80,728 matches
-
acea vreme. "Mai gândiți-vă dacă considerați demn de haina dumneavoastră, ca și de numele de creștin și de preot, să găsiți oneste toate falsele dulcegării, toate frazele de dragoste, și toate aceste dulci invitații de a ne bucura de frumoasa vârstă a tinereții, care răsună peste tot în operele lui Quinault, pe care l-am văzut de sute de ori deplângând aceste rătăciri. Dar astăzi autorizați ceea ce a constituit motivul penitenței și regretelor sale întemeiate, când s-a gândit în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui. Regulile nu pot fi imuabile. În fața neoplatonicienilor care afirmă veșnicia Frumosului, el îi subliniază relativitatea. Tirso de Molina, moștenitor direct al lui Lope, dovedește o mare admirație pentru acest autor care, abandonând tradiția, a permis comediei să fie "mai frumoasă și mai interesantă (mas hermosa y entretenida)" decât era în teatrul Anticilor. Lope, ca mai târziu Molière, dorește să placă tuturor categoriilor de public, poporului (el vulgo) ca și cunoscătorilor. Acesta este, după părerea lui, specificul autorului dramatic, al cărui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o prețuim în Franța, și că ei doresc la iubitele lor o altă proporție a membrelor și alte trăsături ale feței decât cele căutate de noi: până într-acolo încât se vor găsi oameni care să-și formeze ideea depre frumos din aceleași liniamente din care noi am vrea să compunem urâțenia; la fel, nu trebuie să ne îndoim că spiritele popoarelor au înclinații diferite unele de altele, și sentimente total deosebite în privința frumuseții lucrurilor spirituale cum este poezia." Prin refuzarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acolo. Atunci din toate părțile nu erau decât hohote de plâns, gemete, strigăte jalnice. La ieșire erau căutați jidanii pentru a fi făcuți bucăți. Regii care au asistat la aceste reprezentații, precum Filip-August, Ludovic VIII, Filip cel Viteaz, Filip cel Frumos, Filip de Valois, sunt cei care au acționat cu cea mai mare severitate și violență împotriva copiilor lui Israel. Se pare chiar că aceleași spirite înfierbântate de pateticul acestor spectacole au fost și cele mai dispuse să adopte nebunia cruciadelor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adevăr, care să înmoaie această inimă de piatră și să o redea sensibilității sale primitive? Iată opera cea mare a poetului, mi se pare. După exemplul chimiștilor, să nu ne descurajăm, și să căutăm o transmutație mai importantă și mai frumoasă." Anunțându-l pe Zola, el dorește să introducă în câmpul literaturii personajul lucrătorului și să-l reprezinte fără mască. "Nu vreau nicidecum ca acești lucrători să fie eleganți și împodobiți, așa cum sunt reprezentați în fadele noastre opere-comice. Dacă introduc țărani
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
consacră un întreg capitol din Noul Eseu despre arta dramatică pentru a se ști "dacă drama admite sau respinge proza"25. Lui i se pare imposibil ca spectatorul să creadă în veracitatea unui personaj care se exprimă în versuri. "Versurile frumoase, producând un alt fel de încântare, distrug încântarea reală, scrie el în capitolul 26. Eroi care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți autori nu ar prezenta un gust bizar, pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
capitolul XII, intitulat " Despre defectele de evitat în dramă"? Să faci din teatru, cum s-a spus, un fel de parloir, să înăbuși acțiunea, să o concentrezi asupra unui punct unic și forțat, în douăsprezece picioare pătrate. Uitați-vă la frumoasele scene din Shakespeare. Cezar traversează piața publică: este înconjurat de senatori; Cassius, Brutus și Casca își pregătesc deoparte dreapta răzbunare. Poporul se înghesuie cu grămada. Se aude vocea astrologului care iese din înghesuială și strigă: Cezar, fii atent la Idele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care îl spintecase acum mai bine de douăzeci de ani. Nu cunosc nimic mai patetic în cuvinte decât tăcerea mâinilor acestei femei. Ce imagine a remușcării! Au fost foarte admirate, și pe drept cuvânt, un mare număr de versuri frumoase în magnifica scenă din Heraclius , în care Focas ignoră care anume din cei doi prinți este fiul său. Pentru mine, momentul acestei scene pe care îl prefer restului, este acela în care tiranul se întoarce pe rând către cei doi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Elenei pictată de Zeuxis 42, de nenumărate ori reluat, este una din celebrele ilustrări. Pentru a o picta pe Elena din Troia, Frumusețea ideală, Zeuxis și-ar fi creat capodopera inspirându-se după cinci modele reale, cele cinci cele mai frumoase fete din Crotona. Conform anecdotei, pictura tinde să devină apoi însuși modelul. Dar atunci, "unde este adevăratul model, dacă nu există nici întreg nici parțial în natură?", întreabă Grimm în Corespondența lui, sau, sub o formă aparent mai naivă, Cel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramă, care nu ar putea decât să-l plictisească pe spectator. "Teoria lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, se sprijină pe două erori; una, că tot ceea ce interesează este bun pentru teatru; cealaltă, că tot ceea ce seamănă cu natura este frumos, și că imitația cea mai fidelă este totdeauna mai bună." Cât despre dialog, el îi reproșează trivialitatea. Nu contestă interesul de a introduce în teatru limbajul poporului, dar exclude posibilitatea de a-l retranscrie în stare brută, fără să i
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
simte, nu-l credem: căci pare în contradicție cu el însuși. Dimpotrivă, poate exista un actor cu un fizic destul de plăcut, ale cărui trăsături să fie destul de expresive, mușchii destul de supli și destul de antrenați; a cărui voce să fie destul de frumoasă și destul de sinceră în intonațiile sale; într-un cuvânt, un actor dotat cu destule caltăți necesare pantomimei dramatice, pentru a ni se părea animat de sentimentul cel mai profund în niște roluri pe care nu le joacă după original, ci
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l întristeze sau să-i șocheze simțul moral. Astfel se explică el asupra acestui lucru în Autorul către cititor, textul prefață pentru Gâlcevile din Chioggia. "Unii vor spune poate că autorii de comedie trebuie să imite efectiv natura, însă cea frumoasă și nu cea vulgară și imperfectă. Eu spun, dimpotrivă, că totul poate constitui materie pentru comedie, în afara imperfecțiunilor care întristează și a viciilor care șochează. Un om care vorbește repede și înghite cuvintele vorbind are o imperfecțiune ciudată, care devine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dovadă în raport cu timpul și spațiul. Timpul este un parametru important pentru Romantici, ei dorind să prezinte un personaj în complexitatea evoluției sale, mai degrabă decât în culmea unei crize, în maniera dramaturgilor clasici. Durata este necesară maturizării personajelor lor. "Este frumos să-l vezi pe Othello, atât de îndrăgostit în primul act, omorându-și nevasta în al cincilea act; dacă această schimbare a avut loc în treizeci și șase de ore, este absurdă și-l disprețuiesc pe Othello." Să notăm în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
introduc. Deși este o libertate în plus adusă în teatru, nu este mai puțin adevărat că ele slăbesc interesul, încetinind mișcarea de pe scenă. Cred că trebuie folosit acest mijloc cu economie, și păstrat pentru rarele ocazii din care rezultă ceva frumos, ca cea privind moartea Julietei la Verona, și din sentimentul de liniște al lui Romeo care, la Mantova, se lasă pradă unor visuri de fericire." Musset, în Lorenzaccio, în 1834, face dovada celei mai uimitoare îndrăzneli pentru acea vreme, imaginând
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
omului, iar armonia este una din legile secrete ale spiritului, nu le putem neglija fără a greși." Ca și Lamartine, Hugo proslăvește folosirea alexandrinului, pe care îl utilizează cu atâta viruozitate, chiar dacă notează, în Prefața la Cromwell, că "cele mai frumoase versuri ucid piesele cele mai frumoase". În versuri scrie el majoritatea operelor sale dramatice, nedând în proză decât trei drame, Lucrezia Borgia și Marie Tudor în 1833, Angelo, tiran al Padovei în 183588. Versul este pentru el " unul din cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
legile secrete ale spiritului, nu le putem neglija fără a greși." Ca și Lamartine, Hugo proslăvește folosirea alexandrinului, pe care îl utilizează cu atâta viruozitate, chiar dacă notează, în Prefața la Cromwell, că "cele mai frumoase versuri ucid piesele cele mai frumoase". În versuri scrie el majoritatea operelor sale dramatice, nedând în proză decât trei drame, Lucrezia Borgia și Marie Tudor în 1833, Angelo, tiran al Padovei în 183588. Versul este pentru el " unul din cele mai puternice diguri împotriva iruperii obișnuitului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
luând, ca Proteu, mii de forme fără a-și schimba tipul și caracterul, evitând tirada: distrându-se în dialog; ascunzându-se mereu în spatele personajului; preocupat înainte de toate să fie la locul lui, iar când i s-ar întâmpla să fie frumos, nu ar fi frumos oarecum decât din întâmplare, în afara voinței lui și fără s-o știe; liric, epic, dramatic, după cum este cazul; putând să parcurgă întreaga gamă poetică, să meargă de sus în jos, de la ideile cele mai elevate până la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-o, atunci, majoritatea tinerilor. "Pentru această generație, scrie el în Le Moniteur universel din 21 iunie 1867, Hernani a fost ceea ce a fost Cidul pentru contemporanii lui Corneille. Tot ceea ce era tânăr, cutezător, îndrăgostit, poetic i-a primit suflul. Aceste frumoase exagerări eroice și castiliene, această superbă emfază spaniolă, acest limbaj atât de mândru și atât de trufaș în familiaritatea lui, aceste imagini de o ciudățenie uluitoare, ne trimiteau ca într-un extaz și ne amețeau cu poezia lor îmbătătoare. Farmecul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sunt rele, sunt numai ignorante și depravate de mediul de muncă aspru și de mizerie în care trăiesc." 6.1. Refuzul neverosimilului Condamnarea pe care Zola o face să apese asupra dramei romantice este fără drept de apel. "Cele mai frumoase modele ale genului nu sunt, cum s-a spus, decât opere de mare spectacol." Acesta este verdictul său. Recunoaște totuși, cu bună credință, geniul creator al lui Hugo, frumusețea fulgerătoare a lirismului său, forța teatrului său. "În acest secol, numai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu-și precupețește elogiile, este mult mai uman, căci el este "un avar". "Luați deci ca exemplu mediul contemporan, scrie Zola în Naturalismul în teatru, și încercați să-i faceți pe niște oameni să trăiască acolo: veți scrie niște opere frumoase. Fără îndoială, trebuie un efort, trebuie să degajăm din talmeș-balmeșul vieții formula simplă a naturalismului. În asta constă dificultatea, să faci lucruri de seamă cu subiecte și personaje pe care ochii noștri, obișnuiți cu spectacolul de fiecare zi, le văd
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramă lirică concepută din 1866, a rămas neterminată. Nu i-a scris decât uvertura în care monologhează doica, un dialog între Herodiada și doica sa și un intermediu liric. De aceea este imposibil de judecat asupra caracterului scenic al acestei frumoase schițări. Dacă simboliștii reduc decorul la minimum, ar vrea și să se lipsească, în cadrul unui vis nebunesc, de prezența fizică a actorului. În manieră categorică, Maeterlinck declară că ea îl jenează, stricându-i orice plăcere, căci comediantul dă formă unui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a utiliza bronzul nu i-ar veni; ar trebui mai degrabă să semene cu o împletitură din nuiele, sau cu niște nemaipomenite rânduri de scări turnante, care ar ceda la cel mai mic pas puțin cam greu. Iar apoi, frumoase mătăsuri diafane, folosite tot pe atât de cu zgârcenie cum sunt duminica la Hyde Park; broderii frumoase, giuvaeruri și mai frumoase, și nenumărate, pentru a le putea schimba zilnic. Nu s-ar putea, de exemplu, să ne închipuim o scenă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din nuiele, sau cu niște nemaipomenite rânduri de scări turnante, care ar ceda la cel mai mic pas puțin cam greu. Iar apoi, frumoase mătăsuri diafane, folosite tot pe atât de cu zgârcenie cum sunt duminica la Hyde Park; broderii frumoase, giuvaeruri și mai frumoase, și nenumărate, pentru a le putea schimba zilnic. Nu s-ar putea, de exemplu, să ne închipuim o scenă susținută de niște stâlpi subțiri ca niște picioare de barză, ornamentați cu pene de păsări iar, ici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niște nemaipomenite rânduri de scări turnante, care ar ceda la cel mai mic pas puțin cam greu. Iar apoi, frumoase mătăsuri diafane, folosite tot pe atât de cu zgârcenie cum sunt duminica la Hyde Park; broderii frumoase, giuvaeruri și mai frumoase, și nenumărate, pentru a le putea schimba zilnic. Nu s-ar putea, de exemplu, să ne închipuim o scenă susținută de niște stâlpi subțiri ca niște picioare de barză, ornamentați cu pene de păsări iar, ici colo, atârnând un lung
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
zilnic. Nu s-ar putea, de exemplu, să ne închipuim o scenă susținută de niște stâlpi subțiri ca niște picioare de barză, ornamentați cu pene de păsări iar, ici colo, atârnând un lung colier de mărgele? Niște pudră, o pudră frumoasă care să acopere întreaga podea; și parfumuri... Dar ies din domeniul scenei, și încalc teritoriul decorului, costumelor și al celorlalte." Studiul crochiurilor lui Serlio, în Tratatul de arhitectură 22, îi dă ideea de a crea un sol scenic modelabil la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]