80,416 matches
-
ea a descoperit o povestire scurtă ("Fochistul") a scriitorului praghez Franz Kafka și, fascinată de originalitatea și profunzimea scriitorului, i-a scris pentru a-i cere permisiunea de a o traduce din germană în cehă. Scrisoarea a dat naștere unei corespondențe intense și din ce în ce mai pasionate. Jesenská și Kafka s-au întâlnit de două ori: ei au petrecut patru zile împreună la Viena și apoi încă o zi la Gmünd. În cele din urmă Kafka a rupt relația, în parte pentru că Jesenská
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
Acuarela). Cântărețul și compozitorul american Rhett Miller o menționează pe Milena în piesa „Our Love” de pe albumul său de debut „The Instigator” (2002). Antologii de texte și articole ale Milenei Jesenská publicate în timpul vieții ei: Antologii de texte, articole și corespondență ale Milenei Jesenská publicate după moartea ei:
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
revistei. El l-a prezentat astfel pe noul său redactor în paginile revistei: "Dl. POE este prea bine cunoscut în lumea literară pentru a avea nevoie de un cuvânt de recomandare”. Poe a avut un asistent care-l ajuta în corespondența cu colaboratorii, lăsându-i suficient timp liber pentru a scrie propriile sale povestiri. Poe a avut, de asemenea, o relație excelentă cu Graham și a profitat de controlul editorial pe care l-a primit. În această revistă au apărut pentru
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
poartă caracteristicile de expresie și factură ale unui scherzo. În voiciunea mișcării alternează două secțiuni cu profiluri disctincte. Se remarcă imaginea veseliei jocurilor de tot felul, la evocarea căreia contribuie esențial orchestrația, cu variate combinări de timbruri, percuția diversificată și corespondențele între intonație, ritm și timbru. Enescu a fost deosebit de preocupat în creația sa pentru coloritul instrumental. Astfel, timbrul instrumentelor a fost folosit de multe ori pentru pentru realizarea efectelor programatice. Noel Malcom spune referitor la această parte a Suitei că
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
recreativ. Avea nouă ani. În anul 2001 familia sa s-a mutat la Portland, Oregon, pentru ca ea să se poată antrena la Oregon Fencing Alliance, sub conducerea lui Ed Korfanty și lui Jacek Huchwajda. A urmat cursurile de liceu prin corespondență. În sezonul 2004-2005 și-a obținut primele medalii în Cupa Mondială de seniori: bronzul la Challenge „Jean Coibion” din Welkenraedt și argintul la etapa de la Klagenfurt. În paralel a cucerit medalia de bronz individuală la Campionatul Mondial de cadeți, urmată
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
doua și a treia pentru pian.. Până la urmă s-a decis în anii 1855-1856 să schimbe lucrarea într-un concert pentru pian, instrumentul sau preferat, consultandu-și, în continuare, prietenii, cu privire la orchestrație. Avins menționează că în toate numeroasele volume de corespondență a lui Brahms, aproape nimic nu se apropie de scrisorile schimbate de Joachim și Brahms în legătură cu concertul pentru pian nr.1 (și ele sunt peste douăzeci)... răspunsurile lui Joachim, lungi, detaliate, gândite, și profesionale, sunt mărturii extraordinare ale talentului acestuia
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
și ceea ce este jos, Ceea ce este jos este și ceea ce este sus" Această a doua lege explică că între diferitele planuri de manifestare ale Vieții și Ființei - respectiv planul material, mental și spiritual - există o armonie, un raport constant, o corespondență. Aceste planuri sunt asemănătoare, diferența între ele constând doar de gradele și nivelurile de vibrații. Ele sunt creații ale TOT-ului și există în spiritul infinit al TOT-ului. Nimic nu este în repaus, totul se mișcă, totul vibrează" Această
Hermetism () [Corola-website/Science/336552_a_337881]
-
construită în 1884 de către antreprenorul englez George B. Crawley după planurile inginerului Anghel Saligny. Prima gară a fost construită odată cu linia, iar din 1899 gara Onești face serviciu de telegraf, poștă ușoară, mandate poștale, rambursări interne și mesagerie. Pentru obliterarea corespondenței, s-au folosit în gara Onești două feluri de ștampile: o ștampilă liniară, cu cadru teșit la colțuri, și o ștampilă dreptunghiulară, cu data în interiorul cadrului și inițialele C.F.R. În anul 1917 Artileria austro-ungară a executat bombardarea satului Onești, de pe
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
șină cu terasament cu tot, moloz și sfărâmături de vagoane, obuzele se sparg toate în cuprinsului singurului loc de cale ferată prin care respirăm. Avioanele completează simfonia petrecută de tirul furios al bateriilor antiaeriene..." În anul 1917, aici își trimitea corespondența și locotenentul Radu Comșa, eroul romanului "Întunecare" (1927-1928) de Cezar Petrescu, participant la luptele de la Oituz: "„Luminița avea astfel pe cineva aci, care purta grijă în fiecare zi să-i plece cartea poștală cu inscripția: „A nu se menționa data
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
Directionibus" și "De Directionibus" din manuscrisul neterminat "Claudii Ptolemaei Quadripartitae Constructionis Apotelesmata Commentarius novus et Eiusdem Conversio nova" al lui Naibod. El a fost, de asemenea, interesat de metoposcopie. A corespondat cu Tycho Brahe, Clavius, Abraham Ortelius și Johann Kepler. Corespondența lui a fost editată în anul 1886 de către Antonio Favaro. Craterul lunar Maginus este numit după el. O companie de software din Marea Britanie și-a luat numele de la craterul Maginus numit în onoarea lui. Magini este bine cunoscut pentru publicarea
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
fost numit lector la Universitatea din Bourges, dar a demisionat doi ani mai târziu cu scopul de a intra în Societatea lui Isus. După ce a petrecut doi ani la Bourges el s-a întors la Paris și a început o corespondență cu Fronton du Duc, editor al operelor Sfanțului Ioan Gură de Aur. În 1605 a devenit iezuit, a predat retorica la Reims (1609), La Flèche (1613) și la Collège de Clermont (1618). În ultima perioadă, el a început o corespondență
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
corespondență cu Fronton du Duc, editor al operelor Sfanțului Ioan Gură de Aur. În 1605 a devenit iezuit, a predat retorica la Reims (1609), La Flèche (1613) și la Collège de Clermont (1618). În ultima perioadă, el a început o corespondență cu episcopul de Orléans, Gabriel de Laubépine (Albaspinaeus), despre primul an al Bisericii creștine. Începând din anul 1622 a predat teologia pozitivă pentru o perioadă de douăzeci și doi de ani, iar în acest timp a părăsit Franța în doar
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
ca fiind vulgar sau ca un stil de reprezentare al urâtului, acest realism a întrunit o mulțime de admiratori ai creațiilor sale. Activitatea lui Uhde a fost cunoscută și de admiratorii de artă din Franța, existând în acest sens o corespondență pe care Uhde a întreținut-o cu Vincent van Gogh. O caracterizare sugestivă a făcut-o criticul de artă Otto Julius Bierbaum care a spus: "... ca pictor al copiilor... Uhde se remarcă cu distincție. El nu-i înfățișează... ca pe
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
devenit secretar-general al și, respectiv, președinte al Italiei. Mai mulți autori cred că moartea lui Mussolini a survenit în urma unei operațiuni a forțelor speciale britanice. Scopul acestei operațiuni ar fi fost obținerea de „acorduri secrete” compromițătoare și a unei presupuse corespondențe cu Winston Churchill pe care Mussolini ar fi purtat-o puțin înainte și la momentul capturării sale. Cu toate acestea, explicația „oficială”, cu Audisio drept călău al lui Mussolini, rămâne cea mai credibilă relatare. Mussolini a condus Italia ca lider
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
fi fost responsabilă pentru moartea lui Mussolini, și că aceasta ar fi fost comandată de către prim-ministrul britanic, Winston Churchill. S-a afirmat că ea ar fi făcut parte dintr-o „mușamalizare” prin preluarea unor „acorduri secrete” și a unei corespondențe compromițătoare între cei doi, pe care Mussolini ar fi transportat-o atunci când a fost capturat de partizani. Se spune că corespondența includea oferte de pace din partea lui Churchill, și concesii teritoriale în schimbul ajutorului lui Mussolini în a-l convinge pe
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
a afirmat că ea ar fi făcut parte dintr-o „mușamalizare” prin preluarea unor „acorduri secrete” și a unei corespondențe compromițătoare între cei doi, pe care Mussolini ar fi transportat-o atunci când a fost capturat de partizani. Se spune că corespondența includea oferte de pace din partea lui Churchill, și concesii teritoriale în schimbul ajutorului lui Mussolini în a-l convinge pe Hitler să se alăture Aliaților occidentali într-o alianță împotriva Uniunii Sovietice. Printre susținătorii acestei teorii s-au numărat istorici precum și
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
uitat la ceas, era aproape 11”. Documentarul a continuat să susțină că împușcăturile de mai târziu de la Villa Belmonte, au fost organizate ca parte a unei „mușamalizări”. Teoria a fost criticată pentru lipsa oricărei dovezi serioase, în special pe existența corespondenței cu Churchill. Comentând în 2004 pe tema documentarului de televiziune de la RAI, Christopher Woods, cercetător al istoriei oficiale a SOE, a respins aceste afirmații, spunând că „e doar dragoste de teorii ale conspirației”. Unii, între care cel mai persistent este
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Tiranie". Temele vieții politice și ale autorității dețin un loc important în reflecțiile lui Alexandre Kojève: deci nu este de mirare că el a fost în dialog cu Leo Strauss, la care aceasta este principala linie de gândire. Strauss, în corespondența lui, iși bate joc de tendința manifestată de tânărul Kojève spre instabilitate sentimentală și aduce critici deosebit de aspre anumitor cunoștințe ale lui Kojève, precum filosoful Eric Weil ; Strauss și Kojève vor rămâne în corespondență de-a lungul întregii lor vieți
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
principala linie de gândire. Strauss, în corespondența lui, iși bate joc de tendința manifestată de tânărul Kojève spre instabilitate sentimentală și aduce critici deosebit de aspre anumitor cunoștințe ale lui Kojève, precum filosoful Eric Weil ; Strauss și Kojève vor rămâne în corespondență de-a lungul întregii lor vieți. Kojève a avut tendința de a disprețui Statele Unite ale Americii, de aceea, n-a făcut niciodată efortul de a se întâlni cu prietenul său berlinez, care emigrase acolo, ca să predea mai întâi la New York
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
emigrase acolo, ca să predea mai întâi la New York, apoi la Chicago. El i-a trimis, cu toate acestea, câțiva studenți, mai ales pe Allan Bloom și pe Stanley Rosen. Gustul lui Kojève pentru politică l-a făcut să țină o corespondență cu juristul constituționalist Carl Schmitt care, după cel de-al Doilea Război mondial, din cauza afinităților sale în 1932 pentru partidul național-socialist, a fost oarecum discreditat. Cu toate acestea, Kojève îl considera pe Schmitt un gânditor de prim ordin. Răspunde la
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
1969-1970; 1971) și apoi de o altă bursă la Universitatea din Bonn (1991). Cercetările sale dedicate operei literare a lui Liviu Rebreanu au fost finalizate cu o teză de doctorat în filologie intitulată "Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor și a corespondenței sale" (1978). După absolvirea facultății a lucrat pe post de cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (din 1957). Activitatea sa profesională este consacrată, în exclusivitate, cercetării literaturii naționale sub diferite aspecte. A
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
Ion Breazu, "Studii de literatură română și comparată", vol. I-II, ediție îngrijită, bibliografie și indice de nume de Mircea Curticeanu, Editura Dacia, Cluj, 1970-1973, 575 și 463 pagini) o parte esențială a operei învățatului transilvănean, precum și un volum de corespondență între Ion Breazu și Lucian Blaga ("De amicitia Lucian Blaga - Ion Breazu. Corespondență - Addenda: Ion Breazu - Note de jurnal. Carte gândită și alcătuită de Mircea Curticeanu", [Imprimeria „Ardealul”], Cluj-Napoca, 1995, 348 pagini).
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
bibliografie și indice de nume de Mircea Curticeanu, Editura Dacia, Cluj, 1970-1973, 575 și 463 pagini) o parte esențială a operei învățatului transilvănean, precum și un volum de corespondență între Ion Breazu și Lucian Blaga ("De amicitia Lucian Blaga - Ion Breazu. Corespondență - Addenda: Ion Breazu - Note de jurnal. Carte gândită și alcătuită de Mircea Curticeanu", [Imprimeria „Ardealul”], Cluj-Napoca, 1995, 348 pagini).
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
din teatrul lui I.L.Caragiale" (2003), "Dicționarul personajelor din teatrul lui Lucian Blaga" (2005), "Dicționarul biografic al literaturii române", I-II (2006), "Personalități clujene" (2007), "Dicționar ilustrat" (2007), "Elite clujene contamporane" (2014). A colaborat la elaborarea a două volume de corespondență a lui George Bariț, care au fost distinse cu premiul „N.Iorga” al Academiei Române. A predat în perioada 1991-1995 cursuri de Istoria presei, Istoria literaturii române, Istoria culturii din Transilvania și Istoria cărții și tiparului la Facultatea de Istorie și
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
ziarul „Epoca“ din 12 martie 1935 de către istoricul și genealogistul Emanoil Hagi Moscu, precum că ar fi fost autorul masacrului voluntarilor ardeleni din noaptea de 6 ianuarie 1918 din gara Chișinău. Aceste acuze au fost formulate aducându-se ca probă corespondența din ianuarie 1918 a lui Pântea cu căpitanul Anatol Popa din Bălți, împușcat ulterior de trupele române. Într-unul din pasajele din respectiva corespondență, ex-adjunctul a afirmat: În apărarea lui Pântea, a cărui atitudine din ianuarie 1918 a fost caracterizată
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]