82,461 matches
-
ei...și revendicările lor...împotriva autorităților care administrează actualmente asemenea regiuni și locuitorii lor...vor fi supuse unor aranjamente speciale între Japonia și aceste autorități.” Ca urmare, Coreea este considerată a avea drepturi derivate din clauză 21. Clauză 16 a tratatului de la Sân Francisco Treaty stipulează: Conform articolului, Japonia a plătit £ Crucii Roșii. Clauză 16 a servit că opreliște împotriva proceselor deschise împotriva Japoniei de foști prizonieri de război ai Aliaților. În 1998, un tribunal din Tokio a închis un proces
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
Clauză 16 a servit că opreliște împotriva proceselor deschise împotriva Japoniei de foști prizonieri de război ai Aliaților. În 1998, un tribunal din Tokio a închis un proces deschis de foști prizonieri de război; închiderea a fost efectuată pe baza tratatului de la Sân Francisco. Clauză 14 a tratatului stipula că „Japonia va începe imediat negocieri cu Puterile Aliate care doresc și ale căror teritorii au fost ocupate de forțele japoneze și deteriorate de Japonia, în perspectiva asistării pentru despăgubirea acelor țări
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
proceselor deschise împotriva Japoniei de foști prizonieri de război ai Aliaților. În 1998, un tribunal din Tokio a închis un proces deschis de foști prizonieri de război; închiderea a fost efectuată pe baza tratatului de la Sân Francisco. Clauză 14 a tratatului stipula că „Japonia va începe imediat negocieri cu Puterile Aliate care doresc și ale căror teritorii au fost ocupate de forțele japoneze și deteriorate de Japonia, în perspectiva asistării pentru despăgubirea acelor țări pentru costurile reparării daunelor, punând la dispoziție
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
dispoziție serviciile poporului japonez pentru producerea, recuperarea sau alte acțiuni în favoarea Puterilor Aliate în chestiune.” Astfel, Filipinele și Vietnamul de Sud au primit despăgubiri în 1956 și respectiv 1959. Burma și Indonezia nu s-au numărat printre primele semnatare ale tratatului, dar au semnat ulterior tratate bilaterale conforme cu clauză 14 a tratatului de la Sân Francisco. Ultima rata de despăgubiri a fost plătită Filipinelor la 22 iulie 1976.
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
producerea, recuperarea sau alte acțiuni în favoarea Puterilor Aliate în chestiune.” Astfel, Filipinele și Vietnamul de Sud au primit despăgubiri în 1956 și respectiv 1959. Burma și Indonezia nu s-au numărat printre primele semnatare ale tratatului, dar au semnat ulterior tratate bilaterale conforme cu clauză 14 a tratatului de la Sân Francisco. Ultima rata de despăgubiri a fost plătită Filipinelor la 22 iulie 1976.
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
Aliate în chestiune.” Astfel, Filipinele și Vietnamul de Sud au primit despăgubiri în 1956 și respectiv 1959. Burma și Indonezia nu s-au numărat printre primele semnatare ale tratatului, dar au semnat ulterior tratate bilaterale conforme cu clauză 14 a tratatului de la Sân Francisco. Ultima rata de despăgubiri a fost plătită Filipinelor la 22 iulie 1976.
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
acest caz jugul a fost făcut din sulițele romanilor, iar cea mai mare rușine a unui soldat roman era să-și piardă sulița). Șase sute de Equites au trebuit să fie predați ca ostatici. Între timp consulii captivi au semnat un tratat de pace pe cinci ani în condițiile cele mai favorabile pentru samniți. Istoricii târzii romani, cu toate acestea, au încercat să nege această umilință, inventând faptul că Roma a respins pacea și s-a răzbunat pe samniți. Războiul a stagnat
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
mai favorabile pentru samniți. Istoricii târzii romani, cu toate acestea, au încercat să nege această umilință, inventând faptul că Roma a respins pacea și s-a răzbunat pe samniți. Războiul a stagnat timp de cinci ani. Roma a așteptat ca tratatul să expire, între timp consolidând armata sa prin mărirea numărului de recrutări. În 320 și 319, romanii s-au întors pentru a se răzbuna contra samniților și i-a învins în ceea ce istoricul roman Titus Livius a descris ca fiind
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
ai Romei. În perioada dintre războaie, Republica romană a continuat să-și extindă puterea sa în Italia centrală. Tribul Aequi a fost zdrobit într-o scurtă campanie în 304 î.Hr.. Triburile vecine, abruzzii, marsii, paelignii, marrucinii și frentanii au încheiat tratate de alianță permanentă cu Roma în același an. Vestinii au făcut același lucru în 302 î.Hr.. Roma a consolidat aceste victorii întemeind colonii la Sora, Alba Fucens și Carseoli. Ostilitățile cu etruscii au fost reluate în 302 și în 299
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
și ostatici la Roma pentru a stabili o alianță. Romanii au acceptat oferta și au trimis fețiali pentru a insista ca samniții să evacueze Lucania, aceștia au refuzat și războiul a început. Dacă Scipio a fost cel care a negociat tratatul cu lucanianii și a primit ostaticii, atunci se explică de ce mai târziu a afirmat că a "subjugat" și Lucania. Potrivit lui Dionis adevărata cauză a războiului a fost nu compasiunea pentru lucani a romanilor, ci teama lor că samniții vor deveni
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
promisiunile Puterilor Centrale erau mult mai tentante, care cedau Bulgariei o mare parte din teritoriul solicitat. Cand Aliații au fost învinși în Campania Gallipoli și înfrângerea rușilor în Ofensivă Gorlice-Tarnów, demonstrând tăria Forțelor Centrale, regele Ferdinand I a semnat un tratat cu Germania, iar pe 21 septembrie 1915 Bulgaria începuse să-și mobilizeze armata. În perioada anului trecut, sârbii au încercat fără succes să-și îmbunătățească condițiile de aprovizionare. Armata sârbă avea un total de 420.597 de oameni la începutul
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
este numit membru de onoare al Societății franceze de Neurologie ("Société Française de Neurologie"). În anul 1995 este numit profesor la Clinica de Neurologie a facultății de Medicină "Sackler" TAU. Jean-Jacques Askenasy este autor a 13 monografii, 13 contribuții în tratate de specialitate, 90 articole originale în reviste de specialitate în domeniul neurologiei și medicinei somnului, 195 comunicări și referate la congrese naționale și internaționale. J.-J. Askenasy: Publicații
Jean-Jacques Askenasy () [Corola-website/Science/316325_a_317654]
-
mai tâziu, în 1492, el a înălțat aici Biserica Sf. Gheorghe. Reședința domnească din Hârlău a fost una dintre reședințele preferate ale domnitorului moldovean, mai ales către sfârșitul domniei. La 12 iulie 1499, Ștefan cel Mare a semnat la Hârlău Tratatul de pace cu polonii regelui Ioan Albert. Domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) era originar din târgul Hârlău și a locuit între anii 1530-1532 la Curtea Domnească de acolo. El a înălțat în acel târg și o biserică cu hramul Sf.
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
lui Frederick Albert Winsor (Friedrich Albrecht Winzer) în domeniul gazelor. În anul 1810, Accum este însărcinat de "Gaslight and Coke Company" cu cercetări în domeniul fluorescenței gazelor, cercetări care au dus la iluminarea străzilor cu gaz. În anul 1820 publică tratatul ""Treatise on Adulteration of Food"", în care descrie acțiunea nocivă a unor substanțe toxice utilizate pe atunci în industria alimentară. Această dezvăluire publică i-a adus în Anglia o serie de dușmani. Din acest motiv s-a mutat în Germania
Friedrich Accum () [Corola-website/Science/316365_a_317694]
-
mai tâziu, în 1492, el a înălțat aici Biserică "Sf. Gheorghe". Reședința domneasca din Hârlău a fost una dintre reședințele preferate ale domnitorului moldovean, mai ales către sfârșitul domniei. La 12 iulie 1499, Ștefan cel Mare a semnat la Hârlău Tratatul de pace cu polonii regelui Ioan Albert. La Curtea domneasca din Hârlău au locuit și urmașii lui Ștefan cel Mare. După cum relatează tot Grigore Ureche aici a fost ucis în aprilie 1523 hatmanul Luca Arbore, acuzat de trădare de domnitorul
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
lucrul adevărat nu să știe”". Printre domnitorii care au locuit aici se află îndeosebi Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), care a construit în apropierea curții o biserică cu hramul "Sf. Dumitru". Aici s-au emis hrisoave domnești și s-au încheiat tratate de pace sau de alianță. Rolul Curții domnești de la Hârlău s-a diminuat după ce domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Moldovei la Iași, unde a construit o curte domneasca. Între anii 1624-1626, ca urmare a arderii curții domnești
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
de Saint-Pol, în tumultul general, cu greu se puteau face auziți. Spiritul discordiei se dezlănțuise și nu mai putea fi potolit. Ca să se pună capăt situației, după două zile de discuții înverșunate, s-a hotărât ca jurământul de respectare a tratatului să fie depus de 12 persoane. Tot ele au și semnat. Cu mare greutate cruciații s-au lăsat convinși să nu părăsească expediția, astfel că, după îndelungi tergiversări, în luna iunie, anul 1203, flota cruciată a ridicat pânzele îndreptându-se
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
mai avut decât timpul necesar să ia din tezaur o parte din bijuterii și, însoțit de câțiva oameni, să fugă din cetate. Isaac al II-lea a fost reînscăunat cu toată pompa, dar când i s-a pus în față tratatul încheiat de fiul său cu cruciații a refuzat cu încăpățânare să-l recunoască. El nu semnase nimic, nu promisese nimic, prin urmare nu respecta nimic, mai mult, îi invita pe cruciați să părăsească cât mai repede orașul. Enrico Dandolo și
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
, cunoscut și sub numele de Tratatul de la Viena (14 octombrie 1809) a fost semnat între Imperiul Francez și Imperiului Austriac, marcând ieșirea acestuia din urmă din „a Cincea Coaliție” și sfârșitul războiului celei de-a Cincea Coaliții. Cu capitala ocupată de jumătate de an, elementul esențial
Tratatul de pace de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/316413_a_317742]
-
Cincea Coaliții. Cu capitala ocupată de jumătate de an, elementul esențial care a foțat Imperiul Habsburgilor să încheie pace a fost înfrângerea în cadrul bătăliei de la Wagram, din 5 - 6 iulie, când armata austriacă a suferit un eșec decisiv. În urma acestui tratat, Împăratul Francisc I al Austriei a pierdut circa o șesime dintre subiecți (4 milioane de oameni), fiind nevoit să facă concesii teritoriale semnificative, cât și să pătească o indemnizație de război de 85 de milioane. Astfel, Imperiul Francez obținea cedarea
Tratatul de pace de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/316413_a_317742]
-
impuse de primul consul Bonaparte erau menite să transforme Bavaria într-un stat compact, avanpost al intereselor franceze, în apropiere de porțile Vienei. În urma războiului celei de-a Treia Coaliții și victoriei franceze împotriva austriecilor la Austerlitz, francezii impun austriecilor Tratatul de la Pressburg, prin care Împăratul Francisc renunță la titlul de Împărat al Germanilor și devine doar Împărat al Austriei. Bavaria devine regat, primind Tirolul și Vorarlberg. Printr-o Convenție secretă, Imperiul Francez îi ceda și marchizatul de Ansbach, obținut de la
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
de 63 000 câți se angaja să pună la dispoziției Confederația în caz de război. Bavaria participă astfel la Războiul celei de-a Cincea Coaliții, alături de Franța și primește teritorii suplimentare, Salzburg, Berchtesgaden, Innviertel, jumătate din Hausrückviertel și Bayreuth, prin Tratatul de pace de la Schönbrunn. Trebuie însă să cedeze Italiei Adigele superior și Tirolul sudic. Astfel, regatul pierde 500 000 de locuitori, câștigând 700 000 dar schimbul nu este satisfăcător. În plus, războiul se purtase în parte pe teritoriul său iar
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
ai Sardiniei. S-a născut la Alcázar în Sevilla și a fost fiica cea mică a regelui Filip al V-lea al Spaniei și a celei de-a doua sa soție, Elisabeth Farnese. S-a născut la Sevilla în timpul semnării Tratatului de la Sevilla (1729) care a sfârșit războiul anglo-spaniol. Și-a petrecut copilăria în orașul nașterii sale înainte de a se muta la Madrid în 1733. A fost botezată cu numele "María Antonia Fernanda"; Fernanda în onoarea fratelui ei vitreg, atunci moștenitorul
Maria Antonia a Spaniei () [Corola-website/Science/322333_a_323662]
-
Polixena de Hesse-Rotenburg. Căsătoria a fost aranjată de fratele vitreg al Mariei Antonia, Ferdinand al VI-lea și a fost folosită pentru consolidarea relațiilor dintre Madrid și Torino; cele două curți luptaseră de părți diferite în timpul războiului de succesiune austriacă. Tratatul de la Aix-la-Chapelle (1748) a încheiat războiul. Ca dar de nuntă, apartamentele noii Ducese de Savoia de la Palatul din Torino au fost remodelate de arhitectul Benedetto Alfieri. Maria Antonia a primit o zestre de of 3.500.000 lire piemonteze și
Maria Antonia a Spaniei () [Corola-website/Science/322333_a_323662]
-
Mariei Luisa a fost profund marcată de acțiunile lui Napoleon Bonaparte. Napoleon care era intersat ca Spania să-i fie aliată împotriva Angliei, l-a trimis în vara anului 1800 pe fratele său, Lucien, la curtea spaniolă să semneze un tratat cu Spania. Tratatul se va semna la 21 martie 1801 la Aranjuez. Napoleon, care cucerise Italia, a propus o compensare Casei de Bourbon pentru pierderea Ducatului de Parma numindu-l pe moștenitorul Parmei, pe Louis, rege al Etruriei. Noul regat
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]