioada de dinainte de moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o cale într-adevăr de urmat în receptarea operei și judecarea existențialității sale azi, căci acolo unde "autorii teoriilor conspiraționiste" văd o... victimă, profesorul timișorean vede un damnat al propriei soarte, ce-și presimte, subconștient, apogeul, și tocmai de aceea strălucind orbitor, luciferic, înaintea coborârii definitive în noapte. "Nebunia nu-l introduce pe autor într-un univers al infamiei [...] ci, dimpotrivă, stimulează activitatea limitei". Geniile din familia sa, (Nietzsche, Holderlin), "presimt apropierea dezastrului și trăiesc, încercând să împiedice căderea, o hiperluciditate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Brăila 22-30 (10-17) Un meci cu început ca un foc de paie, primul gol al meciului fiind înscris de gazde, gol dătător de speranțe; apoi am contabilizat ratările exasperante ale studentelor (34 la număr) și situațiile penibile. Oaspetele nu au strălucit decât prin disciplină tactică și modul de exploatare a greșelilor copilărești semnate de partenerele de meci. Nota maximă publicului spectator care vine la sala sporturilor pentru spectacol și pentru a fi alături de echipa noastră. Și așa nu mai avem ce
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
un meci foarte dificil, dar concepția noastră de joc este ca, odată intrați în teren, să câștigăm indiferent de cine se află în fața noastră. În primul rând, vrem să facem un joc bun, pentru că ultimele noastre jocuri nu au fost strălucite și să intrăm pe un trend ascendent, fiindcă ne așteaptă un program competițional dificil și încărcat. Rep.: Cum comentați ora la care se va desfășura meciul ? G.C.: Este decizia federației și nu o comentez. Dacă trebuie să jucăm handbal și
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
materiale aveau să fie întrucâtva zdruncinate prin strămutarea capitaliei din Iași, și cu toate aceste, dorința mare a constituirei statului român ne stăpânea întru atâta, încât nici unul dintre noi nu se gândea să-și calculeze pagubele, căci dinaintea ochilor fiecăruia strălucea de astă dată un țel pe care cei mai mari domni din epoca eroică a țărilor dunărene au încercat în zadar să-l atingă. Acest simțământ de abnegațiune și dragoste de țară care se manifesta cu așa tărie în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Adormirea, catedrala orașului, zidită de un bun20 al meu, al cărei turn înzestrat cu un ceasornic și învelit cu tinichea îmi părea colosal de nalt. Apoi dealurile împrejmuitoare ale orașului, mai toate acoperite cu păduri acum tăiete de lăcomia omenească, străluceau de o verdeață ce mi-a rămas ș-acum în ochi; iar la marginea târgului se întindea un iaz format din râul Șomuzul ce-mi părea cât un ocean de mare, în care mișunau rățele, lișițele, găinușile, bâtlanii și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe nas ca dascălii din biserică: "Ușile!... Ușile!"... și în aceeași clipă ușa care dădea în odaia de alăturea se deschise în două laturi, lăsând să se vază o masă întinsă frumos, împodobită cu tot soiul de mezeluri pe care străluceau vreo două duzini de butelci cu vinuri vechi de coloarea rubinului și a chihlimbarului. Caracuda, al cărei șef era Miron Pompiliu, precum bine a zis Panu în amintirile sale din Săptămîna, și care se compunea mai mult dintre acei ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lumină ce se revarsă asupra pământului. Soarele, după ce a înveselit alte meleaguri, alte popoare, se ivea acum măreț la orizon într-un noian de raze de care parcă se aprinsese bolta cerului, iar pe firele de iarbă, pe frunzele arborilor străluceau picăturile de rouă ac niște lacrimi de bucurie izvorâte la sosirea marelui împărat al zilei. Cine ar zice însă că în desfătarea pământului se amestecă întotdeauna un strop de durere, că alături de dulcea armonie a păcei stă nedeslipit principiul distrugerei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pătură de său. Abia isprăvite, tablourile lui aveau deja un aer de vechime, șters, întunecat, lipsit de orice vioiciune, fără nici un relief, fără nici o perspectivă, confundându-se toate pe același plan într-o ceață de plumb în care soarele nu strălucea. Așa era feliul lui de a lucra; n-avea simțământul culoarei. Cu totul altfel lucra Theodor Buiucliu, care avea specialitatea vederilor de țară. El poseda mai ales talentul de a copia tablourile cele mai grele cu o acurateță, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Stam în fiecare zi ceasuri întregi în fața pustiului de apă, fără nici un gând, ascultând glasul ritmic al valului care se spărgea de mal, privind dus când petele de umbră proiectate de nori, când brazdele de lumină de diferite coloare ce străluceau pe oglinda netedă, imensă, perdută în nețărmuritul orizon; și cu creierul meu nu puteam înțălege acest element colosal, fără hotare, viu, care se mișcă, are grai, ucigător și dătător de viață, înfricoșat, și fermecător totodată. Și când îmi închipuiam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de Nord. Nicăiurea nu am văzut atâta lux desfășurat, atâția tineri high life174 îmbrăcați după ultima modă, atâtea femei frumoase în toalete scumpe, mai cu samă englezoaice, care desigur nu venise după căutarea sănătății lor, căci cei mai rumeni trandafiri străluceau pe obrajii lor albi ca spuma mării. Românii însă ca nealtădată erau puțini la număr în anul acela. Numai trei: baronul Eudoxiu de Hurmuzachi, un mare proprietar din Bucovina, căruia îi zicem prin prescurtare Doxachi Hurmuzachi, Iacob Negruzzi și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acest reprezentant al barbariei față cu tot ce-l încunjura! Și totuși inima mea a fost mai adânc mișcată de vederea acestei figuri evocatoare a unei lumi ramase departe colo spre răsărit, decât de toate frumusețele, toate minunele ce-mi străluceau în cale. Ce vrei? Așa sunt eu; cu riscul de a trece drept un naiv, un copilăros, trebuie să mărturisesc că țiganul cela m-a întors cu gândul într-o clipă cine știe unde peste șapte hotare. El parcă mi-a adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un orizon nemărginit. Cât poți îmbrățoșa cu ochii, vezi lanțul maiestuos al Alpilor acoperiți cui zăpadă veșnică, urieși ai pământului ale căror titve albe se profilează pe ceri cu formele cele mai neînchipuite. Apoi printre dânșii văile ce-i despart, strălucesc râuri, lacuri, sate, târguri unde se mișcă și se răsfață furnicarul omenesc, unde cresc flori și plante tropicale, pe când sus pe vârfuri totul e mort sub giulgiul cel de gheață. Iată acum soarele că se scoboară strălucitor pe scările ceriului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lumânare, căci becuri electrice nu aveam la îndemână în vremea aceea. Copil fiind, așteptam împreună cu fratele meu, cu emoție și cu bucurie, sosirea lui Moș Crăciun cel plin de daruri, care ne spunea cuvinte frumoase și înțelepte, căruia, cu ochii strălucind de emoție, îi cântam în fața bradului împodobit, cântece frumoase, cu voci înalte și calde de copii: „O brad frumos”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Noaptea Sfântă”, colinde... Erau unii dintre „oamenii mari” care spuneau că nu e bine să mințim
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Mai mult, cu toate că societatea grecească era bazată pe sclavie, majoritatea statelor au înființat instituții reprezentative care implicau participarea directă a cetățenilor liberi de sex masculin la conducerea politică a statului. Realizările acestei epoci aveau să rămînă o amintire unică și strălucită pentru poporul grec și să joace un rol esențial în renașterea lor națională. Pentru istoria Balcanilor în general, colonizarea grecească a fost deosebit de importantă. În special grecii ionieni din Asia Mică erau extrem de activi în ceea ce privește întemeierea de cetăți de-a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
amintesc de bătrâ niciosul la chip și cald la inimă, plin de talente multiple, Victor Ion Popa. Am avut Însă norocul să cunosc, În acest cerc al nostru, pe profesorul Dimitrie Ionițescu, tânăr filozof din preajma lui Titu Maiorescu, aparținând generației, strălucită În multe privinți, a fraților Constantin și Mișu Antoniade; sufe rind Încă de stân găcii și timidități, greu suportate și Înlăturate; nedeprins sau neîncrezător În trucurile prestidigitatorilor intelectualicești; capabil de intuiții faste, de tovărășii și colaborări fructuoase, dar, până la urmă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai puțin) de a fi văzut cu ochii mei, la douăzeci de ani câți aveam, și la primele adunări constitutive, pe cei doi frați atât ca nume, cât și În eleganța lor comună de beaux esprits ale unei serii universitare strălucite pe atunci, dar dintre care numai unul, Const. Antoniade, avea să cola boreze cu câteva articole ocazionale În tot răstimpul celor opt ani de apariție a revistei (1908-1916); apoi pe alți doi frați, Danabasse, din aceeași serie de facultate, mari
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1922, când a vorbit despre Papini, necunoscut pe atunci decât numai câtorva dintre cei prea puținii noștri cititori de literatură italiană, a fost Încă o revelație pentru noi, ascultătorii. Fără nici o foaie dinainte, vorbitorul ne-a uimit până la stupefacție cu străluci rea multistelară a minții sale cu adevărat inspirate, cu impro vi zațiile lui subite, elaborate sub ochii noștri, cu desfrâul, aș zice cosmic, al unei inteligențe artistice creatoare de frumuseți inedite și multiple - Însușiri pe care, mărturisesc, nu le mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
contribuția la pro gresul civilizației stomacului (premier maître Șs arts du monde, Îl numește un mare om din Renaștere), cum și tainele bucătăriei ca expresie a unei civilizații proprii; aspect nou și curios În isto ria civilizațiilor și cu răsfrângeri strălucite În arta și literatura timpurilor; un aspect de civilizație a bunei stări În legăturile ei cu bucuriile exultante rezultând dintr-o practică Înțeleaptă și artistă a plăcerilor mesei, cu mâncarea și băutura omului din ainte și cu o lume dedată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
economiști, insufla respect și le apăra astfel În ochii lumii care le-ar fi zărit intrând și ieșind la ore chiar nepotrivite. Însă corpul (unii Îi ziceau: porcul) didactic, mai ales cel se cun dar și de ambe sexe, era strălucit reprezentat pe faimoasa dormeuză a redacției noastre prin Însuși secretarul acesteia, profesor, și el, al noilor generații vitaliste, activiste și pragma tiste - cum și printr-o bună domnișoară profesoară, plină de farmece vehemente (prea, prea vehemente) și cu picioare lungi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Într-o rochie de mătase celulară, transparentă. Sub reflexele luminii candelabrului, În dreptul sexului Lisettei Verea se vedea ceva strălucitor. Căutam să văd mai bine ce este: Ce dracu’, asta, ca să epateze lumea, și-a pus acolo un bri liant să strălucească? Privirea mea fixă a fost surprinsă de amfitrion și Stroe Lupescu m-a Întrebat tare: Ce, mă, tâlharule, te uiți la locul sfânt? I-am replicat imediat: Sfânt, de ce? Fiindcă a fost pelerinaj acolo? Asistența a izbucnit În hohote de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]