8,469 matches
-
stabilită pe 1 ianuarie 1938, adică situația de dinaintea impunerii Acordului de la München. În martie 1975, Cehoslovacia și Polonia au modificat frontiera comună de-a lungul râului Dunajec, pentru a-i permite părții poloneze constuirea unui baraj în regiunea Czorsztyn, la sud-est de Cracovia .
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
a devenit independentă față de Ducii polonezi din anul 1227. La mijlocul secolului al XIII-lea, Boleslav al II-lea a acordat regiunea Lubusz Margrafilor, ceea ce a făcut posibilă crearea Neumark-ului și a atins consecințe negative asupra integrității graniței de vest. În sud-est, Leszek a fost în imposibilitatea de a păstra supremația Ploniei în zona Halych de Rus. Statutul social devenea din ce în ce mai bazat pe bunuri financiare feudale. Acestea includeau terenurile controlate de prinții Piast, rivalii lor care dețineau terenuri și entități precum biserici
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
în regiunea Ammergau din sudul Bavariei. El se află între localitățile Ettal din Oberammergau (districtul Garmisch-Partenkirchen) și Reutte din nord-vestul Tirolului. Ammersattle este situat între Ammergauer Hochplatte (2082 m.) la nord-vest, Scheinbergspitz (1926 m.) la nord, Kreuzspitze (2185 m.) în sud-est și Geierköpfe (2161 m.) în sud-vest. Primele trei dintre aceste vârfuri sunt în Germania, iar Geierköpfe în Austria. Șoseaua care străbate a fost construită în secolul al XIX-lea, în timpul domniei regelui Maximilian al II-lea al Bavariei, si a
Ammersattel () [Corola-website/Science/327756_a_329085]
-
fost îngropat în Biserică Sf. Arhanghel Mihail Și Stanislav, Episcop de Cracovia. Autor a numeroase publicații istorice, printre care cea mai faimosă lucrare este " Annales seu cronicae incliti Regni Poloniae" ( Analele sau cronicile faimosului regat polonez), care acoperă evenimentele din sud-estul Europei, dar și din Europa de Vest, între 965 - 1480, anul în care a murit. În compoziția acestei lucrări intra și "Chorographia Regni Poloniae", care este un document unic pentru timpul sau, descriind o imagine mai exactă a Pământului, si mai ales
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
frate al său, Bernard de Anhalt (devenit Bernard al III-lea), ducatul de Saxonia, sub numele de "noul ducat de Saxonia" (1180-1296), un teritoriu drastic redus, cuprinzând trei suprafețe neconectate între ele, de-a lungul Elbei, anume (de la nord-vest la sud-est): (1) Land Hadeln în jurul Otterndorf, (2) în jurul Lauenburg de pe Elba și (3) în jurul Wittenberg. Cu excepția titulaturii, care era "duce de Saxonia, Angria și Westfalia", pe care "noul ducat de Saxonia" o atribuia conducătorilor săi, chiar și după ultima sa separație
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
frontiera cu Belarus. Acest parc național reprezintă porțiunea poloneză din Pădurea Białowieża, un areal natural întins pe teritoriile Poloniei și Belarusului vecin inclus în întregimea sa în Patrimoniul Mondial UNESCO. Aria naturală se află în zona central-estică a Poloniei, în sud-estul voievodatului Podlasia, în nordul orașului Białowieża. a fost înființat în anul 1932 și reprezintă o mică parte a vechilor Codri ai Mazuriei (Pădurea Białowieża) ce ocupau Europa de Est, o zonă acoperită cu păduri seculare. Din cauza exploatării nemiloase a lemnului din această
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
servit ca reședință pentru gubernatorul polonez. În partea vestică a castelului a fost format un oraș în anul 1416. Castelul din Kwidzyn a fost construit în stilul castelelor teutonice. Colțurile sunt accentuate cu turnuri pătrate, cu o excepție: colțul de sud-est, unde este amplasat turnul înalt principal, care în același timp este și clopotnița catedralei. Din partea sudică se află turnul care este legat cu castelul cu două arcade. Construirea castelul a început în 1322, și a fost terminată în a doua
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
se află camera pentru oaspeții cu titlu. De asemenea aici a trăit, guvernatorul și capelanul. Cavalerii și soldați au trăit în aripile laterale ale castelului. În curtea castelului a fost o fântână ce furniza îndestulat oamenilor apă. În colțul de sud-est se prezenta un turn rotund. Scările în spirală ale turnului conduceau spre cabinele de locuit ale aripei de est. Partea din față a castelului era înconjurată de un zid construit în secolul al XVI-lea. Anume aici se aflau grajduri
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
de sud se află camerele. Intrarea în castel din partea orașului se efectua prin poarta Bramę Młyńską de pe pod, în apropiere se situa o moara de apă. Camerele de castel au fost separate doar de un șanț uscat. În colțul de sud-est a castelului se afla un turn înalt, iar în restul colțurilor erau mici turnuri pe console. Aceste turnuri au fost construite după incendiul din 1422, fasada finală a fost dobândită în timpul episcopului Watzenrode. În castel a mai existat și un
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
de episcopul Grabowski. În a doua jumătate a secolului XIX, restaurarea castelului a fost efectuată de către Ferdinand von Quast. Lucrările de construcție ale castelului au început cam în aceași perioadă, ca și construcția Bisericii Sf. Jerzy .Castelul este situat la sud-estul orașului, protejat din partea de vest de un zid cu poartă. Aripile castelului din partea mănăstirii a fost înconjurat de o galerie de lemn. Partea principală a castelului a fost aripa de nord. Alte aripi îndeplineau funcții economice. În secolul al XIV
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
astfel istoria acestuia s-a aflat prin studiu arhitectural și pe baza arhivelor administrative a Ordinului din acea perioadă. Lucrările de construcție au durat până în jurul anului 1300, sub patronajul Comandantului Heinrich von Wilnowe. Castelul este localizat pe malul de sud-est a râului Nogat. A fost denumit Marienburg dupa Maria, patroana sfântă a Ordinului. Ordinul fusese creat în Acra (pe teritoriul Israelului din zilele noastre). Când ultima fortăreață a cruciaților a căzut în fața musulmanilor, Ordinul și-a mutat sediul la Veneția
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
(în italiană "Svizzera italiana") este o regiune italofonă, situată în sud-estul Elveției, în care este răspândită și formalizată Limba italiană. Din punct de vedere lingvistic și teritorial, este opusă Elveției germane și celei franceze, și (rar) Elveției retoromane. Statutul limbii italiane în Elveția este consacrată de Constituție, alături de limbile germană și
Elveția italiană () [Corola-website/Science/327058_a_328387]
-
Orașul medieval este situat în valea "Verdus", foarte aproape de locul de vărsare al râului Hérault. Hérault formează acolo un canion îngust, cunoscut sub numele de "Gorges de l’Hérault". Cel mai apropiat oraș important este Montpellier, la aproximativ 40 km sud-est de sat. este un orașul medieval bine conservat și se află pe traseul pelerinajului Santiago de Compostela. Contele de Toulouse și Duce de Aquitaine Guillaume de Gellone a trebuit aici din pocăința în jurul anului 804 să ctitoreasca o abație numită
Saint-Guilhem-le-Désert () [Corola-website/Science/327166_a_328495]
-
Acordul de procentaj, cunoscut și ca „Documentul obraznic”, a fost o înțelegere între premierul sovietic Iosif Stalin și prim-ministrul britanic Winston Churchill privind împărțirea Europei de sud-est în sfere de influență în timpul celei de-A Patra Conferință de la Moscova, în anul 1944. În 1944 armatele sovietice avansau rapid în Europa de Est, convingându-l pe Churchill de necesitatea de a ajunge la un acord cu Stalin privind viitorul regiunii
Acordul Churchill-Stalin de procentaj () [Corola-website/Science/327174_a_328503]
-
în interesul bunăstării comune și are un angajament ferm în acest sens. De asemenea, fundația are o responsabilitate specială în calitate de acționar majoritar al Grupului Erste . investește o parte din dividentele sale în dezvoltarea societății civile din Europa Centrală și de Sud-Est. Fundația ERSTE își desfășoară activitatea în Europa Centrală și de Sud-Est. Misiunea sa datează din secolul al XIX-lea, când a apărut ideea caselor de economii. Aceasta sprijină participarea socială și implicarea societății civile; obiectivul său este să aducă oamenii
Fundația ERSTE () [Corola-website/Science/327158_a_328487]
-
sens. De asemenea, fundația are o responsabilitate specială în calitate de acționar majoritar al Grupului Erste . investește o parte din dividentele sale în dezvoltarea societății civile din Europa Centrală și de Sud-Est. Fundația ERSTE își desfășoară activitatea în Europa Centrală și de Sud-Est. Misiunea sa datează din secolul al XIX-lea, când a apărut ideea caselor de economii. Aceasta sprijină participarea socială și implicarea societății civile; obiectivul său este să aducă oamenii împreună și să ofere informații despre istoria recentă a unei regiuni
Fundația ERSTE () [Corola-website/Science/327158_a_328487]
-
gen, teoria culturii și politici culturale, dezvoltare economică și politică, servicii bancare sociale, inovație în fundații, filantropie, demografie, migrație, educație, și arta memoriei. Din punct de vedere al acoperirii geografice, colecția se axează pe publicații din Europa Centrală și de Sud-Est. Biblioteca este deschisă publicului. Consultarea materialelor cu acces liber se face în incinta bibliotecii pe bază de programare. Website Fundația ERSTE Biblioteca Fundației ERSTE - OPAC
Fundația ERSTE () [Corola-website/Science/327158_a_328487]
-
După semnarea Armistițiului de la Mudros, Imperiul Otoman a fost împărțit între aliați. Grecia a ocupat partea de sud-vest, Regatul Unit capitala și partea de sud-est, Italia și Franța sudul țării. "" s-a afirmat ca prima grupare militară care s-a ridicat la lupta pentru apărarea drepturilor otomanilor în Anatolia și Rumelia. Milițiile otomane au fost constituite la început din ofițeri și soldați otomani dezertori din
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
care sunt împodobite cu ornamente în relief precum și intarsii similare cu cele ale meșterului Johannes Reychmuth din Biertan și Sighișoara. La 1460, înainte de fortificarea propriu-zisă a bisericii, a fost construit un zid oval în jurul ei, cu turnuri. Turnul-poartă, situat în sud-est, a fost ridicat din gresie, dar și-a mai pierdut din înălțimea originară o dată cu modificările de relief. În acest fel se poate observa că intrarea la cel de al doilea etaj al turnului este apropiată foarte mult de nivelul solului
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
tătarii deveniți aliați nesiguri pe de altă parte. Presat de han, Bogdan Hmelnițki a acceptat în cele din urmă să semneze tratatul de la Zboriv cu regele Poloniei. Prin semnarea păcii de la Zboriv, polonezii recunoșteau dreptul cazacilor să administreze teritoriile de sud-est al Rzeczpospolitei. Acest tratat nu a recunoscut țăranilor ucraineni, care participaseră alături de cazaci la luptelel împotriva polono-lituanienilor, niciun drept, ei rămânând în continuare în starea de iobăgie. Pe de altă parte, după cum avea să se dovedească mai târziu, nobilimea locală
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
apa de mare, prin evaporare (una din aceste saline este exploatată până în prezent în apropierea comunei Nea Kessani). Cele mai apropiate insule din Marea Traciei sunt insulele Thasos (30 km distanță, înspre sud-vest) și Samotrace (Samothraki) (75 km distanță, înspre sud-est), care aparțin aceleiași regiuni administrative (Macedonia de Est și Tracia). Calea de comunicație rutieră cea mai importantă pentru comuna Avdira este drumul regional Vafeika-Archea Avdira, care îi asigură legătura cu Abdera antică și satele de pe coastă (înspre sud) și centrul
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
vecin Dealul Bărboiu (504 m, situat între Valea Bistriței și Valea Tazlăului), de care este despărțita de Răul Trebiș iar la sud este despărțita de către Valea Trotușului de Dealul Oușoru (783 m) la vest. Dincolo de aliniamentul Gură Văii - Slobozia, în sud-estul culmii supraviețuiește între Trotuș și Siret un mic fragment piemontan - Piemontul Orbenilor (sau Pâncești)- continuare la nord de Trotuș a Piemontului Zăbrăuț, care aparține de Subcarpații de Curbura. Axul central al Pietricicăi aflat între munții flișului și soclul scufundat al
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
C, precipitațiile apropiindu-se de 580-600 l/m2. Zona este circumscrisa în nord de râurile Trebiș (emisar Bistrița) cu afluenții Slatina, Cârligați Negel, în est de Siret cu afluenții Bahna, Izvoarele, Cleja, Răcăciuni, Parava, Orbeni, Scurtă, Botohan, Fântânele, Contești, în sud-est de Trotuș (emisar Siret) cu afluenții Pârâul Mare și Gârbova, iar în vest - în partea sudică a depresiunii de Tazlău (emisar Trotuș) cu afluenții Nadișa, Răchitiș, Orașa, Helegiu, Văereni, Brătila. Afluenții Tazlăului cu origine în au un debit relativ redus
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
DN2 - Parava - Gură Văii - Onești (traversează culmea, este însă doar parțial modernizat), DJ119D DN2 - Valea Seaca - Parava (DJ206B), DJ119A Sascut - Urechești (DN11A), DJ118B Enăchești (DJ118) - Strugari. În partea de est Magistrală CFR 500 între Bacău și Adjud și 501 în sud-est între Adjud și Onești flanchează în unghi ascuțit arealul. Cel mai apropiat aeroport este la Bacău. La mică distanță de municipiul Bacău la poalele dealului Moșului, în satul Sărată sunt izvoare cu apă sulfuroasa, clorurata, iodurată, calcica și bromurată. Aici
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în partea sudică a Transilvaniei, pe teritoriile administrative ale județelor Sibiu, Brașov și Vâlcea. Aria protejată se întinde în vestul județului Brașov (pe teritoriile administrative ale comunelor Voila, Beclean, Mândra și orașului Făgăraș); sud-estul județului Sibiu (pe teritoriile orașelor Avrig, Cisnădie și Tălmaciu și al comunelor Alțâna, Bârghiș, Boița, Marpod, Nocrich, Racovița, Roșia, Sadu, Șelimbăr și Turnu Roșu și în nordul județului Vâlcea, pe teritoriul comunei Câineni. Situl este străbătut de drumul național DN1
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]