82,461 matches
-
de Altena, deși abia în 1207 intrarea sa în Köln a marcat încheierea oficială a războiului. O lună sau două mia târziu, interdictul papal asupra sa a fost ridicat, iar în martie 1208 se pare că s-a încheiat un tratat prin care un nepot al papei Inocențiu al III-lea urma să se căsătorească cu una dintre fiicele lui Filip și să primească mult disputatul Ducat de Toscana. Filip se pregătea să reprime ultimele rezistențe ale rebeliunii din Braunschweig-Lüneburg când
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
sărăturilor ) - cantonată în jurul izvoarelor sărate și în vecinătatea masivelor de sare - cu un exemplu strălucit de adaptare la solurile sărate: ("Salicornia europaea"), cunoscută și sub denumirea de brâncă sau brădișor de sărătură. Ca o curiozitate trebuie să amintim că primul tratat botanic despre zona Praidului a apărut în manuscrisul botanistului Benkő József (1740-1814) în care descrie o plantă numită “brădișor” Lycopodium selago. Prima lucrare botanică despre flora Ardealului, apărută sub formă tipărită (1816, la Viena) aparține lui J.Chr.G. Baumgarten
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
este o formație de muzică veche din România. Numele formației este expresia în limba latină a cărei traduceri este „imaginea lumii” și este titlul unui vast tratat de astrologie scris în zorii Renașterii de către cardinalul Pierre D’Ailly. Inventar de cunoștințe despre toate țările și popoarele lumii, lucrarea susținea teoria () potrivit căreia pământul este rotund. Formația „” a fost înființată în anul 2001 de către Oana Ivașcu (oboi) și
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
important fiind Constantinopolul însuși, prin incitarea la revoltă a popoarelor creștine supuse. În ciuda eforturilor țariste, grecii nu s-au ridicat la luptă împotriva otomanilor în timpul războiului ruso-otoman declanșat în 1768. Atitudinea grecilor i-a dezamăgit profund pe sponsorii lor ruși. Tratatul de la Kuchuk-Kainarji (1774) a dat dreptul rușilor să-i „reprezinte” pe supușii ortodocși din Imperiul Otoman în fața sultanului. Abuzând de acest drept, rușii au început să se amestece cu regularitate în afacerile interne ale Imperiului Otoman. Sprijinul rus, combinat cu
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
Franței și Imperiului Rus, a stabilit condițiile pentru acordarea independenței Greciei, încetarea stării de conflict dintre Grecia și Imperiul Otoman și acceptarea pe tronul noului stat independent a principelui bavarez Otto von Wittelsbach. Prevederile acestei conferințe au fost consfințite în Tratatul de la Constantinopol, care a urmat semnării Convenției de la Akkerman, prin care sultanul acceptase importante modificări politice și teritoriale în Balcani, (retragerea armatelor otomane din Principatele Dunărene, cedarea controlului asupra orașelor Giurgiu, Brăila și Turnu și autonomia Serbiei). În anul 1821
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
niciun delegat oficial. Raportul celor trei a fost baza pe care cele trei mari puteri au semnat o convenție pe 22 martie 1929. Războiul ruso-turc din 1828 - 1829 s-a încheiat pe 14 septembrie 1829 prin semnarea Păcii de la Adrianopol. Tratatul asigura o creștere importantă a influenței ruse în Balcani. Articolul X al tratatului prevedea în mod expres acceptarea de către Poartă a convenției anglo-franco-ruse de pe 22 martie. Grecia urma să fie organizată asemănător cu Principatele Dunărene, având în frunte un principe
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
mari puteri au semnat o convenție pe 22 martie 1929. Războiul ruso-turc din 1828 - 1829 s-a încheiat pe 14 septembrie 1829 prin semnarea Păcii de la Adrianopol. Tratatul asigura o creștere importantă a influenței ruse în Balcani. Articolul X al tratatului prevedea în mod expres acceptarea de către Poartă a convenției anglo-franco-ruse de pe 22 martie. Grecia urma să fie organizată asemănător cu Principatele Dunărene, având în frunte un principe ortodox, devenind un teritoriu autonom, dar nu independent. Situația politică din Grecia era
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
respinse. Pentru consfințirea independenței Greciei, mai trebuia obținut acceptul Sublimei Porți. Principalele puteri europene și-au trimis ambasadorii la Constantinopol. Ambasadorii aveau o misiune dificilă, de vreme ce sultanul Mahmud al II-lea era obligat în acel moment să respecte doar prevederile Tratatului de la Adrianopol. Pe de altă parte, situația sultanului era una foarte dificilă datorită invaziei din Siria și Anatolia a trupelor viceregelui egiptean Muhammad Ali. Sultanul se afla în situația ingrată de a cere protecția puterilor occidentale ca să poată păstra cel
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
ingrată de a cere protecția puterilor occidentale ca să poată păstra cel puțin controlul asupra Anatoliei. Reprezentantul britanic Canning i-a oferit sultanului unele promisiuni neoficiale în această privință, iar Înalta Poartă a acceptat să semneze în cele din urmă convenția. Tratatul de la Constantinopol (1832) a fost semnat pe 21 iulie 1832. Odată cu semnarea acestui tratat s-a simțit nevoia convocării unei noi conferințe la Londra pe 3 februarie 1833, în cadrul căreia s-au fixat definitiv linia de demarcație pe aliniamentul Arta
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
Anatoliei. Reprezentantul britanic Canning i-a oferit sultanului unele promisiuni neoficiale în această privință, iar Înalta Poartă a acceptat să semneze în cele din urmă convenția. Tratatul de la Constantinopol (1832) a fost semnat pe 21 iulie 1832. Odată cu semnarea acestui tratat s-a simțit nevoia convocării unei noi conferințe la Londra pe 3 februarie 1833, în cadrul căreia s-au fixat definitiv linia de demarcație pe aliniamentul Arta - Volo, punând capăt astfel în mod oficial conflictului dintre greci și otomani. În același
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
să accepte autoritatea egipteană. Astfel, Ramses, a fost nevoit să conducă repetate intervenții armate pentru înăbușirea revoltelor,cucerind și orașul Dapur. Au fost mari fapte de arme care au permis hittiților să trateze cu puternicul Egipt și să încheie vestitul Tratat de pace de la Kadesh, recunoscut astăzi ca fiind primul tratat internațional: regele hittit Hatusilis al III-lea (fiul lui Muwatalli) și faraonul Ramses al II-lea au semnat un pact de pace, neagresiune și asistența mutuala, « pentru eternitate », întărit cu
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
conducă repetate intervenții armate pentru înăbușirea revoltelor,cucerind și orașul Dapur. Au fost mari fapte de arme care au permis hittiților să trateze cu puternicul Egipt și să încheie vestitul Tratat de pace de la Kadesh, recunoscut astăzi ca fiind primul tratat internațional: regele hittit Hatusilis al III-lea (fiul lui Muwatalli) și faraonul Ramses al II-lea au semnat un pact de pace, neagresiune și asistența mutuala, « pentru eternitate », întărit cu un mariaj dinastic (Ramses al II-lea a luat în
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
cu un mariaj dinastic (Ramses al II-lea a luat în căsătorie două surori ale regelui hittit, participante și ele, probabil, la zămislirea celor cca. 200 de urmași prezumtivi ai regelui egiptean). După bătălia de la Kadesh, a început elaborarea unui tratat de pace care a fost definitivat abia în 1.259 î.e.n. (anul 21 al domniei lui Ramses al II-lea). Acest pact mutual, primul mare tratat internațional cunoscut astăzi din istorie, a fost gravat pe o mare tăblița de argint
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
de urmași prezumtivi ai regelui egiptean). După bătălia de la Kadesh, a început elaborarea unui tratat de pace care a fost definitivat abia în 1.259 î.e.n. (anul 21 al domniei lui Ramses al II-lea). Acest pact mutual, primul mare tratat internațional cunoscut astăzi din istorie, a fost gravat pe o mare tăblița de argint, statuând „fraternitatea frumoasă și pacea frumoasă pentru eternitate”, cu clauze de neagresiune, de asistență mutuala (alianță defensivă) și privind extrădarea refugiaților politici. Ramses a ordonat că
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
cunoscut astăzi din istorie, a fost gravat pe o mare tăblița de argint, statuând „fraternitatea frumoasă și pacea frumoasă pentru eternitate”, cu clauze de neagresiune, de asistență mutuala (alianță defensivă) și privind extrădarea refugiaților politici. Ramses a ordonat că textul tratatului să fie gravat în hieroglife și pe pereții templului din Karnak. Astăzi sunt atestate două versiuni: una în limba akkadiana (tăblițele de la Hatussa / Bogaz-Köy) și cealaltă în limba egipteană (stela gravata de la Karnak). La începutul textului de pe stela de la Karnak
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
a III-a Comuniste. prevedea consultări reciproce între cele două state semnatare în cazul vreunei agresiuni a URSS împotriva vreuneia dintre ele, precum și luarea de măsuri pentru "securitatea intereselor comune". De asemenea, niciunul dintre cele două state nu putea încheia tratate politice cu URSS și, totodată, Germania era obligată de către Japonia să recunoască independența statului Manciuko. La 6 noiembrie 1937, Italia Fascistă a aderat la acest pact, creându-se astfel ceea ce a devenit cunoscut, mai târziu, sub numele de Axa ("Axa
Pactul AntiComintern () [Corola-website/Science/325941_a_327270]
-
colaboreze în dezvoltarea chirurgiei toracice cu prof. dr. C. Cărpinișan, prof. dr. E. Zitti și în sfârșit, la Paris, a avut posibilitatea ca, pe baza bursei oferite de statul francez, să lucreze cu marele și modestul prof. Mathey - creatorul celebrelor tratate de chirurgie toracica - și colaboratorii săi: Yves, Neveux ș.a. (1967). În această perioadă a parcurs toate treptele pregătirii profesionale, de la intern la medic secundar chirurg (1949-1951), medic specialist în chirurgie (1952-1955), medic primar gradul III (examen - 1959), medic primar gradul
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
avea construite 10 bucătării, barăci din lemn, care puteau adăposti fiecare câte 250 - 300 de persoane, două cantine, 20 de puncte sanitare, săli de cursuri, teatru precum și alte clădiri în care refugiații desfășurau diferite activități. Potrivit datelor regăsite într-un tratat de specialitate, în cadrul lagărului au existat și funcționat opt cluburi gen universitate populară, unul pentru ofițeri, unul pentru soldații români și șase pentru soldații polonezi. Au funcționat chiar și școli primare și cursuri gimnaziale pentru copiii polonezilor care aveau vârsta
Lagărul de la Târgu Jiu () [Corola-website/Science/325977_a_327306]
-
BR-5 . Următoarea ofensivă sovietică a început în februarie 1940. Sprijinul artileriei grele a permis forțelor sovietice să rupă Linia Mannerheim. Armata a 7-a a lui Merețkov a început ocuparea orașului Vyborg În mai puțin de două săptămâni după semnarea Tratatului de Pace de la Moscova, la 21 martie 1940 lui Merețkov i s-a acordat titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Ulterior, Merețkov a fost promovat la rangul de general de armată și numit Comisar Adjunct al Apărării. Din august 1940
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
armonia, hipnotismul, emotivitatea, dinamica temporală, rezonanță, veselia și culoare (a se vedea, de asemenea, dezvoltarea muzicală). În secolul al 18-lea era considerată a fi mult înafara domeniului teoriei estetice (concepută apoi în termeni vizuali) astfel fiind menționată abia în tratatul lui William Hogarth, "Analiza Frumosului". El consideră dânsul frumos (încheind tratatul cu o discuție asupra minuetului), dar tratând muzică doar în măsura în care ea putea furniza un acompaniament potrivit pentru dansatori. Deși la sfârșitul secolului, tema muzicii și frumusețea să a ajuns
Estetica muzicală () [Corola-website/Science/325994_a_327323]
-
vedea, de asemenea, dezvoltarea muzicală). În secolul al 18-lea era considerată a fi mult înafara domeniului teoriei estetice (concepută apoi în termeni vizuali) astfel fiind menționată abia în tratatul lui William Hogarth, "Analiza Frumosului". El consideră dânsul frumos (încheind tratatul cu o discuție asupra minuetului), dar tratând muzică doar în măsura în care ea putea furniza un acompaniament potrivit pentru dansatori. Deși la sfârșitul secolului, tema muzicii și frumusețea să a ajuns să se diferențieze de cazurile în care muzica este o parte
Estetica muzicală () [Corola-website/Science/325994_a_327323]
-
fost duce de Spoleto de la anul 871 până la moarte. Suppo a fost inițial "archiminister" și "consiliarius" al împăratului Ludovic al II-lea. În 869-870, el a călătorit la Constantinopol că "missus dominicus" imperial, alături de Anastasie Bibliotecarul, pentru a negocia un tratat de pace cu bizantinii. Pe tot parcursul domniei lui Ludovic al II-lea, Suppo a fost cel mai puternic magnat laic de pe teritoriul Italiei. Suppo a fost membru al familiei Supponizilor și a devenit rudă cu împăratul Ludovic al II
Suppo al II-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/324879_a_326208]
-
deceniu al secolului al IX-lea, Istria a fost guvernată de către ducele Ioan, care nominal urma tradiția bizantină, însă în fapt se reprezenta un ducat al francilor. La acea vreme, regiunea avea nouă orașe, cel mai important fiind Trieste. În virtutea tratatului de la Aachen din 812 (Pax Nicephori), prin care Bizanțul recunoștea titlul imperial al lui Carol cel Mare, Istria (cel puțin coasta sa apuseană), alături de Veneția și de coasta dalmată a trecut din nou sub controlul bizantin. După aceea, istoria ei
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
de la Worms a divizat în cele din urmă ducatul friulan în patru provincii, cu Istria și Friuli conduse de la Aquileia de către markgraful Eberhard de Friuli și descendenții săi din familia Unruochingilor. Regiunea a devenit parte a Franciei de Mijloc după Tratatul de la Verdun din 843, fiind ulterior atribuită împăratului și regelui de Italia Ludovic al II-lea din 855. După ce regele german Otto I "cel Mare" a a efectuat o campanie în Italia de nord supusă regelui Berengar al II-lea
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
pe care îl administra din Ducatul de Carniola. Cu toate acestea, conducătorii Habsburgi și-au adăugat titlul de "margraf de Istria", titulatură care a persistat până la disoluția Austro-Ungariei în 1918. Istria venețiană a trecut sub autoritatea Habsburgilor în 1797 în virtutea Tratatului de la Campoformio care consfințea desființarea Republicii venețiene. Apoi a fost ocupată de Napoleon I în 1805, în conformitate cu Pacea de la Pressburg, devenind parte a Regatului Italiei, iar apoi (prin Tratatul de pace de la Schönbrunn din 1809) a Provinciilor Ilire. După înfrângerea
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]