82,461 matches
-
justificare a britanicilor în sprijinirea revoltei, un exemplu clasic de război asimetric, studiat cu atenție de militari și istorici de atunci și din zilele noastre. Imperiul Otoman a luat parte la luptele de pe teatrul de război din Orientul Mijlociu în conformitate cu termenii Tratatului de alianță germano-otoman. O serie de lideri naționaliști arabi marcanți din Damasc și Beirut au fost arestați și mai apoi torturați de către autoritățile otomane. Drapelul rezistenței arabe a fost conceput de Mark Sykes. Datorită represiunilor ordonate de guvernul otoman și
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
arabi, turci și italieni. Flota lui de 13 vase a navigat, poate intenționat, departe înspre vestul Atlanticului, unde a debarcat pe ceea ce credea inițial că este o insulă mare. Întrucât noul pământ se afla în sfera de influență portugheză conform tratatului de la Tordesillas, Cabral l-a revendicat în numele coroanei Portugaliei. El a explorat coasta, și a realizat că această mare bucată de pământ era cel mai probabil un continent, și a trimis un vas înapoi pentru a-l anunța pe regele
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
petrecute adunând apă, hrană, lemne și alte provizii. Portughezii au construit și o cruce de lemn uriașă—probabil de lungime. Cabral a certificat că noul pământ se află la est de linia de demarcație dintre Portugalia și Spania specificată în tratatul de la Tordesillas. Teritoriul era, deci, în sfera alocată Portugaliei. Pentru a oficializa revendicarea pământului în numele Portugaliei, crucea de lemn a fost ridicată și s-a ținut la 1 mai o nouă slujbă religioasă. În cinstea crucii, Cabral a denumit noul
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
Flota principală a rămas în Sofala timp de zece zile pentru reparații. După aceea, expediția s-a îndreptat spre nord și, la 26 mai a ajuns la Kilwa Kisiwani, unde Cabral a avut o tentativă nereușită de a negocia un tratat cu regele de acolo. Din Kilwa Kisiwani, flota s-a îndreptat spre Malindi, unde a ajuns la 2 august. Cabral s-a întâlnit și acolo cu regele, cu care a stabilit relații amicale și a făcut schimb de daruri. Au
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
franco-armean din 1916. Cel din urmă acord a permis înființarea forțelor armene din cadrul armatei franceze. La sfârșitul anului 1921, Franța avea în schimb relații mai bune cu naționaliștii turci și a încetat să mai fie solidară cu puterile Antantei, semnând Tratatul de la Ankara. Interesul inițial al Franței față de regiunea Çukurova, deși manifestat încă din timpul campaniei lui Napoleon din 1798 - 1800 din Egipt și Siria, a devenit mai concentrată după achiziția de către oamenii de afaceri francezi în contul datoriei externe a
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
evacueze orașul Maraș. Miliția turcă din Maraș a continuat luptă, reușind să elibereze câteva alte centre urbane ale regiunii, forțându-i pe francezi și aliații lor armeni să evacueze orașele unul după altul. Pe 9 martie 1921 a fost semnat Tratatul de pace al Ciliciei , între Franța și Mișcarea națională turcă. Acest tratat de pace nu a fost decât o fază intermediară, ostilitățile încetând practic numai după semnarea Tratatului de la Ankara de pe 20 octombrie 1921. Acest tratat a fost urmat de
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
elibereze câteva alte centre urbane ale regiunii, forțându-i pe francezi și aliații lor armeni să evacueze orașele unul după altul. Pe 9 martie 1921 a fost semnat Tratatul de pace al Ciliciei , între Franța și Mișcarea națională turcă. Acest tratat de pace nu a fost decât o fază intermediară, ostilitățile încetând practic numai după semnarea Tratatului de la Ankara de pe 20 octombrie 1921. Acest tratat a fost urmat de Armistițiul de la Mudanya (11 octombrie 1922), prin care s-a pus capăt
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
evacueze orașele unul după altul. Pe 9 martie 1921 a fost semnat Tratatul de pace al Ciliciei , între Franța și Mișcarea națională turcă. Acest tratat de pace nu a fost decât o fază intermediară, ostilitățile încetând practic numai după semnarea Tratatului de la Ankara de pe 20 octombrie 1921. Acest tratat a fost urmat de Armistițiul de la Mudanya (11 octombrie 1922), prin care s-a pus capăt luptelor dintre Mișcarea națională turcă și forțele armate ale Franței, Regatului Unit și Italiei. Trei zile
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
1921 a fost semnat Tratatul de pace al Ciliciei , între Franța și Mișcarea națională turcă. Acest tratat de pace nu a fost decât o fază intermediară, ostilitățile încetând practic numai după semnarea Tratatului de la Ankara de pe 20 octombrie 1921. Acest tratat a fost urmat de Armistițiul de la Mudanya (11 octombrie 1922), prin care s-a pus capăt luptelor dintre Mișcarea națională turcă și forțele armate ale Franței, Regatului Unit și Italiei. Trei zile mai târziu, și Grecia avea să semneze acest
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
retras pe malul apusean al râului Marița. Franța a avut relații mai bune cu naționaliștii turci în timpul Războiului de Independență al Turciei, în special după ce au refuzat să mai fie solidari cu trupele Antantei și au semnat o pace separată. Tratatul de la Ankara (cunoscut și ca „Acordul Franklin-Bouillon”) nu a rezolvat problema izolării sanjakului Alexandretta. Relațiile franco-turce s-au menținut la un nivel mulțumitor, cel puțin până la rezolvarea problemei sanjakului Alexandretta, pe principilul apărării integrității teritoriale și independenței naționale. Politica franceză
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
doreau să-l includă în granițele noului stat național, a rămas sub controlul francezilor, a contribuit la creșterea tensiunilor între cele două tabere. Interesele financiare ale francezilor, care priveau datoriile otomane, au fost satisfăcute de tânăra Republică Turcă odată cu semnarea Tratatului de la Lausanne.
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
Margaretei a murit și fratele ei mai mare, Filip cel Frumos, i-a succedat ca suveran al Țărilor de Jos având ca regent pe tatăl lor. În 1482, tatăl ei și regele Ludovic al XI-lea al Franței au semnat Tratatul de la Arras, prin care tatăl ei a promis să o căsătorească pe Margareta cu fiul lui Ludovic, Carol. Logodna a avut loc în 1483. Margareta, care a primit ca zestre Franche-Comté și Artois, a fost transferat sub tutela regelui Ludovic
Margareta de Austria, Ducesă de Savoia () [Corola-website/Science/321452_a_322781]
-
a Franței. A fost crescută ca "fille de France" de Madame de Segré, sub supravegherea surorii logodnicul ei și regentă, Anne a Franței. Margareta a dezvoltat o adevărată afecțiune pentru Carol. Totuși, în toamna anului 1491, el a renunțat la tratat și s-a căsătorit cu mama vitregă a Margaretei, Ana, Ducesă de Bretania, din motive politice Curtea franceză a încetat să-o trateze pe Margareta ca regină la începutul anului 1491. Ducesa de Bretania s-a căsătorit cu tatăl Margaretei
Margareta de Austria, Ducesă de Savoia () [Corola-website/Science/321452_a_322781]
-
Margareta ca regină la începutul anului 1491. Ducesa de Bretania s-a căsătorit cu tatăl Margaretei prin procură dar mariajul lor a fost anulat. Margareta nu a întors la curtea mamei ei vitrege până în iunie 1493, după ce s-a semnat Tratatul de la Senlis în mai anul respectiv. Margareta a fost rănită de acțiunea lui Carol și a avut resentimente de durată față de Franța. În scopul de a realiza o alianță cu regina Isabela I de Castilia și cu regele Ferdinand al
Margareta de Austria, Ducesă de Savoia () [Corola-website/Science/321452_a_322781]
-
, între Japonia și o parte a Puterilor Aliate, a fost semnat oficial de 48 de țări la 8 septembrie 1951, la War Memorial Opera House din Sân Francisco, California și a intrat în vigoare la 28 aprilie 1952. Scopul tratatului a fost de a pune capăt oficial celui de al Doilea Război Mondial, de a pune capăt poziției Japoniei ca putere imperiala și de a aloca despăgubiri civililor și foștilor prizonieri de război din țările aliate, care suferiseră din cauza crimelor
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
oficial celui de al Doilea Război Mondial, de a pune capăt poziției Japoniei ca putere imperiala și de a aloca despăgubiri civililor și foștilor prizonieri de război din țările aliate, care suferiseră din cauza crimelor de război comise de japonezi. Acest tratat a invocat Carta Organizației Națiunilor Unite și Declarația Universală a Drepturilor Omului. Împreună cu Tratatul de Securitate semnat în același an, tratatul de la Sân Francisco a marcat începutul „Sistemului Sân Francisco”, termen introdus de istoricul John W. Dower, care însumează efectele
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
putere imperiala și de a aloca despăgubiri civililor și foștilor prizonieri de război din țările aliate, care suferiseră din cauza crimelor de război comise de japonezi. Acest tratat a invocat Carta Organizației Națiunilor Unite și Declarația Universală a Drepturilor Omului. Împreună cu Tratatul de Securitate semnat în același an, tratatul de la Sân Francisco a marcat începutul „Sistemului Sân Francisco”, termen introdus de istoricul John W. Dower, care însumează efectele relației Japoniei cu Statele Unite și rolul său în arenă internațională așa cum a fost trasat
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
civililor și foștilor prizonieri de război din țările aliate, care suferiseră din cauza crimelor de război comise de japonezi. Acest tratat a invocat Carta Organizației Națiunilor Unite și Declarația Universală a Drepturilor Omului. Împreună cu Tratatul de Securitate semnat în același an, tratatul de la Sân Francisco a marcat începutul „Sistemului Sân Francisco”, termen introdus de istoricul John W. Dower, care însumează efectele relației Japoniei cu Statele Unite și rolul său în arenă internațională așa cum a fost trasat de aceste tratate. Argentina, Australia, Belgia, Bolivia
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
semnat în același an, tratatul de la Sân Francisco a marcat începutul „Sistemului Sân Francisco”, termen introdus de istoricul John W. Dower, care însumează efectele relației Japoniei cu Statele Unite și rolul său în arenă internațională așa cum a fost trasat de aceste tratate. Argentina, Australia, Belgia, Bolivia, Brazilia, Cambodgia, Canada, Chile, Columbia, Costă Rica, Cuba, Cehoslovacia, Republica Dominicana, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Franța, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, Indonezia, Iran, Irak, Japonia, Laos, Liban, Liberia, Luxemburg, Mexic, Țările de Jos, Noua Zeelandă, Nicaragua, Norvegia, Pakistan, Panama
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
Filipine, Polonia, Arabia Saudita, Uniunea Sovietică, Sri Lanka, Africa de Sud, Siria, Turcia, Regatul Unit, Statele Unite, Uruguay, Venezuela și Vietnam au participat la conferință. Burma, India și Iugoslavia au fost și ele invitate, dar nu au participat; India a considerat că anumite stipulari ale tratatului constituie limitări ale suveranității și independenței naționale japoneze. India a semnat un tratat de pace separat, pentru a-i da Japoniei o poziție mai onorabilă și egală în rândul comunității internaționale, la 9 iunie 1952. Nici Republică Chină din Taiwan
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
Venezuela și Vietnam au participat la conferință. Burma, India și Iugoslavia au fost și ele invitate, dar nu au participat; India a considerat că anumite stipulari ale tratatului constituie limitări ale suveranității și independenței naționale japoneze. India a semnat un tratat de pace separat, pentru a-i da Japoniei o poziție mai onorabilă și egală în rândul comunității internaționale, la 9 iunie 1952. Nici Republică Chină din Taiwan nici Republică Populară Chineză din Chină continentală nu au fost invitate din cauza Războiului
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
a ignorat neutralitatea Portugaliei. Uniunea Sovietică a luat parte la conferința de la Sân Francisco, iar delegația sovietică a fost condusă de viceministrul de externe Andrei Gromîko. Încă de la începutul conferinței, Uniunea Sovietică și-a exprimat opoziția față de textul propus al tratatului pregătit de Statele Unite și de Regatul Unit. Delegația sovietică a făcut mai multe tentative procedurale nereușite de a tergiversă conferință. Obiecțiile URSS au fost detaliate într-o lungă declarație dată de Gromîko la 8 septembrie 1951. Declarația conținea mai multe
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
Delegația sovietică a făcut mai multe tentative procedurale nereușite de a tergiversă conferință. Obiecțiile URSS au fost detaliate într-o lungă declarație dată de Gromîko la 8 septembrie 1951. Declarația conținea mai multe afirmații și revendicări ale Uniunii Sovietice: că tratatul nu dă nicio garanție împotriva revenirii militarismului japonez; că Chină comunistă nu a fost invitată să participe deși a fost una dintre principalele victime ale agresiunii japoneze; că Uniunea Sovietică nu a fost consultată suficient la pregătirea tratatului; că tratatul
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
Sovietice: că tratatul nu dă nicio garanție împotriva revenirii militarismului japonez; că Chină comunistă nu a fost invitată să participe deși a fost una dintre principalele victime ale agresiunii japoneze; că Uniunea Sovietică nu a fost consultată suficient la pregătirea tratatului; că tratatul face din Japonia baza militară americană și că atrage Japonia într-o coaliție militară îndreptată împotriva Uniunii Sovietice; că tratatul era în fapt un tratat de pace separat; că propunerea de tratat încalcă drepturile Chinei asupra Taiwanului și
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
tratatul nu dă nicio garanție împotriva revenirii militarismului japonez; că Chină comunistă nu a fost invitată să participe deși a fost una dintre principalele victime ale agresiunii japoneze; că Uniunea Sovietică nu a fost consultată suficient la pregătirea tratatului; că tratatul face din Japonia baza militară americană și că atrage Japonia într-o coaliție militară îndreptată împotriva Uniunii Sovietice; că tratatul era în fapt un tratat de pace separat; că propunerea de tratat încalcă drepturile Chinei asupra Taiwanului și asupra altor
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]