81,474 matches
-
țăranilor l-au pus pe gânduri pe Hmelnițki, care era de origine nobilă. Până la urmă însă, după ce a pus cap la cap toate informațiile cu privire la situația din țară și după ce s-a sfătuit cu consilierii săi, hatmanul a ajuns la concluzia că toate acestea nu fac decât să creeze condițiile necesare pentru obținerea autonomiei. Deși resentimentele lui Hmelnițki împotriva șleahtei poloneze și a magnaților au ajutat la radicalizarea poziției sale, ambiția sa de a deveni conducătorul rutenilor a fost cea care
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Krikor (Grigorie). La începutul secolului al XX-lea, N.A. Bogdan considera că datarea acestui edificiu în anul 1395 este certă. Istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu au afirmat că această inscripție este un „fals grosolan”. Elementul care a determinat această concluzie este menționarea anului 1395 de la sfârșitul inscripției; acesta este considerat un an stabilit după calendarul care folosea numerotația după Anno Domini. Armenii folosesc propria numerotație a anilor, calendarul armean începând din anul 552 (A.D.), considerat anul 1 al erei armene
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
american Arizona, fiind situat în partea central-estică a statului arizonian. Conform datelor statistice ale recensământului din anul 2000, furnizate de United States Census Bureau, populația sa totală era de 155.032 locuitori. O estimare din anul 2007 a ajuns la concluzia că populația comitatului a crescut semnificativ în 7 ani, ajungând la 194.944 de locuitori. Înființat în 1864, comitatul se află în extremitatea nord-vestică a statului Arizona. Sediul comitatului este orașul Kingman. Conform datelor statistice furnizate de United States Census
Comitatul Mohave, Arizona () [Corola-website/Science/317629_a_318958]
-
a menținut constant până la "Homo sapiens sapiens". Robin Dunbar consideră că "Homo sapiens" arhaic a fost primul hominid care a folosit limbajul. Bazându-se în analiza sa pe relația dintre mărimea creierului și mărimea grupului de hominide, el ajunge la concluzia, susținută de mărimea importantă a creierului la "Homo sapiens" arhaic, că aceștia trăiau, în mod necesar, în grupuri ce depășeau 120 de indivizi. Dunbar susține că nu ar fi fost posibil ca hominizii să trăiască în grupuri atât de mari
Homo sapiens arhaic () [Corola-website/Science/317633_a_318962]
-
directorul, directorul-adjunct și inginerul-șef al companiei miniere ar fi fost îndepărtați din funcție. Procurorul-de-stat chinez investighează posibilitatea că dezastrul s-ar fi produs din cauza unei neglijențe criminale. Mass media chineză a relatat pe data de 23 noiembrie 2009, că concluzia unei investigații a fost că explozia s-ar fi datorat managementului defectuoas al minei. Tot pe 23 noiembrie 2009, familiile celor decedați au spus că forurile oficiale nu i-ar fi înștiințat când accidentul a avut loc.
Explozia din mina de cărbune din Heilongjiang (2009) () [Corola-website/Science/317642_a_318971]
-
de plasare a propriului candidat pe tron. În atmosfera tulbure în care familiile boierești se luptau între ele neîncetat, clasele de jos se revoltau orbește iar armatele străine au reușit să ocupe Kremlinul din Moscova, numeroși ruși au ajuns la concluzia că doar acceptarea absolutismului țarist poate asigura ordinea și unitatea în Rusia. Timpurile tulburi au cuprins un război civil, în care luptele pentru tron au fost complicate de mașinațiunile complicate ale facțiunilor boierești rivale, intervenția puterilor vecine, Polonia și Suedia
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
degrabă în dorința de a smulge controlul instituțiilor din mâinile "family compact" și de stabilire a unei adunări mai democratice, organizată potrivit cu "pricipiile guvernării responsabile". Liberalul englez "Lord Durham" care a avut drept sarcină anchetarea acestor evenimente, a ajuns la concluzia că «"două națiuni erau în război în sânul aceluiași stat"» și că singura soluție era reunificarea "Canadei de Sus" cu "Canada de Jos". În 1867, "Canada de Sus" a fost integrată în Provincia Ontario, în cadrul "Confederației Canadiene".
Canada de Sus () [Corola-website/Science/317712_a_319041]
-
descoperit o cale de transport prin Adelaide Hills, care a deschis comunicarea între Adelaide și regiunea Mt Barker. În decembrie 1838, Robert și chirurgul, RG Jameson, a realizat o anchetă de coasta de est a Yorke Peninsula. Au ajuns la concluzia " Dacă am fi putut găsi un râu de apă proaspătă, ne-ar fi găsit-o într-o țară bună pentru întreținerea de turme și cirezi. De la populație numeroasă nativă este evident că nu există nici deficitul de apă proaspătă, cu toate că
Robert Cock () [Corola-website/Science/317715_a_319044]
-
în mână Sfântul Ioan Botezătorul, înfățișat într-o icoană de mari dimensiuni, adosată iconostasului. În schimb pe bolta naosului, în medalionul în care este reprezentat Iisus Hristos Pantocrator, în dreapta, jos, este scris anul 1819. Din aceste date se desprinde o concluzie: în anul 1819, zugravul Nicolae a executat pictura murală, iar în anul 1820, cea a iconostasului, încheind, probabil, cu cele două icoane mari din altar, Sf. Ioan Botezătorul, menționată mai sus și Sf. Sava (Destul de ciudată si neobișnuită plasarea acestor
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
o pune în oponență cu filosofia, produsul străinilor. Autorul nu ne spune ce presupune această înțelepciune, ci dă numai câteva exemple: proverbele, zicalele, mostrele de artă oratorică. Se pare că, în primul rând, este vorba de o înțelepciune practică, despre concluzii și sfaturi ce rezultă din experiența oamenilor deșertului și pe care o comunică în vorbe puține, căci concizia a fost considerată de arabi dintotdeauna o mare calitate a discursului. Cuvântul înțelepciune, în arabă "hikma", are la origine „zăbala”. Din această
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
contra frumuseții naturale, predestinație contra liberului arbitru, religie contra spiritualității. Eco transformă aceste controverse și erezii religioase medievale folosind termeni politici și economici moderni. Acest lucru îi oferă cititorului modern un context în care să poată ajunge la propriile lui concluzii în ceea ce privește semnificația romanului și cercetările făcute de personaje. Semioticianul Eco este apreciat de studenții lui, care preferă să folosească romanul său pentru a explica disciplina lor de studiu. Tehnica de a folosi povestirea în ramă, povestirile fiind parțial fictive și
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
descris schimbarea de consens științific drept „Masturbarea: activitatea sexuală de căpătâi a omenirii. În secolul al nouăsprezecelea era o boală; în cel de-al douăzecilea este un leac.” Mulți alți cercetători medicali și comisii de stat pentru educația medicală susțin concluzia sa. Această critică este recunoscută ca semnificativă de websiteul Domeniului Ellen White, cunoscut drept Websiteul Oficial Ellen G. White. Personalul domeniului citează concluzii ale lui David Horrobin drept susținere a vederilor doamnei White; Horrobin a fost un cercetător de reputație
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
al douăzecilea este un leac.” Mulți alți cercetători medicali și comisii de stat pentru educația medicală susțin concluzia sa. Această critică este recunoscută ca semnificativă de websiteul Domeniului Ellen White, cunoscut drept Websiteul Oficial Ellen G. White. Personalul domeniului citează concluzii ale lui David Horrobin drept susținere a vederilor doamnei White; Horrobin a fost un cercetător de reputație dubioasă conform necrologului său din British Medical Journal și conform lui Stephen Barrett de la Quackwatch. Ronald L. Numbers, un istoric al științei american
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
fapt, "Apelul către mame" conține o remarcă foarte ciudată și anume că Ellen White nu și-a copiat textul din autori care propuneau reforma medicală adoptată de adventiști și care susține că ea a ajuns în mod independent la aceste concluzii. Critica lui Numbers este recunoscută drept semnificativă de personalul Domeniului White, care a căutat să o respingă într-o lucrare intitulată "A Critique of the Book Prophetess of Health" ("O critică a cărții Profetesa sănătății"). Mai mult decât atât: niciun
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
spațiu Hilbert și să presupunem că formula 2 este un șir ortonormat în formula 1. Atunci, pentru orice formula 4 in formula 1 avem: Dacă definim suma infinită: fiind suma infinită a proiecțiilor vectorilor formula 4 pe direcția formula 10, inegalitatea lui Bessel conduce deci la concluzia că această serie este convergentă. rezultă din identitatea: valabilă pentru orice formula 12, cu excepția cazului când formula 12 este mai mic decât 1.
Inegalitatea lui Bessel () [Corola-website/Science/318040_a_319369]
-
y) este o integrală primă a ecuației diferențiale: o funcție constantă de-a lungul soluțiilor ecuației. Scriind diferențiala totală a funcției y(x,y):formula 26 deducem : formula 27 și identificăm factorul integrand cu (∂y/∂y)(x,y))b(x,y). În concluzie, schimbarea de variabile (2.3) (și x'=x) "integrează" 1-forma Ω : soluțiile lui Ω=0 sunt y = const (vezi Fig.4). În 2 dimensiuni, aceasta este totdeauna posibil. Interpretarea (inversului) temperaturii absolute ca factor integrand al cantității de căldură este
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
Bisericii Creștine. Pliniu cel Tânăr s-a adresat împăratului pentru că nu știa ce să facă cu creștinii. Creștinii încălcau interdicția de a se întruni (întrunirile de orice fel erau interzise în toată provincia de teama răzmerițelor). Pliniu a ajuns la concluzia că cei care oferă jertfe zeilor nu pot fi considerați creștini. Sub denumirea generică de apologeți sunt cuprinși scriitori creștini din secolul al II-lea care au apărat creștinismul în fața autorităților, dar și în fața atacurilor venite dinspre intelectualii păgâni. Mulți
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
autori de literatură. Sunt prezentați autori care, la sfârșitul vieții lor, au scris o carte care dă un sens întregii opere a lui Werber. Alături de similaritatea unora dintre personaje, teme și stiluri din opera să, acest lucru poate duce la concluzia că el încearcă să dea o anume coerentă ideilor dezvoltate. Din 1996, Bernard Werber a decis să publice o carte pe an, la fiecare început de octbomrie, cu două excepții: 1999 și 2011, când au apărut doare benzi desenate. Obiectivul
Bernard Werber () [Corola-website/Science/318105_a_319434]
-
care avea între 30-50 de ani. Ce mărturie a depus Lisbet Palme în acest sens nu a fost dat publicității, informațiile martorilor fiind făcute public puțin câte puțin. Din prezentarea suspectului care a avut loc în 1994, se poate trage concluzia că atentatul a fost comis de către o singură persoană care avea tulburări de personalitate, care îl ura pe Palme. Probabil că a avut probleme și cu alte persoane toată viața, în special cu autoritățile. Este introvertit, singuratic, dar nu este
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
condamnați pentru introducerea ilegală în Suedia a aparaturii pentru ascultare. Există și teoria că serviciul secret din Africa de Sud ("B.O.S.S.") l-ar fi asasinat pe Palme. Raportul oficial suedez „SOU 1999:88” are 35 de pagini despre această teorie. Concluzia raportului este că informațiile sunt contradictorii, de mâna a doua și veridicitatea lor poate fi contestată. Pe data de 21 februarie 1986, deci cu o săptămână înainte de a fi asasinat, Palme a ținut o cuvântare anti-apartheid la Stockholm, la care
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
el înainte de a fi omorât. Cedergren locuia undeva pe lângă cinematograful Grand. Pettersson, care se zice că ar fi fost sub inflența drogurilor la ora respectivă, i-a văzut pe soții Palme, aceștia semănând din spate cu Cedergren și iubita sa. Concluzia filmului este că Pettersson l-ar fi omorât pe Palme din greșeală. Pe data de 28 februarie a aceluiași an, în ziarul "Dagens Nyheter" a fost publicat un articol de dezbatere semnat de Lars Borgnäs și Tomas Bresky în care
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
rus oferă o estimare cuprinzătoare a execuțiilor din regiunea Veșenskaia, considerând că deși numărul celor care au fost victimele represiunii în zonă a fost destul de ridicat, în timpul „descazacizării” acesta să fi fost în jur de 300 de persoane. Holquist trage concluzia că rapoartele albilor cu privire la atrocitățile roșiilor din regiunea Donului au fost exagerate în mod voit, urmărind scopuri propagandistice. Există un exemplu al raportului unui ataman, care menționa 140 de persoane executate în Bokovskaia, raport care s-a dovedit exagerat, de vreme ce
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
Același istoric rus subliniază că prin semnalarea acestor rapoarte false sau făcute cu scop propagandistic, nu se încearcă diminuarea crimelor făptuite de bolșevici. Alți istorici, printre care Orlando Figes, Donald Rayfield, Alexander Nekrich, R.J. Rummel și Stéphane Courtois, au tras concluzia că procesul de descazacizare a avut caracteristicile unui genocid și implicat sute de mii de oameni. Specialistul în istoria rusă al Univeristății din York, Shane O'Rourke, a afirmat că „zeci de mii de cazaci au fost măcelăriți în mod
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
atenția asupra datării manuscriptelor, deoarece cercetătorii din secolul al XIX-lea aveau o tendință de a le data mai vechi decât a putut fi stabilit. Cercetările s-au ocupat și cu locul în care au fost scrise, ajungându-se la concluzia că existau 7 scriptorii importante: Winchester, Exeter, Worcester, Abingdon, Durham, și două case din Canterbury, Christ Church și St. Augustine. O altă temă a cercetărilor a fost identificarea dialectelor regionale care au fost folosite; au fost 4 dialecte: cel din
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
despre o slujbă intermediară între Vecernie și Miezonoptică. Astfel Părintele Pargoire pune sub semnul întrebării aserțiunea că Sfântul Benedict este inițiatorul Pavecerniței, el ducându-i originea, în timp, înapoi până la Sfântul Vasile. În articolul menționat anterior, Părintele Vandepitte confirmă aceste concluzii; cu toate acestea, el declară, în cei mai limpezi termeni, că nu în Cezareea anului 375 ci în retragerea sa din Pontus (358-362), a conceput Sfântul Vasile , care nu exista înaintea vremii sale, adică la puțin timp după mijlocul secolului
Pavecernița () [Corola-website/Science/318211_a_319540]