81,474 matches
-
paragrafe numerotate crescător, în funcție de specificul textului. În general, o lucrare de licență trebuie să aibă între 3 și 10 capitole, iar fiecare capitol trebuie să aiba o secțiune de concluzii la final. O posibilă formă de organizare ar fi următoarea: Concluziile au un rol semnificativ în cadrul lucrării de diplomă, care trebuie valorificată la parametri maximi în momentul susținerii acesteia în fața comisiei. Aici trebuie prezentate, în câteva pagini, cele mai importante rezultate ale cercetării și modul în care aceste rezultate pot fi
Lucrare de licență () [Corola-website/Science/321905_a_323234]
-
pentru toate tipurile de stupi. Ramele pentru cuib au înălțimea de 300 mm sau 230 mm iar ramele pentru recoltă au înălțimea de 162 mm. - Dimensiunea spațiilor de trecere pentru albine sunt de 7,5 mm. S-a ajuns la concluzia că albinele astupă cu propolis culoarele sau spațiile mai mici de 6 mm sau completează cu ceară spațiile mai mari de 10 mm. - Distanța dintre axele fagurilor este de 37 mm și a fost determinată prin măsurători efectuate în adăposturile
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
1988) pe care o avea sub tipar. În prezent toți acești 12 membri sunt decedați. Majestic 12 este o parte importantă a teoriei conspirației OZN despre guvernele care mușamalizează informații despre OZN-uri. Biroul Federal de Investigații a ajuns la concluzia că documentele asociate comisiei Majestic 12 sunt complet false. În 1996, după cercetarea și de fapt verificarea documentelor Majestic 12, Stanton T. Friedman a spus că nu există niciun motiv de fond pentru a respinge autenticitatea lor.
Majestic 12 () [Corola-website/Science/321400_a_322729]
-
nu a fost singurul de acest gen. Opera lui Fermi a fost importantă, dar în lipsa ei nu se explică de ce nu a avut loc nicio demonstrație nucleară până în Secolul 40 (menționarea faptului că Secolul 24 folosește energia nucleară conduce la concluzia că amânarea dezvoltării în acest domeniu, deși crucială, nu a durat patru secole, sau că a afectat spiritul societății în locul progresului tehnologic). Firește că Asimov, care era interesat de istoria științei, era conștient de aceste puncte slabe necesare în desfășurarea
Sfârșitul eternității () [Corola-website/Science/321432_a_322761]
-
Suceava și la mănăstirea de Bistriță și bisérici de piiatră în Hârlău și în Bae și încă și alte lucruri bune multe să află în țară de dânsul făcute.”" Detaliile arhitecturale și informația transmisă de Grigore Ureche au dus la concluzia că această biserică aparține perioadei rareșiene. Și alte argumente susțin această ipoteză: Petru Rareș era originar din târgul Hârlău (unde Ștefan cel Mare locuise o perioadă la Curtea domnească de acolo și înălțase o biserică cu hramul "Sf. Gheorghe") și
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
s-a efectuat o cercetare preliminară a picturii murale interioare, în scopul identificării stării de conservare a stratului pictural. S-a constatat că pictura murală originală a suferit intervenții ample de repictare sau de refacere (portrete, mâini), precum și de spălare. Concluzia a fost că întreaga pictură este degradată ca urmare a repictării de proastă calitate, a spălării, a acoperirii cu depuneri masive de fum și praf atmosferic, a semnelor incizate (grafite) etc. S-au identificat portretele care au fost refăcute. Portretul
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
ani. Lucrarea ilustrează direcția analizei morfogenetice, pe care a promovat-o cu consecvență de-a lungul întregii sale cariere. Ea este și în prezent un studiu de referință în geografia românească prin valoarea observațiilor de teren, profunzimea analizei și a concluziilor autorului. Petre V. Coteț își începe cariera universitară și de geograf ca preparator (1940-1941), apoi asistent (1941-1946) la Catedra de Geografie fizică a profesorului Vintilă Mihăilescu, șef de lucrări (1946), conferențiar (1950), profesor (1970) la Facultatea de Geologie și Geografie
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
analizat de o comisie condusă de generalul Gr. Răduican și alcătuită din lt. colonel H. Hiera și maiorii L. Mateescu și Petcu. La 12 iunie 1968 comisia înaintează Comitetului Central al PCR „Raportul privind cazul dr. Plăcințeanu Gh. (decedat)”. În concluziile raportului se stabilește: În seria de filme documentare "Reconstituiri", realizate de Televiziunea Română în colaborare cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România, un episod intitulat "„Fă-l să dispară!“" a fost dedicat destinului tragic al doctorului Plăcințeanu.
Gheorghe (Ginel) Plăcințeanu () [Corola-website/Science/316392_a_317721]
-
valoare absolută, exprimând o acțiune care urmează să se efectueze după momentul vorbirii: Am să sosesc / O să sosesc / Voi sosi la ora cinci". Poate fi folosit și ca timp relativ, pentru exprimarea anteriorității ("După ce vom asculta toate părerile, vom trage concluziile") sau a posteriorității ("Credeam că va veni, dar n-a fost așa") față de acțiunea predicatului propoziției principale. Se mai utilizează și cu valoarea modală a imperativului: Veți lua măsurile necesare". Viitorul anterior este exclusiv un timp relativ, exprimând o acțiune
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
modală a imperativului: Veți lua măsurile necesare". Viitorul anterior este exclusiv un timp relativ, exprimând o acțiune care urmează să se efectueze după momentul vorbirii, dar înaintea altei acțiuni viitoare, prezentă în aceeași frază ("Nu vom putea ajunge la o concluzie definitivă până nu vom fi demonstrat...") sau în contextul mai larg: "Până atunci își va fi făcut efectul". Gerunziul ia în general valorile temporale ale verbului al cărui complement este ("Pofta vine / ne-a venit / are să ne vină mâncând), dar
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
al primului lied în cel de-al optulea insuflă și ideea că viața pornește de la capăt, și același ciclu se va repeta din nou și din nou. În acest sens drama eroinei schumanniene se ridică la nivelul dramei universale. În concluzie, R. Schumann, artist liric prin natura și vocația sa, se arată ca un maestru desăvârșit în genul muzical de lied, abordând cu predilecție teme de dragoste.
Frauenliebe und -leben () [Corola-website/Science/316427_a_317756]
-
controverse timp de aproape un secol. Este vorba de o afacere de spionaj ale cărei intenții au rămas obscure până în ziua de astăzi. Numeroși istorici de marcă au exprimat diverse ipoteze distincte în ce privește chestiunea, dar toate ajung la o singură concluzie: Dreyfus era nevinovat. Personalul Serviciului de Informații militare (în SR) au afirmat în mod constant că în septembrie 1894, „calea obișnuită” a adus contraspionajului francez o scrisoare denumită în cele ce urmează „”. Aceasta, ruptă parțial în șase bucăți mari, scrisă
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
era competent în materie de analiză grafologică la statul major. Intră acum în scenă maiorul , om original care se mândrea cu expertiza în grafologie. Pus în fața scrisorilor lui Dreyfus și a borderoului la 5 octombrie, du Paty trage pe loc concluzia că scrisul este același. După încă o zi de muncă, el dă asigurări într-un raport că, în ciuda unor deosebiri, asemănările sunt suficiente pentru a justifica o anchetă. Dreyfus devine astfel pentru statul major „autor probabil” al borderoului. Văzându-se
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
era văzută ca pe o binevenită destindere. Niciuna din țări nu avea interesul pentru o permanentizare a tensiunii. Diplomația celor trei puteri, cu ajutorul Angliei, avea să acționeze pentru destinderea atmosferei care se va degrada din nou în ajunul Primului Război Mondial. Această concluzie judiciară a avut și o consecință tristă asupra relațiilor dintre familia Dreyfus și ramura radicală a dreyfusarzilor. Fernand Labori, Jaurès și Clemenceau, cu consimțământul generalului Picquart, îi reproșau deschis lui Alfred Dreyfus că acceptase grațierea și că protestase prea puțin
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Lombarès, după care a abandonat-o după câțiva ani. , specialist în studii militare și cu o bună pregătire tehnică, încearcă să explice afacerea prin geneza tunului de model 1897 în "Un secret bien gardé", dar ipotezele formulate de el drept concluzii sunt privite într-o manieră foarte critică. , avocat și istoric, a scris "L'Affaire" în 1983, operă recunoscută drept cea mai bună lucrare scrisă pe subiect. Interesul operei constă în relația strict factuală și documentată între fapte și într-o
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
autorul a șase lucrări de anvergură, printre care, "Edinburgh Lectures on Mental Science" („Prelegerile de la Edinburgh asupra "Științei Mentale"”), 1904, și "The Creative Process in the Individual" („Procesul creativ din fiecare”), ultima vrându-se a fi o declarație cuprinzătoare a concluziilor sale. Psihologul și filosoful William James caracteriza „Prelegerile de la Edinburgh asupra "Științei Mentale"” drept „de departe, cea mai iscusită expunere filosofică pe care am întâlnit-o, minunată în limpezimea sa susținută a gândirii și stilului, cu adevărat o clasică expunere
Thomas Troward () [Corola-website/Science/316495_a_317824]
-
100,000, în exercițiul funcțiilor oficiale avute: șef executiv al comitatului Baltimore; guvernator al statului Maryland; vicepreședinte al SUA. La 10 octombrie 1973, prin ajungerea la un compromis, i s-a permis lui să pledeze "nolo contendere" (soluție alternativă la concluziile "recunoașterea vinovăției" sau "nerecunoașterea vinovăției") într-un singur cap de acuzare, și anume evaziunea fiscală valorând 29.500 de dolari, sumă încasată în 1967 și nedeclarată autorităților fiscale. Această soluționare a fost condiționată de demisia imediată ca vicepreședinte al SUA
Spiro Agnew () [Corola-website/Science/322346_a_323675]
-
scopurile deciziilor sale sau atașamentul pentru cauza sa, deoarece știe că omenirea nu ar fi capabilă să înțeleagă un concept așa de vast. La fel ca tatăl său, Leto nu este în întregime capabil să-și vadă propriul sfârșit, trăgând concluzia că orice nu poate vedea sau percepe - și, astfel, controla - e legat de moartea sa. În mod ironic, acest lucru îl amuză, fiind unul din puținele lucruri care îi mai pot oferi surprize în existența sa altfel plicticoasă. Leto a
Împăratul-zeu al Dunei () [Corola-website/Science/322420_a_323749]
-
intrigă, ceea ce este între ele fiind firul subiectului piesei. Epilogul este partea compoziției care aduce sfârșitul operei ca întreg, nu ca linie de subiect. epilogul poate fi considerat că o urmare, ca un rezumat al piesei prin care autorul aduce concluziile și „totalurile” piesei.
Structura textului dramatic () [Corola-website/Science/322438_a_323767]
-
întârziere mintală. Aceasta a dus la descoperirea aceleiași substanțe la alți 8 pacienți, substanță caracterizată destul de rudimentar la epoca respectivă. Teste chimice efectuate au arătat că reacțiile chimice cu această substanță determinau formarea de benzaldehidă și acid benzoic ducând la concluzia că substanța conținea un inel benzenic. Analizele ulterioare au arătat că substanța avea aceeași temperatură de fuziune ca și acidul fenilpiruvic, indicând astfel că aceasta era substanța care se găsea în urină. În 1953 Horst Bickel a propus tratamentul prin
Fenilcetonurie () [Corola-website/Science/322431_a_323760]
-
scrie nuvela "How the Mail Steamer went down in Mid Atlantic by a Survivor" pentru Pall Mall Gazette . Povestea descrie cum o nava se scufundă după ce est lovită de o altă navă. Victimele sunt numeroase, din cauza lipsei bărcilor de salvare. Concluzia lui este că: "Aceasta este exact ceea ce s-ar putea întâmpla și se va întâmpla în cazul în care pacheboatele sunt trimise pe mare fără bărci suficiente". Autorul recidivează în 1892 cu "From the Old World to the New" în
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
arhitectonice romano-gotice, pisania latină și istoricul localității în care se găsește biserica - strâns legat de comunitatea maghiară colonizată aici, pusă, încă de la sfărșitul sec al XIII-lea în slujba cetății, respectiv a curții regale din Hațegul învecinat - ar conduce la concluzia că, la început, lăcașul de cult ar fi deservit parohia locală de rit catolic, supusă, prin arhidiaconatul Hunedoarei, Episcopiei latine din Alba Iulia. Ca urmare a pustiitoarelor incursiuni turcești din anii 1420 și 1438, soldate cu distrugerea curții regale din
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
o expunere amănunțită a bazelor realismului ipotetic, în care încearcă să stabilească o legătură între concepția sa naturalistă asupra lumii și raționalismul critic: Vollmer accentuează că aceste postulate corespund unor convingeri, care nu sunt demonstrabile, sunt însă concordante și permit concluzii care nu se contrazic între ele. Ele trebuie acceptate doar ca ipoteze. Realismul pragmatic (pragmaticism) a fost dezvoltat de Charles S. Pierce. Acesta poate fi definit astfel: Real este ceea ce nu este fictiv. Legile naturii sunt reale, întrucât au o
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
fictiv. Legile naturii sunt reale, întrucât au o puternică tendință să se realizeze. Pentru Pierce, legile logicii și ale matematicii aparțin la rândul lor realității verificabile. Realitatea înseamnă "că ceva există în sinea lucrurilor din care se poate trage o concluzie, că lumea este prezentă, este în permanentă mișcare și existența ei corespunde logicei evenimentelor ce se desfășoară în timp". Adevărul și realitatea trebuie înțelese ca noțiuni regulatoare ale existenței evenimentelor actuale, din care decurg legile evenimentelor viitoare. Realismul semantic consideră
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
aceeași temă a lui Michelangelo, aflată la Vatican în Capela Sixtină. Compoziția este simplificată, "Dumnezeu Tatăl" fiind pictat singur, în semiprofil cu racursiuri liniștite, spre deosebire de cea a lui Michelangelo unde Dumnezeu are însoțitori și este reprezentat cu fața la privitor. Ca o concluzie generală pentru pictura religioasă a lui Mișu Popp, este că el a continuat direcția de laicizare pe care Constantin Lecca a inițiat-o prin umanizarea chipurilor de sfinți. Astfel, se constată că Mișu Popp a preluat și și-a adoptat
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]