9,812 matches
-
mei trebuiau să sosească în aproximativ o jumătate de oră pe post de Celelalte Persoane Implicate. în sala de mese era multă agitație, ceea ce însă n-a reușit să-mi distragă atenția de la neliniștea aceea care îmi făcea stomacul să tremure. Venise și un nou pacient. Un bărbat. Dar făcea parte din categoria grăsuților în pulover maro. Cu alte cuvinte, abia dacă putea fi considerat bărbat. Nu că asta conta pentru mine. Fiindcă, în fond, eu eram promisă lui Chris. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era la fel de neprietenoasă ca și Luke. N-a zis decât: — Neața. Am simțit că mor de frică. M-am întors către Mike și către ceilalți pacienți, închipuindu-mi prostește că trebuia să-i prezint pe toți unii altora. Genunchii îmi tremurau din cauza șocului. După ce i-am făcut cunoștință lui Mike cu John Joe și lui Chaquie cu Misty, m-am așezat tremurând pe cel mai incomod scaun. Vreo patru sau cinci arcuri și-au croit drum către fundul meu, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mike și către ceilalți pacienți, închipuindu-mi prostește că trebuia să-i prezint pe toți unii altora. Genunchii îmi tremurau din cauza șocului. După ce i-am făcut cunoștință lui Mike cu John Joe și lui Chaquie cu Misty, m-am așezat tremurând pe cel mai incomod scaun. Vreo patru sau cinci arcuri și-au croit drum către fundul meu, în care s-au apucat să sape tunele, dar eu aproape că nici nu simțeam. Luke și Brigit s-au așezat și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lamentat ea cu o voce scăzută, încercând să mă ia de mână ca să mă împiedice să mă îndepărtez, să nu mă urăști! N-am vrut decât să-ți explic... De data asta i-am împins mâna la o parte și, tremurând ca o frunză bătută de vânt, m-am dus la baie să mă calmez. Nu-mi venea să cred! Anna, dintre toți oamenii, se întorsese împotriva mea! Și ea credea că am o problemă! Anna, singura persoană cu care putusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Francie, celălalt pacient nou a trecut aproape neobservat. Lumea și-a amintit de el abia după ce Francie și Misty au plecat să-și reînnoade prietenia. Noul pacient era un tip mai în vârstă, pe care-l chema Padraig și care tremura așa de tare încât n-a fost în stare nici să-și pună zahăr în ceai. în timp ce îl priveam oripilată, tot zahărul s-a vărsat din linguriță înainte să ajungă în cană. Confetti, a zis Padraig încercând să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deloc necăjită, am zis eu în bătaie de joc. Arăta ca o vită în toată regula. —Judeci pripit... Vocea mamei s-a pierdut în urma mea. —îți închipui că, în afară de tine, toată lumea e fericită. Am fugit ca din pușcă. Picioarele îmi tremurau de parc-aș fi fost un vițel abia născut. Totul era așa de straniu și de nou încât aveam senzația că și eu abia mă născusem. Cu toate că nu mă duceam la o întâlnire amoroasă și nici nu aveam voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tren, am observat că marea crescuse, era albastră și calmă. Cerul era imens și senin, de un albastru pal, ca spălat de ploaie. Parcurile străluceau cu iarba lor verde și cu lalelele roșii, galbene și purpurii. Stăteam în tren și tremuram de teamă. Mă minunam de tot ceea ce vedeam. Aproape că am alergat către Stephen’s Green. Așa de tare simțeam nevoia să-l văd pe Chris. Și iată-l! Stătea în picioare și mă aștepta. Știam c-o să fie acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
jos, strigând după mine: —Copil egoist! Poți să pleci și nu-ți mai bate capul să te-ntorci. Haide, fă-ți bagajele și pleacă. Pentru mine o să fie o ușurare dacă n-o să te mai văd niciodată. Mă chinui așa... Tremuram din cauza șocului. întotdeauna am urât certurile, iar furia mamei mă lăsase perplexă. Disprețul pe care mi-l arătase era terifiant. Bănuisem de mult că pentru ea eram o mare dezamăgire, dar m-a durut îngrozitor de tare să-mi văd bănuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
droguri. Femeia aia era dură, acră și înfricoșătoare și probabil că mai erau și altele ca ea. Auzisem că în zone ca aia existau grupuri de justițiari. Care făceau mai mult decât să picteze la fiecare colț de bloc seringi tremurate cu cruci roșii pe ele. Fuseseră oameni care ajunseseră în spital în urma bătăilor legate de droguri. Ca să nu mai luăm în considerare schimburile de focuri anuale. O voce dinlăuntrul meu m-a îndemnat să plec, să mă duc acasă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai luminos, mai sănătos și mai fericit. Oare voiam să arunc toate astea la coș? Ei, asta voiam să fac? Ei, asta voiam să fac? M-am uitat la pudra de un alb inocent care fusese aranjată într-o liniuță tremurată în fața mea. Aproape că murisem din cauza ei. Oare merita să continuu? Merita? Da! M-am aplecat peste linia de cocaină, prietena mea cea mai bună, salvatoarea mea, protectoarea mea. Și am inhalat profund. 66tc "66" M-am trezit la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
CURVIȘTINĂ obraznică ce ești! Poate că asta se poartă la New York, dar acum nu ești în New York și cât timp trăiești sub acoperișul meu o să te acoperi ca o bună creștină! Simțeam că mă cuprindea vechea mea frică. începusem să tremur și aveam senzația că-mi vine să vomit din cauza țipetelor și a urletelor. A fost oribil. Mi se părea că a venit sfârșitul lumii. Am plecat din cameră în goană. îmi venea să mă sinucid, s-o omor și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Când streșinile plâng Elena Marin Alexe În noaptea asta streșinile plâng, comori de perle în palme se strâng, tremură-n mine, amintiri ce-s vii, arome de flori , dor de bucurii. Mugurii tresar sub fulgul de nea, visând soarele ce-n zări hoinărea la verdele crud mă gândesc mereu și speranță port în sufletul meu. În noaptea asta streșinile
C?nd stre?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83341_a_84666]
-
de oră, cam atât dura convorbirea de seară. Se ridică mirat într-un cot când, după câteva momente Ileana intră în cameră. Închise ușa după ea și se rezemă cu spatele de aceasta. Era lividă la față și bărbia îi tremura. Ce-i cu tine? o întrebase el speriat. S-a întâmplat ceva la Baia de Sus? Femeia dădu din cap aprobator. Ai tăi? Nu, spuse ea aproape în șoaptă, mai rău. Toma veni repede lângă ea și o cuprinse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mașina și nici pe conducătorul său. Acceleră puțin, ca să ridice turația motorului și schimbă viteza într-o treaptă superioară. Eliberă ambreiajul și călcă din nou accelerația. Motorul tuși scurt și se opri cu un zvâcnet care făcu caroseria masivă să tremure. Ei, drăcie! Ce ai drăguță, de ce te-ai oprit? vorbi el drăgăstos cu camionul uriaș. He, he! începu apoi să râdă. Am eliberat eu prea repede ambreiajul, nu-i așa? Scoase repede maneta la punctul mort, după care cuplă viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-i așa? Scoase repede maneta la punctul mort, după care cuplă viteza a treia, așteptând să audă din nou torsul motorului. Viteza mașinii scăzu brusc în momentul în care discul de ambreiaj se cuplă, după care camionul prinse să tremure când motorul începu să fie învârtit de roțile aflate în mișcare. Apoi, cu o zdruncinătură puternică, vehi culul se opri. Nu se poate! exclamă Costi lovind ușor cu palma în volan. Ce ai dragă, de nu pornești? Scoase din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
carnivori. Asta îl mai liniști puțin, dar văzuse la televizor că nu se dădeau în lături nici de la carne dacă aveau posibilitatea, se semnalaseră chiar și atacuri asupra oamenilor. Simțea cum teama îl cuprinde încetul cu încetul și începu să tremure necontrolat. Acum alerga de-a binelea. Frunze și ramuri subțiri îl loveau peste obraji. Mirat, se întrebă de unde apăruseră acestea. Probabil că ieșise de pe drum și intrase printre copacii de pe margine. Asta nu era bine de loc. Încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acesta. Atunci auzi bufnitura. Încremeni pe loc cu inima bubuindu-i în piept. De data asta nu mai încăpea nici o îndoială. Ceva mare și greu sărise foarte aproape, la numai câțiva pași depărtare. Auzise foarte clar și simțise totodată pământul tremurând. Apoi frunzele începură să foșnească, ca și cum cineva sau ceva se venea spre locul unde se afla el. Părul de pe ceafă i se zbârli, în timp ce un frison rece i se scurgea pe spinare. Nu mai avea scăpare. Să fugă, era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ea, într-o cutiuță de carton erau cheile. Cristi se lăsă să cadă înapoi în scaun cu cheile în mână. Introduse cheia în contact și o răsuci ușor spre dreapta. Toate aparatele din bord prinseră viață. Acele indicatoarelor începură să tremure și se mișcară de la locul lor în timp ce câțiva martori luminoși se aprinseseră. Cristian Toma căută din priviri indicatorul bateriei. Nu găsi așa ceva la bord. Doar un bec roșu indica faptul că alternatorul nu funcționa, sursa de curent fiind deocamdată doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o grămadă de pietre adunate la un loc. Porni repede spre ea, fiind sigur că pe acolo vor putea traversa văioaga. Domnule inspector! Ce-i, măi, Vasilică? întrebă Cristi fără să se întoarcă. Cred că găsirăm ceva, auzi el vocea tremurând de emoție a agentului. Devenind dintr-o dată atent, Cristian se apropie în fugă. Pohoață stătea pe marginea văioagei și privea fix în vale. Ținea brațul ridicat arătând spre ceva aflat acolo. Din cauza surescitării tremura ușor și nu scotea nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că găsirăm ceva, auzi el vocea tremurând de emoție a agentului. Devenind dintr-o dată atent, Cristian se apropie în fugă. Pohoață stătea pe marginea văioagei și privea fix în vale. Ținea brațul ridicat arătând spre ceva aflat acolo. Din cauza surescitării tremura ușor și nu scotea nici un cuvânt. Inspectorul încercă și el să vadă ce îi atrăsese atenția tânărului agent. Câțiva metri mai jos, chiar la marginea unei grămezi de bolovani năpădită de tufele de boz, se vedea o cârpă de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se opri câteva clipe și așteptă ca agentul să-l ajungă din urmă, după care porniră împreună mai departe. Ce-i cu tine? întrebă el. Ce să fie? se apără acesta. De când am descoperit șapca te-ai schimbat la față. Tremuri tot și trebuie să scot vorbele cu cleștele de la tine. Te comporți ca și cum ai avea o legătură cu toată treaba asta. Nu, se apără Vasilică scuturând din mâini, Doamne ferește! Lasă, măi, că am glumit! adăugă Cristi zâmbind, văzând fața pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai puțin zgomot, temându-se de nici el nu știa ce. Mergea de câteva minute când auzi țipătul, departe în urma lui. Era vocea slabă a unui copil speriat. Se opri fulgerat în loc nevenindu-i să-și creadă urechilor. Trupul îi tremura de încordare. Aștepta să audă din nou vocea aceea dar zadarnic, pădurea rămânea mai departe tăcută. Pe măsură ce trecea vremea, devenea tot mai sigur că era glasul lui Rândunel. Copilul rătăcise de unul singur prin pădure timp de două zile iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
caldă pe gât. Era ceva foarte important, putea să jure acest lucru. Faptul că nu reușea să își amintească, îl enerva peste măsură. Încet, groaza devenea tot mai puternică, fără a se mai putea controla, maxilarul inferior începuse să-i tremure. Era conștient că panica amenința să-l copleșească. Dacă n-ar fi fost paralizat de frică, ar fi rupt-o la goană fără să mai stea pe gânduri. Ce Dumnezeu îi spusese Ileana? Gândul îi rămăsese la această întrebare deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai puțin la mine! Calistrat se întoarse spre ușă, unde toiagul stătea la locul său, rezemat de perete. Întinse mâna spre el și rămase nemișcat, concen trându-se intens. Preț de câteva clipe nu se întâmplă nimic, apoi toiagul începu să tremure săltându-se puțin de la pământ. Rămase așa un moment, după care se prăbuși pe podea. N-am reușit niciodată să-l fac să vină la mine, spuse Calistrat, respirând agitat și ridicând de jos toiagul pe care îl așeză înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în memorie și, brusc, înțelesese despre ce este vorba. Își strivi o înjurătură printre dinți și se întoarse spre șofer: Întoarce, imediat! ordonă el. Căută tasta de apelare rapidă a numărului șefului convoiului din urma sa. Din cauza surescitării degetele îi tremurau și trebui să se concentreze ca să nu apese greșit. Dură o eternitate până ce legătura se formă și apoi sunetul de apel răsună mult în receptor. Cât timp vorbise la telefon cu necunoscutul, trecuseră de culmea dealului. Aici drumul era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]