80,728 matches
-
punctele cele mai importante ale construirii personajului. Ați remarcat că actorii și actrițele care nu țin să joace personaje diferite de ei înșiși, cei și cele care-și joacă propriul personaj, doresc să apară pe scenă ca fiind niște creaturi frumoase, de origine aleasă, bune și sentimentale? Și ați remarcat dimpotrivă că actorilor de compoziție le place să joace roluri de ticăloși, de indivizi grotești, diformi? Asta pentru că găsesc în asemenea roluri posibilități mai bogate, siluete mai bine decupate, o paletă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a continuat la Liège, de unde se întoarce, în 1891, cu titlul de doctor în științe politice și administrative. Publică basme, snoave și traduceri, iar din 1895, împreună cu Carol Müller, înființează colecția „Biblioteca pentru toți”, urmărind, prin conținutul scrierilor selectate, răspândirea „frumosului și moralului”. Același imbold îl va călăuzi și în activitatea de director al revistei „Foaia pentru toți”, pe care o va edita și conduce între 1896 și 1899. Mai scrie în „Revista literară”, „Revista olteană”, „Familia”, „Biblioteca familiei”, „Vatra”, „Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
condiții pentru o astfel de unire, domnitorului ce urma a fi ales i se cerea să accepte ca „cea mai sacră a sa datorie a grăbi Înfăptuirea acestei uniri pentru a se justifica speranțele noastre și pentru ca ziua cea mai frumoasă a domniei sale să fie aceea când se va coborî de pe tron, după ce va fi pus cea de pe urmă piatră la edificiu” <ref id="7">7 Acte și documente relative..., vol. VIII, p. 315-316. </ref>. În ziua imediat următoare, la 5
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
și poezii, iar I. Holban, M. Cerchez, G. Lazăr, Gh. Tăutu, Em. Cobălcescu, N. Roiu, I. Gheorghiu-Budu, Emil Simon, D. Gulea, Gh. Stați colaborează cu versuri și proza. Adesea publică și I.M. Codrescu, autor de articole istorice, articole despre „artele frumoase”, traduceri de istorioare morale din limba franceză și versuri. Em. Arghiropol traduce din Xavier de Maistre și din V.A. Sologub (printr-un intermediar francez) și redactează o cronică a spectacolelor teatrale. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287690_a_289019]
-
nainte (1979), În lumina înserării (1982), Înstelatele oglinzi (1984), Orfica tăcere (1988), Crepuscularele vitralii (1993), Chemări spre nicăieri și niciodată. Poezii 1985-1995 (1996). Se dedică în același timp prozei - Tărâmul izvoarelor (1968) - și memorialisticii, concepută sub formă de roman autobiografic: Frumoasa risipă (1980), Steaua câinelui (1991), Pinii de pe Golna (1993), Străinul de la miezul nopții (1996), În colț lângă fereastră (2000) ș.a. Una dintre cărți îi apare și în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din Munții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
unei Grecii atemporale, ca la Ion Barbu. Proza lui M. este memorialistică deghizată. Scriitorul a ținut de-a lungul timpului mai multe jurnale pe care le-a transformat în tot atâtea romane, evocând fiecare câte o etapă din viața sa. Frumoasa risipă cuprinde anii adolescenței și ai tinereții, ca elev și student în România. Orele de română, latină, germană, mediul școlar, cea dintâi iubire sunt evocate cu nostalgie și emoție. Autoficțiunea continuă cu altă etapă: odată cu intrarea în învățământ, la Bistrița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
găsește în memorialistica lui M. o reușită de excepție. SCRIERI: Ortodoxie păgână, București, 1941; Țărâna serilor, București, 1967; Tărâmul izvoarelor, București, 1968; Reminiscențe, București, 1969; Trecerea pragurilor, București, 1972; Elegii, București, 1975; Nimburi, Cluj-Napoca, 1977; Pâinile punerii nainte, Iași, 1979; Frumoasa risipă, Cluj-Napoca, 1980; În lumina înserării, București, 1982; Înstelatele oglinzi, Cluj-Napoca, 1984; Înaltele acele vremi, Cluj-Napoca, 1987; Orfica tăcere, Cluj-Napoca, 1988; Pe muntele Ebal, Cluj-Napoca, 1990; Steaua câinelui, Cluj-Napoca, 1991; Pinii de pe Golna, Cluj-Napoca, 1993; Crepuscularele vitralii, Cluj-Napoca, 1993; Chemări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
de la prima sa carte, Conținut și formă în opera literară (1972), M. manifestă interes pentru investigarea problemelor de estetică și teoria literaturii. În alte lucrări - monografii și scrieri cu caracter didactic - tratează statutul valorii artistice și categoriile estetice, corelația dintre frumos și util, raporturile artei cu realitatea, talentul și specificitatea gândirii artistice, adevărul artistic și idealul estetic, tradiție și inovație ș.a. O permanență a preocupărilor sale este examinarea - în plan diacronic și sincronic - a imaginii artistice sub aspectul proprietăților ontologice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
realiza decât prin renunțarea la vechile unelte de prozator. Apariția unei plachete cu șaptezeci și șapte de sonete intitulate livresc La steaua singurătății (2003) se vrea o declarație nerostită de reîntoarcere la literatură. Poeziile, datate între 1998 și 2003, sunt frumoase, corecte formal și aduc în schema lor clasică sentimente, meditații, contemplații vechi și mai noi. Autorul lasă impresia că intră în concurs cu alți sonetiști, iubind, cam ca Shakespeare, sau exhibând dragostea, cu ochii la Emil Brumaru, însă cu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
Insula strălucitoare", pe care i-l dă Pindar în secolul V î.e.n. O menționează, între alții, Strabon, Pliniu cel Bătrân, Maximin din Tyr, ca fiind reședința lui Ahile, Priscianus, care menționează mulțimea de păsări albe ca zăpada; dar cea mai frumoasă descriere o face Arrian, în "Periplul" său din secolul II e.n. (203-241), care ne spune cum acele păsări imaculate ca neaua spălau lespezile templului sfânt cu apă de mare și le măturau în zbor cu aripile lor. Însă insula nu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
corespunzătoare, ca aceea făcută de Herodot în secolul V î.e.n., fluviul apare în opere literare îndeosebi, sub numele de Istros, o denumire preluată de la traci. În poemul "Theogonia", din secolul VIII î.e.n., Hesiod ni-l prezintă ca "Istrul care curge frumos". În "Călătorie în jurul lumii" din secolul VI î.e.n., Hecateu din Milet semnalează cetatea Orgame de pe Istru (Argamum în hotărnicia lui Laberius Maximus de mai tîrziu), iar Simonide din Ceos (sec. VI-V î.e.n.) îi spune "Istrul cel îndepărtat". Pentru dramaturgul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
că Dunărea are 60 de afluenți, iar delta sa șase guri, pe care le numește, în ordinea de la sud la nord: Hieron sau Peuce (Gura Sfântă sau a Pinilor - Sf. Gheorghe), Naracum stoma sau Naracion (Gura Strîmtă), Calon stoma (Gura Frumoasă - Sulina de azi), Pseudostoma (Gura Falsă), Boreion stoma (Gura Nordică) și Psilon sau Thiagola (cu un mare lac). În "Comentariile" sale asupra operei lui Virgiliu, Afidus Modestus (sec. I e.n.) spune: "dacii au obiceiul ca atunci când pornesc la război să
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
curge, legat desigur de curgerea sa majestuoasă 52. Tot astfel, prima mențiune literară a numelui fluviului datează din secolul al VIII-lea î.e.n., în poemul "Theogonia", în care Hesiod se referă la o caracteristică majoră a fluviului: "Istrul care curge frumos". Romanii, care l-au întîlnit mai întîi pe cursul superior și mijlociu, mai umed și încețoșat în anumite perioade ale anului i-au consemnat un alt nume, Danubius, probabil preluat de la celții care i-au întîlnit aci pe daci înaintea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
administrației romane în Dacia. Defrișarea care, făcută și după alte procedee, poartă numele tot de origine latină, curătura, arsura sau secătura. Cu nume de origine latină sunt denumite și câteva cursuri de apă mai importante. Este cazul Almașului (lat. almus - frumos, plăcut), afluent al Bistriței nemțene în Moldova și al unui afluent al Someșului transilvan. Același nume îl poartă o regiune din Banat, pe râul Nera, țara Almașului. Râul Arieș, afluent al Mureșului din interiorul inelului carpatic, este un râu cu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în traducerea lui Haralambie Grămescu, și Monolog interior cu ușa deschisă (1982), în tălmăcirea lui Paul Drumaru, cu prefețe de A.E. Baconsky, respectiv Ioan Alexandru. Traduceri: Nicolae Labiș, Az őz halála [Moartea căprioarei], București, 1964, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1970; A. E. Baconsky, Néma pillanat [Reculegere], București, 1965, Önarckép az időben [Autoportret în timp], Budapesta 1979; Ioan Alexandru, Szeplőtelen szerelem [Prea iubire], Budapesta, 1982; ed. București, 1987; Tudor Arghezi, A világ szája [Gura lumii], București, 1983; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
de sodiu a colorat gelatina în roșu și a despărțit-o în fâșii;în a doua va apărea un inel galben(așa zisul galben de crom),iar în a treia se va produce hidrogencu „incandescență),va fi experiența cea mai frumoasă. 4.CERNEALĂ INCOLORĂ Pe o foaie de hărtie albă,scrieți un text cu o peniță nouă,muiată într-o soluție de clorură de cobalt. Când se va usca, textul va deveni invizibil. Va apare acest text colorat în albastru atunci când
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
că oamenii din epipaleolitic din jurul anului 9 000 Î.Hr. venerau deja principiul feminin al universului, așa cum triburile locale au continuat să o facă până În zilele noastre, numindu-l șakti. Tocmai confruntarea etnografică este cea care permite să recunoaștem În frumoasa piatră cu suprafețele triunghiulare policrome, pusă În centrul unei platforme cu diametrul de un metru, simbolul aniconic al unei „zeițe-mamă” inițiale („uterul cosmic”). Baghor, la fel ca El Juyo, deschide o fereastră prețioasă spre o lume anonimă și necunoscută. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grafice și cu texte, cum Amon a luat chipul suveranului respectiv și s-a unit cu regina pentru a-l avea ca fiu pe viitorul rege. La Deir el Bahari se spune astfel: „Această tânără despre care vorbești... este mai frumoasă decât orice femeie care a existat pe tot pământul”. Așa a vorbit un zeu venerându-l pe Amonxe "Amon", stăpânul Tronurilor celor Două Pământuri. Acesta luă chipul soțului, al regelui Văii și al Deltei... și o găsi odihnindu-se Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Să preaslăvească frumusețea chipului tău. Îl iubim pe el,/Lunaxe "Luna" șmasculin În egipteanăț ca un copil/ Pentru care toate ființele dansează/Implorând, se adună În fața lui/Pentru ca el să le cerceteze inimile/ Mlădițele vin la el pentru a deveni frumoase/ Iar crinii se bucură de el. Nu trebuie să ne mire nici faptul că până și Înțelepții În Îndrumările lor au despre divinitate o concepție diferită de cea a bătrânului Ani, care era Încă atât de precaut și atent la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Emblema lui Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" era luna nouă. Epitetul său caracteristic era Nar³mÌșt, „Celxe "Cel" al cărui răsărit este minunat”. Soția sa era Ningalxe "Ningal", „Mareaxe "Marea" Stăpână”. Acest zeu era preamărit În imnuri și rugăciuni foarte frumoase. Iată Începutul unuia dintre ele: Părinte Nannaxe "Nanna"ș-Su’enț, care pășești cu o neasemuită maiestate, căpetenie a zeilor... Divinitatea ta strălucește cu slavă sublimă asemenea cerului și e Întinsă precum marea... Răsăritul tău este puternic asemeni celui al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu colaborarea celor feminine, mai ales Inanna/Iștarxe "Iștar". Celxe "Cel" de-al doilea adevăr este că lucrurile create sunt valoroase. O declarație explicită În acest sens se află În En¿ma eliș (tab. VI, 36), care le numește „lucruri frumoase” (nikl³ti). c) Guvernarea lumii Speculația mesopotamiană afirmă că lumea, pe lângă faptul că a fost creată de divinitate, este și menținută În ordine, deci guvernată, tot de acesta. Există diferite mituri care conțin această doctrină; de exemplu, mitul sumerian Inanna și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
săracului”), pentru a se răzbuna, iar zeița Inaraxe "Inara" se unește cu omul ¾upașiya pentru a obține ajutorul acestuia; Într-o povestire despre zeul-Soarexe "Soare", o vacă și un pescar, zeul-Soare este cuprins de dorință pentru o vacă incredibil de frumoasă și, transformat În om, se unește cu ea. Asemenea oamenilor, și zeii au o locuință care, În mitologie, este descrisă de cele mai multe ori ca un palat unde se desfășoară sărbători și banchete. Localizarea acestor locuințe rămâne cel mai adesea ambiguă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
operă a lui Apollonius din Tyana de către autorul creștin (Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 13, 1). Aici se afirmă că singura formă de cult cu care poate fi cinstită divinitatea supremă este pura rugăciune interioară, care pornește de la „ceea ce este mai frumos În noi, adică intelectul” și, fără să treacă prin rostire, se Îndreaptă direct către „zeul mare și superior tuturor lucrurilor”. Se configurează acea structură piramidală a divinului care, fiind explicită În textul paralel al lui Porphyrios, ce Îi evocă diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
războinici; Însă, În cadrul escatologiei individuale, domina credința Într-o supraviețuire cenușie, de umbră, a spiritelor ajunse Într-o locuință subterană; aici erau „căile părinților”, adică drumurile parcurse de strămoșii defuncți (Oldenberg, 1917, pp. 546 sq.). Această existență de umbră, nici frumoasă, nici urâtă, nici bună, nici rea, Își găsește ecoul În concepția zoroastriană a unei zone intermediare, Între paradis și infern, pentru cei care În viață nu au fost nici foarte merituoși, nici foarte vicioși (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avut o purtare bună În viață, În conformitate cu preceptul „gânduri bune, vorbe bune, fapte bune”; va traversa podul, va fi judecat de tribunalul divin, se va Întâlni cu propria sa da¶n³xe "dae>na>", care va lua Înfățișarea unei copile mai frumoase și mai bune decât toate copilele din lumea celor vii. Doar În acest moment, persoana respectivă se va fi desprins complet de trupul său muritor și va fi părăsit pentru totdeauna „calea spaimelor” (D³dest³n ș M¶n½g ș Khrad II
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]