8,384 matches
-
Premiilor „Prix de Benois”. A prezentat un solo din baletul „Streichquartett” coregrafiat de Martin Schläpfer, care a reușit performanța de a obține premiul pentru cea mai bună coregrafie a anului. În timpul celor doi ani petrecuți la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București, își imaginează nenumărate producții coregrafice, preocuparea sa pentru creație prinde însă contur prima dată în anul 2011, când coregrafiază "„Lupin Tango”", un pas de deux din „Finnischer Tango Abend” pentru "Deutsche Oper am Rhein" din Düsseldorf
Bogdan Nicula () [Corola-website/Science/334460_a_335789]
-
textele lui Simion Ghimpu au devenit șlagăre. Printre acestea se numără: „Numai tu”, „Iubiți învățători”, „Ce rost are?”, „Amor, amor”, „Lacrima”, „Casa noastră” și altele. Un timp a predat dicția și limba română (cu caractere latine) studenților moldoveni la Institutul Teatral Lunacearski din Moscova. În 1969 și-a susținut teza de doctor în studiul artelor. A fost profesor universitar la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău până în anul 2000. A publicat cronici teatrale, eseuri, corespondențe, studii etnofolclorice și monografii didactice
Simion Ghimpu () [Corola-website/Science/335076_a_336405]
-
cu caractere latine) studenților moldoveni la Institutul Teatral Lunacearski din Moscova. În 1969 și-a susținut teza de doctor în studiul artelor. A fost profesor universitar la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău până în anul 2000. A publicat cronici teatrale, eseuri, corespondențe, studii etnofolclorice și monografii didactice. Primul său volum de versuri, „Mereu”, a apărut în 1995. În cadrul unei serate de creație din 24 mai 2009, atunci când împlinise 70 de ani, Simion Ghimpu a lansat romanul autobiografic „Viață pe muchie
Simion Ghimpu () [Corola-website/Science/335076_a_336405]
-
și CPT în 2001. În plus față de propriul său ardezie, TriStar fost distribuitorul de teatru în mai multe filme produse de Carolco Poze (dreptul la doar unul dintre filmele lor, Cliffhanger, a fost reținut de către TriStar). TriStar, de asemenea, distribuite teatral unor titluri FilmDistrict în SUA În jurul valorii de vară 1998 Sony Pictures Entertainment Columbia fuzionat și TriStar pentru a forma TriStar Motion Picture Group Columbia, dar la fel ca Columbia Pictures Entertainment, ambele divizii continuat producerea și distribuirea de filme
TriStar Pictures () [Corola-website/Science/335107_a_336436]
-
maternă anglo-normanda, iar pentru alții era limbă secundă. Cu toții scriau și în aceasta, și în latină. Ca limbă de cultură, anglo-normanda a fost limba unei literaturi bogate și variate. S-au scris în această limbă cronici, cântece de gestă, scrieri teatrale, didactice, religioase etc. De exemplu cea mai veche variantă păstrată a "Cântecului lui Roland" (secolul al XII-lea), una din operele timpurii ale literaturii franceze, a fost scrisă în anglo-normandă. Cuceritorii normanzi nu și-au impus limba populației engleze, dar
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
să-i spuneți tovarășului Hrușciov cât de încăpățânați sunt chinezii, ei nu vor să cedeze niciun pas, niciun petic de pământ, vor să ducă lupta ascuțiș contra ascuțiș”. După un monolog de câteva zeci de minute, Mao s-a uitat teatral la ceas și a remarcat că ceilalți abia scoseseră un cuvânt. Chinezii le-au reproșat invitaților că în trecut se exprimaseră și ei, la câteva congrese ale partidelor frățești, împotriva Partidului Comunist Chinez. „Sunteți dogmatici sau revizioniști, ori adoptați o
Relațiile dintre România și China () [Corola-website/Science/335275_a_336604]
-
citat-o pe Hartinian în legătură cu subiectul, în cadrul unui interviu luat înaintea începerii piesei: „[Dick] a fost o persoană pe care am admirat-o și știu că întotdeauna și-a dorit ca una dintre operele sale să aibă parte de adaptare teatrală. Într-o zi, când l-am vizitat, a sări din scaun, a înhățat acest manuscris și mi-a zis 'Vreau să-ți dau ceva, dar nu am nimic, așa că îți dau manuscrisul ăsta, care va valora mulți bani într-o
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
Alberti, care avea să devină tovarășul ei de viață. Ei s-au căsătorit în cadrul unei ceremonii civile în Mallorca în 1932. În acel an "Patronato del Centro pară Ampliación de Estudios" i-a oferit o bursă pentru a studia mișcarea teatrală europeană. Ea a călătorit la Berlin, în Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia și Uniunea Sovietică, unde s-a întâlnit cu așa-numiții „scriitori revoluționari” și scriind o duzină de articole care au fost publicate în El Heraldo de Madrid. În 1933
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
și umor. Formidabilul succes pe care l-a avut Epstein cu Beatles i-a sporit renumele și el a devenit, drept urmare, și impresarul altor formații și soliști din Liverpool (Gerry and the Pacemakers, Billy J.Kramer, Cilla Black). Talentul său teatral și simțurile sale ascuțite pentru afaceri l-au ajutat în organizarea lungilor turnee ale formației The Beatles în anii 1963-1966, în timpul cărora formația a susținut sute de concerte. Totuși, a anumită lipsă de experiență l-a făcut să eșueze în
Brian Epstein () [Corola-website/Science/335379_a_336708]
-
Central din Cluj Napoca. Aureliu Manea era supranumit „regizorul vizionar al generației sale” datorită spiritului său inovator în arta dramatică. În 1992 a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate, iar în 1999 Diploma de excelență pentru merite deosebite în promovarea artei teatrale, acordată de Primăria Municipiului Ploiești și Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești. A montat la teatrele din Sibiu, Iași, Turda, Ploiești, Cluj, Timișoara, Piatra Neamț ș.a. Cele trei piese au fost reunite într-un singur spectacol sub denumirea „Trilogia Aureliu Manea” la
Aureliu Manea () [Corola-website/Science/331533_a_332862]
-
de Gheorghe Preda (2004) și „Despre teatru, dragoste de om și sălbăticie” de Cătălin Ștefănescu (2005), precum și volumul exegetic „Aureliu Manea, Eseu despre un regizor” de Justin Ceuca. Din 13 august 2014, ca apreciere a contribuției sale la dezvoltarea artei teatrale in România, Teatrul Municipal din Turda a primit numele marelui regizor și se numește Teatrul "Aureliu Manea" Turda.
Aureliu Manea () [Corola-website/Science/331533_a_332862]
-
actriță la Teatrul Bacovia, de origine evreiască. Fratele ei mai mare, Eugen Genu Cambos este cântăreț și instrumentist de muzică pop și rock (cunoscut pentru performanțele în cadrul formațiilor „Roșu și alb” și „Eolic”). În copilărie a apărut în câteva spectacole teatrale pe scena teatrului Bacovia, ca de pildă piesele lui Aleksei Arbuzov "Căsuța de la marginea orașului" (1957) și "Poveste din Irkutsk" (1962). După ce a fost o elevă eminentă a Liceului „Lucrețiu Pătrășcanu” din orașul natal, conform dorinței părinților ei ea a
Rozina Cambos () [Corola-website/Science/331629_a_332958]
-
din Irkutsk" (1962). După ce a fost o elevă eminentă a Liceului „Lucrețiu Pătrășcanu” din orașul natal, conform dorinței părinților ei ea a început studii de medicină, dar după un an le-a întrerupt pentru a studia la Institutul de Artă teatrală și cinematografică „Ion Luca Caragiale” după ce în prealabil a luat lecții de actorie cu Ion Ghelu Destelnica. A terminat cu succes aceste studii în anul 1975. A apărut în continuare vreme de opt ani pe scenele unor teatre din România
Rozina Cambos () [Corola-website/Science/331629_a_332958]
-
Greciei. Sprijinul acordat de domnița Ralú artei dramatice a încetat odată cu fuga lui Caragea, la 29 septembrie 1818. Teatrul a mai fost foarte activ între anii 1818 și 1820, dar a fost distrus de un incendiu în anul 1825. Activitatea teatrală din București a fost reluată abia în 1833, când Ion Câmpineanu și Ion Heliade-Rădulescu au înființat Societatea Filarmonică, al cărei țel declarat era încurajarea dramaturgiei naționale. Ralú Caragea a fost căstorit cu Georgios Argyropoulos și a avut doi copii. Domnița
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
(n. 16 aprilie 1950, Hârlău, județul Iași) este un director de imagine, regizor și artist vizual. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București-Facultatea de Operatorie Film și Televiziune.In anul 1989, membru fondator al primei Stații Independente de Televiziune din România, "Televiziunea Liberă Timișoara". Director de imagine și realizator de filme documentare la TVR Timișoara.1998-2003, Președinte
Gheorghe Șfaițer () [Corola-website/Science/331725_a_333054]
-
(n. 24 mai 1940, Cluj - d. 25 aprilie 2014, Edmonton, Canada) a fost un regizor de teatru și scriitor român. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa de regie film. Cariera și-a început-o lucrând alături de Mircea Veroiu și Dan Pița ca co-scenarist și co-regizor la filmul "Apa ca un bivol negru". În anul 1977 emigrează în Canada unde devine directorul
Petre Bokor () [Corola-website/Science/331776_a_333105]
-
Cariera și-a început-o lucrând alături de Mircea Veroiu și Dan Pița ca co-scenarist și co-regizor la filmul "Apa ca un bivol negru". În anul 1977 emigrează în Canada unde devine directorul "Teatrului Francez" din Edmonton și profesor de artă teatrală la Universitatea Alberta. A fost profesor la Universitatea Națională Australiană și regizor la Canberra, în Australia, timp de doi ani. După căderea regimului comunist a revenit în România punând în scenă multe spectacole pe scenele teatrelor din București, cum ar
Petre Bokor () [Corola-website/Science/331776_a_333105]
-
un muzical realizat după carte, cu un scenariu semnat de Peter S. Beagle și interpretat de Pacific Northwest Ballet. Muzicalul a fost regizat de Elizabeth Huddle. În toamna anului 2009, Promethean Theatre Ensemble a prezentat în Chicago o nouă adaptare teatrală. IDW Publishing a publicat o adaptare în bandă desenată de șase numere a romanului, începând cu numărul din aprilie 2010. În numărul din octombrie/noiembrie 2005 al revistei "Fantasy and Science Fiction", Beagle a publicat o continuare a romanului, intitulată
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
din Copou este o clădire istorică din Iași, astăzi dispărută, în care a funcționat timp de 42 de ani Teatrul Național din Iași. Proprietate a domnitorului Mihail Sturza și fost palat domnesc, clădirea a fost amenajată pentru a găzdui reprezentații teatrale, primul spectacol având loc pe 22 decembrie 1846. Clădirea a fost mistuită de foc în noaptea dintre 17-18 februarie 1888. Prima clădire din Iași amenajată pentru a găzdui spectacole de teatru a fost „Théâtre des Variétés” (Teatrul de varietăți), inaugurată
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
Prima clădire din Iași amenajată pentru a găzdui spectacole de teatru a fost „Théâtre des Variétés” (Teatrul de varietăți), inaugurată la 4 decembrie 1832, după lucrările de transformare realizate de arhitectul Johann Freywald casei agăi Lascărache Costache. Crescând numărul trupelor teatrale locale sau în trecere prin oraș, clădirea a devenit repede neîncăpătoare. A fost închiriată de la domnitorul Mihail Sturdza casa lui Teodor Balș, pe care acesta o moștenise și care slujise drept palat domnesc lui Ioniță Sandu Sturdza. Clădirea, situată cam
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
26 decembrie 1848, prima operetă românească, "Baba Hârca", libretul fiind scris de Matei Millo iar muzica compusă de Alexandru Flechtenmacher. Pe scena acestui teatru au fost jucate piese de teatru, opere și operete în limba română sau franceză de către trupele teatrale din Iași sau numeroasele trupe române sau străine în turneu aici. Clădirea a fost distrusă în noaptea de 17/18 februarie 1888 de un incendiu, după terminarea repetiției cu piesa "René" de Emile Zola a cărei premieră urma să aibă
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
de arte frumoase din Iași, din juriu făcând parte Titu Maiorescu, N. Ionescu și Gheorghe Panaiteanu-Bardasare. Petru Verussi a fost membru al Junimii din anul 1870. Nicolae Gane, junimist și el, îl caracteriza astfel: A fost ales membru al Comitetului teatral al Teatrului Național din Iași în 1870, fiind activ până moartea sa (1886); succesorul său a fost Andrei Vizanti. Petru Verussi a fost ales, în 1885, deputat liberal de Iași; a condus la București ziarul "Liberalul". A murit subit, la
Petru Verussi () [Corola-website/Science/331836_a_333165]
-
cu subiecte politice, în timp ce „Comedia Nouă” aducea în dezbatere teme legate de viața privată și cotidiană a atenienilor. Pe lângă aceasta, convențiile sociale interziceau unei femei cu o anumită poziție socială să apară în public, deci, în cazul în care scena teatrală se petrecea într-un spațiu exterior, singurele femei care puteau fi văzute în mod normal pe stradă erau prostituatele. Intrigile din piesele „Comediei Noi” recurg astfel din plin la prostituate. Ovidiu le menționează atunci când se referă la personajele din piesele
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
București, Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, Teatrul de Nord din Satu Mare etc.). Povestea l-a inspirat pe scriitorul timișorean Șerban Foarță, care a folosit-o în 1983 ca sursă de bază pentru o adaptare dramatică pentru teatrul românesc. Potrivit cronicarului teatral Sanda Diaconescu, textul a fost completat cu fragmente din alte scrieri ale lui Creangă și, în general, cu „nestemate din arhaicul tezaur folcloric românesc”. Prozatorul Alecu Popovici a realizat o altă dramatizare a poveștii care s-a jucat la Teatrul
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Popovici a realizat o altă dramatizare a poveștii care s-a jucat la Teatrul „Ion Creangă” din București în regia lui Cornel Todea și a participat în 1993 la Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii din Grecia. O altă versiune teatrală a poveștii a fost pusă în scenă de actorul și regizorul moldovean Ion Sapdaru și a fost reprezentată în special la Teatrul Național din București, având premiera la 27 noiembrie 2009. Filmul moldovenesc "Se caută un paznic" (1967), regizat de
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]