9,252 matches
-
literare româno-maghiare] (1976), alcătuit din studii consacrate unor opere privite în oglinzi paralele: moștenirea lui Petőfi Sándor în răsfrângeri românești, traducerile lui St. O. Iosif din opera lui Petőfi, imaginea pe care și-a format-o cititorul maghiar despre Eminescu, Tragedia omului de Imre Madách în tălmăcirea lui Octavian Goga, opera lui Ady Endre și literele române, corespondențele poeziei lui Arany János cu poporanismul românesc. Volumul mai cuprinde evocarea unor personalități, lucrări și publicații care au jucat un rol însemnat în
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
prin schițele despre tipuri și moravuri literare din Cartea cu minciuni (1936), o viziune comună, dar exprimată cu umor, asupra tagmei scriitoricești. Primele lui romane sunt încercări de valorificare epică a unor recente evenimente istorice. Anumite aspecte, cu accent pe tragedia conflictelor etnice din Transilvania de după Unirea din 1918, apar, agrementate cu episoade amoroase, în cea dintâi carte, Dragomir valahul (1927). Povestea fantezistă a unei nefericite aristocrate ruse urmărită de bolșevici în România prilejuiește autorului și o superficială evocare a societății
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
pagini memorialistice de Gr. Nandriș etc. Colecția „Destin” publică, de asemenea, câteva dintre scrierile remarcabile ale deceniilor al șaselea și al șaptelea: Horia Stamatu, Recitativ (poeme), Vintilă Horia, Poeme, Mircea Eliade, Nuvele și Amintiri, Nicu Caranica, Povestea foamei și Nașterea tragediei, Ștefan Baciu, Ukulele (poeme) ș.a. La cincisprezece ani de la apariție (1966), Horia Stamatu putea astfel să constate că Gruparea Destin „a contribuit original și substanțial, alături de toți cei ce-au scris cu demnitate și spirit critic în tot acest timp
DESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
Simona, București, 1886; Balzac, Liturghia ateului, București, 1911, Neamul Marana, București, 1916, Jupân Cornelius, București, [1943]; Vicente Blasco Ibañez, În pădurea de portocali, București, 1913, Coliba blestemată, București, 1918, Floare de mai, București, 1919, Flămânzii. La Horda, București, 1923, O tragedie de pomină, București, 1930, Don Rafael, București, [1937]; Shakespeare, Hamlet, București, 1913, Macbeth, București, 1936; Guy de Maupassant, Horla, București, 1914, Răzbunarea, București, 1916; D. Merejkovski, Moartea zeilor, București, 1916, Leonardo da Vinci, București, 1920; Învierea zeilor, București, 1921, Gioconda
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
divinități din folclorul românesc (Negru Vodă, Dochia, Sf. Vineri ș.a.) se întâlnesc cu personaje din mitologia latină sau cu altele, inventate de autor. Lipsită de unitate, epopeea este hibridă și greoaie, fără suflu poetic. În manieră clasicistă a scris o tragedie în versuri, în cinci acte, Optum (1897). Acțiunea este plasată în anul 1031 d.Hr., la Curtea domnului Timișanei. Personajele, puse în situații dramatice neverosimile, declamă emfatic și fără convingere. A mai compus câteva poeme dramatice, rămase în manuscris, nefinisate
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
română” (Chișinău), „Studia antiqua et archaeologica”, „Convorbiri literare” ș.a. I se decernează Premiul „Francesco Petrarca” (Avignon, 1979), pentru transpunerea în limba latină a poemei Cântecul gintei latine de V. Alecsandri, și Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române (1984), pentru traducerea Tragediilor lui Seneca. Pe linia bunelor tradiții ale studiilor clasice (Aram Frenkian, N. I. Barbu, D. M. Pippidi, Cicerone Poghirc, Th. Simenschi, Petru Caraman), la școala cărora s-a format, D. prezintă, în ample sinteze, literatura greacă și latină într-o nouă
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
Christos creator mundi în colindele cosmogonice românești, Etnogeneza românilor, Revelația manuscriselor lui Eutropius, Historia Augusta. O nouă lecțiune a textelor lui Vopiscus). Pline de nerv și de culoare sunt traducerile Fabulelor lui Esop (1972, 2000) și tălmăcirile în versuri ale Tragediilor lui Seneca (I-II, 1979-1984). Dar cele mai frumoase, denotând o vie participare sufletească, rămân transpunerile în vers alb din volumul Poeți latini postclasici (2000), unde sunt restituite versuri din Anonymus, Pentadius, Ausonius, Ambrosius, Claudianus, Prudentius, Rutilius Namatianus, Orientius, Boethius
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
în colaborare), București, 1984; Antichitatea și moștenirea ei spirituală (în colaborare), I-II, Iași, 1993; Prelegeri de literatură latină. Mari clasici latini: Plautus, Cicero, Vergilius, Lerida, Iași, 2001. Traduceri: Esop, Fabule, introd. trad., București, 1972, Sabia înțelepciunii, București, 2000; Seneca, Tragedii, I-II, introd. trad., București, 1979-1984; Horatius, Opera omnia, ed. bilingvă, I-II, București, 1980 (în colaborare); Johannes Sommer și Christianus Schesaeus, Scrieri alese. Poezie latină din epoca Renașterii pe teritoriul României, ed. bilingvă, Iași, 1988; Nicolae Spătarul Milescu, Manual
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
o pantomimă-balet cu personaje și ambianță de basm. Alte scenete („hora” Duda și Mura, Vorbe de clacă, „povestiri de altădată”) rămân străine și de teatru, și de poezie. Demnă de pana autorului lui Vlaicu Vodă apare, într-o măsură, doar tragedia în versuri Sutașul Troian, din care e dus la capăt un singur act (apărut în „Rampa”, 1911) de fapt o continuare a proiectatei trilogii Mirciada (în varianta inițială - Român Gruie), alcătuită din Vlaicu Vodă, Dan Vodă, Mircea cel Bătrân (ultimele
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
și comentează Descrierea Moldovei și a Munteniii în versuri polone de Miron Costin, face arhivistică, prezintă cărți rare (Martin Kraus despre Principatele Române, scrieri ale lui Amfilohie Hotiniul, Legenda Sântei Parasceve patroanei Ieșului de mitropolitul Dosoftei). În comentariile care însoțesc tragedia Răposatul postelnic, Hasdeu își fixează ca țel să deslușească în istorie patimile naturii omenești (luând drept călăuze pe Sofocle și pe Shakespeare) și să dea plasticitate și specific local scenelor istorice prin apelul la folclor și obiceiuri. Studiul său Mișcarea
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
Surkov, Poezii, București, 1951; Vl. Maiakovski, Cum se fac versurile?, București, 1953 (în colaborare cu I. Kișinevski); Serghei Mihalkov, Dar la voi ce-i?, București, 1953; Alexandr Iașin, Aliona Fomina, București, 1956 (în colaborare cu Constantin Argeșanu); A. S. Pușkin, Micile tragedii, București, 1957 (în colaborare); K. Simonov, Poezii, pref. Tatiana Nicolescu, București, 1961; Antologia poeziei chineze clasice, îngr. Romulus Vulpescu, București, 1963 (în colaborare); H. G. Wells, Opere alese, II, București, 1963 (în colaborare cu C. Vonghizas), Primii oameni în lună, București
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
modernitate (2000) reunește texte cu tematică diversă, din care nu puține au în atenție literatura și gândirea umanista. G. a tradus și prefațat românul Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor). Moiră, mythos, dramă, sinteză complexă despre tragedia antică greacă, e o carte de erudiție și interpretare, bine scrisă și rezistența în timp, care îl acreditează pe G. că pe un intelectual de ținută, din școala unui Aram Frenkian ori, sub alte raporturi, a unui Edgar Papu. Eseistul
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
erudiție și interpretare, bine scrisă și rezistența în timp, care îl acreditează pe G. că pe un intelectual de ținută, din școala unui Aram Frenkian ori, sub alte raporturi, a unui Edgar Papu. Eseistul acordă atenție tuturor aspectelor temei alese, tragedia (text, motive, reprezentarea că spectacol, mesaj, fundamente filosofice), dar orizontul în care își realizează proiectul fac că studiul să fie nu (doar) o monografie despre tragedia antică, ci un eseu asupra tragicului, concept urmărit în toate epocile. Conformă exigentelor elaborării
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
sub alte raporturi, a unui Edgar Papu. Eseistul acordă atenție tuturor aspectelor temei alese, tragedia (text, motive, reprezentarea că spectacol, mesaj, fundamente filosofice), dar orizontul în care își realizează proiectul fac că studiul să fie nu (doar) o monografie despre tragedia antică, ci un eseu asupra tragicului, concept urmărit în toate epocile. Conformă exigentelor elaborării științifice (astfel, de pildă, în capitolul Originea tragediei și exegeza modernă chestiunea abordată e examinată cu infinite precauții de precizie științifică și istorico-literară), îndrăzneață pentru epoca
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
filosofice), dar orizontul în care își realizează proiectul fac că studiul să fie nu (doar) o monografie despre tragedia antică, ci un eseu asupra tragicului, concept urmărit în toate epocile. Conformă exigentelor elaborării științifice (astfel, de pildă, în capitolul Originea tragediei și exegeza modernă chestiunea abordată e examinată cu infinite precauții de precizie științifică și istorico-literară), îndrăzneață pentru epoca în care a apărut (de pildă, în același capitol sunt prezentate concepția lui Friedrich Nietzsche despre tragedia greacă și ecourile teoriei nietzscheene
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
de pildă, în capitolul Originea tragediei și exegeza modernă chestiunea abordată e examinată cu infinite precauții de precizie științifică și istorico-literară), îndrăzneață pentru epoca în care a apărut (de pildă, în același capitol sunt prezentate concepția lui Friedrich Nietzsche despre tragedia greacă și ecourile teoriei nietzscheene la diferiți exegeți), lucrarea lui G. e cu deosebire interesantă și prin ultimele capitole, unde se face referire la contemporaneitate și la teatrul modern, într-o viziune cu largă deschidere filosofica și antropologica. Eseistul schițează
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
demonstrația prin referiri detaliate la actualitatea reprezentărilor teatrale din România epocii în care apare cartea (moment de efervescenta creatoare în materie de înnoire a artei spectacolului), dar și la dramaturgia universală din secolul al XX-lea, care a reluat motivele tragediilor antice (Cocteau, Gide, Anouilh, Giraudoux, Sartre ș.a.) sau a abordat modern problematică tragicului, mai bine zis a echivalentului acestuia în modernitate. Capitolul Valențele moderne ale tragediei grecești este, de fapt, un excelent eseu de prezentare a „teatrului absurdului”, aflat pe
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
dar și la dramaturgia universală din secolul al XX-lea, care a reluat motivele tragediilor antice (Cocteau, Gide, Anouilh, Giraudoux, Sartre ș.a.) sau a abordat modern problematică tragicului, mai bine zis a echivalentului acestuia în modernitate. Capitolul Valențele moderne ale tragediei grecești este, de fapt, un excelent eseu de prezentare a „teatrului absurdului”, aflat pe atunci în plin proces de „descoperire” de către cititorii și spectatorii de teatru din România. Volumul de eseuri Antichitate și modernitate cuprinde texte din care câteva privesc
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
Michael Crawford, Romă republicana, pref. trad., București, 1997. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Moiră, mythos, dramă”, RL, 1969, 40; Ion Bălu, Fascinația Antichității, VR, 1970, 1; Vasile Constantinescu, „Moiră, mythos, dramă”, ÎL, 1970, 1; Viorica I. Constantinescu, Două studii despre tragedia attica, ATN, 1970, 12; Adelina Piatkovski, „Moiră, mythos, dramă”, SC, 1972; Mircea Iorgulescu, Profil. Mihai Gramatopol, LCF, 1975, 15; Ion Maxim, „Civilizația elenistica”, VR, 1976, 8; Iorgulescu, Scriitori, 299-302; Nicolae Manolescu, Cum să privim un tablou, RMB, 1980, 11 038
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
conținutului sacru este așezat mereu un altul, cu conștiința faptului că ceea ce a fost Înlocuit era de neînlocuit, căci chiar În asta constă sacralitatea. La fel se Întîmplă deci cu literatura: o producție de texte normativă, În care poemul era tragedie, eglogă sau sonet, este pusă În scurt timp În chestiune În cele două categorii a priori ale sale: conținutul și forma. Cele patru principii ale poeticii reprezentative - principiul de ficțiune, de genericitate, de conveniență și „de actualitate” (primatul cuvîntului ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este momentul declanșator al “căderii ideologiilor”. Apar, apoi, “practicile”, spune Viart, postmoderne. Dar asta, În America, tocmai datorită absenței unor conflicte majore, se Întîmplase deja. Literatura contemporană, abia ea, s-a eliberat de traumele, fie și prin ricoșeu, declanșate de tragediile secolului. Cu toate acestea, e greu, În cazul literaturii franceze, să vorbești despre postmodernism. Poate datorită “tensiunii dintre ‘spirit francez’ și ‘modernitate romanescă’ ”. Spațiul cultural francez refuză În general termenul. Jean Echenoz, unul dintre cei ratașabili postmodernismului, respinge eticheta. În lipsa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aceasta ar putea contribui importunarea aprodului de către halucinațiile vindicative ale mamei sale, naratoarea Îi intezice să mai vorbească. Interdicția are tocmai efectul invers, de a activa discursul acesta maniacal, violent, foarte coerent Însă: trecutul izbucnește În ciuda unui prezent relativizant, nebunia tragediei este mai puternică decât normalitatea cotidianului insignifiant, iar naratoarea este, În ciuda ei, contaminată de aceaste dezlănțuiri pe care uneori nici nu mai are puterea să le oprească: ea Însăși devine prizoniera capriciilor propriei conștiințe supuse traumei cotidiene (se deschid supapele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
propensiunea ei criminală, În gregaritatea ei - jumătatea ei vitregă, blestemată, nesățioasă, nelimitată, programatic fascinantă pentru intelectualul francez al secolului XX, iar Lorette Nobécourt reface traseul descoperirii camusiene cu un bagaj Îmbogățit: experiențele liminare ale sexualității des-frînate, maternitatea - o altă posibilă tragedie a cărnii (Irène Își provoacă un avort În tinerețe, redat cutremurător pe parcursul mai multor pagini), bravarea Răului prin bravarea, chiar În detaliul cel mai insignifiant, a Sistemului (scrierea codului localității În afara căsuțelor destinate acestui scop, pe plicurile poștale). “Cea mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
detaliilor Înspre explozia estetică mereu amânată, recunoști la Amélie Nothomb un gust perfect În orice e legat de viață, o cuceritoare noblețe a fulguranței; o gheișă care „stă mereu deasupra”. Cosmetique de l’ennemi (2001) poate fi citit ca o tragedie a occidentalului contemporan. Numai că avem de-a face cu un produs de larg consum, un pachet de chipsuri cu gust de friptură sau o răcoritoare cu aromă de nectar de caise. Pentru a parafraza paradoxul publicitar enunțat de Frédéric
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
satirei franceze contemporane; un funcționar Într-o mare companie comercială. De partea cealaltă, Textot Texel, așadar, acest avatar mult mai eficace În plan diegetic al strălucitului său strămoș dostoievskian Ivan Karamazov (misterul nu persistă, nici nu se avîntă prea mult, tragedia e nerăbdătoare să se petreacă). Primul așteaptă un avion care Întîrzie. El e victima. Cel de-al doilea, un adevărat monstru - urît, antipatic, ranchiunos dar lucid, ca Epiphane dintr-un alt roman al autoarei, sau ca Bruno al lui Houellebecq
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]