8,805 matches
-
mă angajez, intrând undeva într-o limbă în care totul e necunoscut, dar cu atât mai mult palpitant. Chiar dacă ar fi să mă pierd în aventura serioasă, voi avea avantajul de a fi fost în cuvinte și într-o altă stranie sensibilitate care m-a apropiat parcă și mai mult de limba mea maternă! Sau acolo unde, într-un imens „ceaun”, se fierb la roșu toate limbile! 19 iunie. Chiar și în vis „lucrez”, vreau să umplu cuvinte necunoscute cu „mine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care dă sămânța lumilor. Dar el trebuie să fie și asceza ascezelor, și chiar în inefabilul său castitatea castităților, nefiind atins subtil de creația sa. Un vis neobișnuit: vedeam un pelican așezat peste ouăle sale. Avea ochi atât de omenești. Straniu vis în ziua în care naziștii din Stockholm au pângărit cimitirul evreiesc, răsturnând pietrele funerare. De ziua regelui Carol al XII-lea, naziștii s-au strâns din nou în jurul statuii, fără să știe că regele era prieten cu turcii și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
treptat să privesc cerul pe care un corb își încrucișează zborul cu o barză, semn bun din baladele vechi, semn că sunt demnă de a „lucra” pământul subtil al limbii și a semăna cu iubire „sămânța mea lingvistică”, cât de stranie ar părea. O telegramă de presă anunță că, în Biserica Nașterii din Bethlehem, una dintre icoanele vechi a început să plângă. Acest fapt s-a petrecut și în România, de multe ori. Chiar în satul mamei mele, Văleni-Muscel, și cea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu cartea trebuia să-l accepte ca pe un fatum special. Presupunea o relativă “proprietate” peste o clasă, câteva bănci și un număr diferit de elevi; viețuirea schimbătoare lângă cele mai interesante locuri (unde câinii dormeau cu lupii într-un straniu “pact de neagresiune”; mese servite uneori doar la praznice și hramuri; întâlniri rarisime cu zeul automobil și mult mai frecvente cu hoții de cai; o devoțiune exemplară către centrele laice de pe7 lerinaj anual de la inspectoratele regionale, județene și altele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
amintindu-mi că aici, în 1785, Schiller a scris versurile "Odei bucuriei", astăzi Imnul Uniunii Europene! Dacă hoinărind prin Dresda nu aveai norocul să te întâlnești cu Schiller, prin perioada 1985-1990, puteai să dai nas în nas cu un personaj straniu, cu cască de cosmonaut, girofar, radar și telescoape. Era șeful "reprezentanței KGB din Florența Nordului", viitor președinte al Federației Ruse, Vladimir Putin! La Dresda fusesem în repetate rânduri fie la inaugurarea unor expoziții românești de artă plastică, fie însoțind-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
întrebare. Absurdul era că, până a doua sau a treia zi, ziaristul nu știa ce i-a răspuns Ceaușescu la întrebări și avea să afle doar în momentul când i se înmâna de la CC textul dactilografiat al răspunsurilor. În acest straniu context, asistând la "ceremonie", eram întrebat de "presa străină", după interviu, "ce-a spus", neputând răspunde decât cu vorbe în doi peri, fiindcă răspunsurile erau "sub embargo" cel puțin 24 de ore. Îmi amintesc de un caz fericit, când răspunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
unui Mercedes alb, coboară, se îmbrățișează și Hoveida îl întreabă admirativ: "Mai șofezi, Jeane, mai șofezi?". Eram în spatele lor și l-am auzit pe Maurer răspunzând: "Nu numai că șofez, dar mai și conduc!". Au fost două personalități cu sfârșituri stranii Maurer în uitare, Hoveida executat în pușcărie de partizanii lui Khomeiny.) Așteptam într-o seară, la Otopeni, cursa TAROM de la Amsterdam cu care urma să sosească un ziarist olandez, de la o publicație importantă, oaspete al MAE. Aterizează avionul, îmi reperez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dat un impuls dezvoltării economice a regiunii, practicând agricultura, comerțul și mici meșteșuguri, devenind azi fermieri, industriași și bancheri respectabili. După revenirea la democrație în Chile, despre nemții din zona "lacurilor și vulcanilor" aveau să apară însă și unele lucruri stranii. În apropierea localității Parral, aflată la circa 360 de kilometri sud de Santiago și la nord de Concepcion, funcționa, de prin 1950, pe o suprafață de 30.000 hectare, o colonie germană, "Sociedad Benefactora Educacional -Dignidad". Era o colonie unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și ilogică, fiindcă din cauza umezelii din zonă copacii nu au ars complet și pentru extragerea trunchiurilor carbonizate și a rădăcinilor ar fi trebuit fonduri uriașe, în final proprietarul lăsându-se păgubaș de planul de a crește vite pe acele locuri stranii! Peste ani și ani, când trec pe la noi printr-o pădure sălbatic exploatată și măcelărită, îmi aduc aminte de acea pădure carbonizată de la Temuco. Și ce se întâmplă azi cu minunatele noastre păduri mă trimite cu gândul prin anii '80
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de "trecători prin Punta Arenas". Ne aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolăm timp de 60 de minute Țara de Foc și apoi să ne îndreptăm către Chiloe, ultima noastră escală. Țara de Foc! Pământ straniu, la capăt de lume, teritoriu bântuit, conform scrierilor lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe..., de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă înălțime deasupra Insulei Mari, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lipsa oricărei forme de viață, vegetală sau animală, ne transpunea exact în filmul "Odiseea spațială". Pe sute și sute de kilometri nu se auzea decât torsul aproape imperceptibil al motorului mașinii și cam atât, ceea ce-ți dădea o senzație stranie de sfârșit de lume. Pe sute și sute de kilometri nici urme de om, doar ici și colo rătăcită câte o baracă pe marginea șoselei, care oferea o excelentă brânză de capră, măsline, citrice și câte ceva de băut apă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
carierele, etc”. Pentru a putea ajunge aici, a trebuit modificată Constituția din 1923, prin introducerea art. 19, care stabilea naționalizarea subsolului. Formularea „sunt și rămân ale statului În toată dezvoltarea lor, de la suprafață până la orice adâncime zăcămintele substanțelor miniere” suna straniu față de toate teoriile din 1895 când se punea accent pe drepturile proprietarului. În Expunerea de Motive a legii din 1924 se arata că „organizarea mai amănunțită a proprietații miniere În vechiul Regat a fost realizată pentru prima dată prin Legea
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
exact așa: "un om extraordinar", dar de când "era singur, știți că și doamna a murit"... Nu știam... dar știam că. doamna locuia la Cluj și mai știu că această veste, tulburătoare, îmi amintește de o poveste plină farmec, o poveste stranie care i-a unit și i-a despărțit într-o nesfârșită căutare. Am plecat îngândurat cu două sticle cerneală Pelikan în buzunar, gândindu-mă la moartea prietenilor mei, încă nu atât de bătrâni. Flacoanele, care îmi umflă incomod buzunarele, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se identifică, direct, cu cotidianul. Când cel din urmă bețivan spune, la crâșmă, înduioșat, că viața lui este un roman, chiar dacă nici el nu crede, are dreptate. * Ninsoarea a transformat peisajul într-un tablou care pare pictat cu meticulozitate, peisaj straniu, un Maagrite, în care prezența este lipsă, iar absența un personaj extravagant, tocmai plecat, sau pe cale de a-și face apariția. Lângă masa la care scriu se află un bătrân gramofon, dezarticulat. Discul verde, mat, pe care o placă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de trecerea timpului. Cu puțină îndemânare, mașina ar putea fi pornită, ar putea funcționa. E târziu, aproape de miezul nopții. Aș scoate afară mașinăria, printre copacii gravi, seculari, aș pune-o pe zăpadă și, învârtind manivela, melodia ar putea exercita o stranie întoarcere a timpului, fixându-l, pentru vreo jumătate de oră, într-o epocă de acum optzeci, nouăzeci de ani. Sunetul languros ar fi, poate, o convocare a miilor de ființe care, în timpul lui Edison, se îmbrăcau cu grijă, adunându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
săptămâna trecută". În tăcerea templului se auzeau acordurile vântului de afară. * Ceva mai târziu, când începe ora de noapte în care oamenii devin uneori transparenți (cum se exprimă nu mai știu cine), mă caută același domn care mi-a propus strania partidă de gramofon încă din primele nopți de când lucrez aici. Este și el un mare fumător. Trage cu deliciu din drogul aromat, tace, tace mult, pe urmă, cum bănuiam, aflu că este scriitor și poet, dar și matematician de profesie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
limpede și logică. Totuși, uneori încă recurg la iluzia existenței unei legislații similare, cu o putere nevăzută, obscură, că "Marele Geometru" se exprimă și prin excepții, prin evenimente în afara cursului obișnuit al gândirii logice. Mai ales unele coincidențe (le spunem "stranii") mă obsedează. Din coincidențe se nasc superstițiile și, în ce mă privește, nu sunt deloc scutit de superstiții. Dacă s-ar pune la microscop o picătură infinitezimală de suflet omenesc, sunt convins că în obiectiv s-ar vedea o mulțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
obsedează. Din coincidențe se nasc superstițiile și, în ce mă privește, nu sunt deloc scutit de superstiții. Dacă s-ar pune la microscop o picătură infinitezimală de suflet omenesc, sunt convins că în obiectiv s-ar vedea o mulțime de stranii structuri superstițiile angajate într-o permanentă mișcare browniană. De altfel, un om lipsit de superstiții ar fi o absurditate, ar fi lipsit de un strict necesar de energie; acest ins "neutru", "aseptic" ar fi o monstruozitate; de altfel, nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
expert în trecute vieți de doamne și domnițe, un iubitor pătimaș al acestor personagii, care să ajute oficialitatea. Până atunci, singura treabă a domnilor este să dispară. Noi nu avem posibilitatea de a-i onora (ce cuvânt plăcut pentru aceste stranii ființe!), la noi nu-i nici picior de "lord" sau "sir", la noi lumea bună s-a orânduit pe ranguri de "baron". A rămas deci, ca unică, implacabilă soluție, dispariția lentă, discretă, ascunsă de ochii lumii... "arsenic și dantelă veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
teroarea» schimbării și la lipsa de sens a timpului secvențial, care curge dinspre un trecut ireal către un viitor, la fel de ireal. În aceste condiții, timpul liber - care sporește cantitativ, din punctul de vedere al societății - este resimțit ca o povară stranie, povara vidului. Kitsch-ul apare drept un mijloc la îndemână de «a ucide timpul», drept o evadare plăcută din banalitatea muncii și a tihnei. Distracția produsă de kitsch este doar reversul unui plictis cumplit și de neînțeles. Pentru consumatorii exigenți
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
sus ! e Axente, un grec pripășit în apele românești, supranumit Spânu fiindcă nu-i creștea păr pe față, nici mustăți, nici barbă, ca la neoameni. Bătrânul paznic al farului din Sulina i-a dezvăluit lui Anton Lupan câte ceva din tainele straniului individ, exponent al unei alterități negative, în spațiul convențional al României de atunci : Spân, spân, dar altfel om subțire, trăit în lume, cu știința de carte, să te miri că se apucase de tâlhărie. Nu știu din ce părți venise
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
că în Biserica noastră, după anexarea Bucovinei, exista un fel de patronat care nu era nici curat romano - catolic, dar nici românesc. Părintele Nectarie Cotlarciuc spunea că până în acele zile, biserica din fostul „ducat” austriac are o înfățișare atât de stranie, atât de puțin româneacă și ortodoxă, covârșind patronatul străin. Filosofia a fost un alt domeniu apropiat preocupărilor mitropolitului Nectarie. Astfel, a scris un studiu despre imaterialitatea sufletului - Das Problem der immateriellen, geistigen Seelensubstanz, (Problema substanței imateriale și spirituale, Padeborn, 1910
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
să meargă pe această cale, își dezvoltă o vizibilitate foarte acută și capătă o sensibilitate cu totul particulară. Reușește să descopere niște lumi cufundate, ce rămân necunoscute pentru ceilalți. Și așa don Calabria a descoperit, cu tristețe, o altă lume stranie marginalizată: micii coșari care coborau din munții Trentino pentru o muncă respingătoare și prost plătită. În puținele momente de pauză de la muncă, uniți în haite asemenea câinilor, acești copii rătăceau prin oraș, unsuroși și murdari de funingine. Don Calabria a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
continuând, arăta toate acele fragmente care scoteau în evidență credința și încrederea în Dumnezeu Tatăl. Îi rămăseseră imprimate în minte paradoxurile Evangheliei: adevărate paradoxuri dacă sunt confruntate cu modul de a gândi și de a acționa al lumii; atât de stranii încât ar fi considerate idealuri sublime, dar irealizabile. Dar sfinții prin ele au învins lumea». «Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa, și toate celelalte vi se vor da vouă». Don Calabria a luat această invitație evanghelică literal
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și teama respectuoasă pe care o impunea determinau surorile să cadă în capcană, atunci când el se făcea prezent cu aceste replici umoristice. Alteori, le punea la încercare în umilința și în obediența lor prin așa-zisele «voletti» (ați vrea; comenzi stranii). Într-o zi, a cerut la două surori, Angelina Dresda și Lavinia Perez, să meargă și să cumpere 200 grame zahăr și 300 grame de cafea. Ele și-au pus hainele de sărbătoare și au plecat să împlinească această cumpărătură
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]