80,833 matches
-
șef din colectiv, în ciuda provocărilor etice la coeziune și armonie. Camus prezintă pierderea capacității de a se exprima și incapacitatea de a reacționa omenește în fața unui conflict de interese, ca și incompatibilitatea între dorință și putință. O temă comună în scrierile lui Camus este aceea că moartea este soarta comună a tuturor: bogați sau săraci, privilegiați sau nevoiași, vinovați sau nevinovați, bătrâni și uneori tineri. Moartea este inevitabilă și îi face pe toți egali în cele din urmă. La fel ca
Cei muți () [Corola-website/Science/333253_a_334582]
-
pierdut Mu l-a făcut să solicite un proiect de clasă pentru a investiga continentul pierdut Atlantida, determinându-l pe Hapgood să investigheze posibilele căi prin care ar fi avut loc schimbarea masivă a reliefului terestru și împingându-l către scrierile lui Hugh Auchincloss Brown. În 1958, Hapgood a publicat studiul "The Earth's Shifting Crust" care a negat existența derivei continentelor și a fost prefațat de Albert Einstein. În "Maps of the Ancient Șea Kings" (1966) și "The Path of
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
este copleșită de dimensiunile infinite ale cerului și de marșul nesfârșit al stelelor. Ea face trecerea de la simpla existență ca anexă a soțului ei până la a deveni parte a unei lumi nesfârșite. Acesta este adulterul ei. Ca și în alte scrieri ale lui Camus, " Femeia adulteră" se petrece în Algeria, dar băștinașii algerieni nu joacă un rol semnificativ în povestire. Marcel în special, afișează dispreț și neîncredere pentru arabi; nici el și nici Janine nu s-au deranjat să învețe limba
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
Premiul Directiei de Cultura Argeș la concursul național de poezie „Ion Pillat” 2003 Diploma de excelență în domeniul poeziei acordată de Direcția Cultură Argeș -2001 Premiul I concursul de poezie „Primele iubiri”- 2001- ziarul Argeșul Creațiile sau referințe critice despre scrierile lui Cristian Melesteu au fost găzduite de revistele Romania literară, Steaua, Orizont, Luceafărul, Argeș, Hyperion, Flacăra, Cafeneaua literară, Convorbiri literare, Fereastra, Oglinda literară,etc. Despre creațiile lui Cristian Melesteu au scris: Alex Ștefănescu, Augustin Doman, Radu Aldulescu, Gabriela Gheorghișor, Victor
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
drept consecință a Epocii Luminilor. Vorbind în general, creștinismul liberal este o metodă de hermeneutică biblică, o metodă liberă de dogme pentru a-l înțelege pe Dumnezeu folosind scriptura și aplicând aceeași hermeneutică modernă folosită pentru a studia oricare din scrierile antice. Creștinismul liberal nu a apărut drept organizație religioasă și ca atare nu depinde de dogmele vreunei biserici sau de crezuri religioase. Spre deosebire de creștinismul conservator (ortodox, indiferent dacă ne referim la catolicism, protestantism sau bisericile ortodoxe), creștinismul liberal nu a
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
vedere științific s-au devastat una pe alta și au comis masive crime de război. Lipsa de greșeli a Bibliei nu a jucat niciun rol la începuturile creștinismului liberal, deoarece ea a apărut ca doctrină abia mult mai târziu, în scrierile lui Bernard B. Warfield, Charles Hodge și ale fiului său Alexander A. Hodge, ș.cl., cel mai important în răspunsurile din anii 1880 asupra atacurilor liberale și moderniste asupra autorității scripturii. În cele din urmă, creștinismul liberal a abandonat obiectivitatea drept
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
hermeneuticii scripturale (interpretarea Bibliei) din cadrul teologiei liberale este adesea caracterizat drept nepropozițional. Asta înseamnă că Biblia nu este considerată drept o colecție de afirmații obiective, ci drept o antologie care documentează credințele și emoțiile autorilor săi cu privire la Dumnezeu "în momentul scrierii" — într-un context istoric sau cultural. Deci, teologii liberali creștini nu pretind că descoperă propoziții adevărate, ci creează modele religioase și concepte care reflectă contexte de clasă, de gen, sociale și politice din care izvorăsc acele propoziții. Creștinismul liberal privește
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
profesor în învățământul preuniversitar. Bălănoiu a debutat în 1969 cu proza scurtă ("Adam"), urmat de altă ("Absenți la dragoste"). Deși, la vremea lor, au fost bine primite de critică, autorul nu a inclus decât o nuvelă în volumul sau de Scrieri definitive din 2013 (editură "Semne", colecția "Scriitori români contemporani"). Volumul, cu 926 de pagini, realizare grafică exemplara, în format mare, cuprinde textele reprezentative ale autorului (șapte române și opt nuvele). Sumarul volumului Scrieri definitive este următorul: Române: Nuvele: Referințe critice
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
decât o nuvelă în volumul sau de Scrieri definitive din 2013 (editură "Semne", colecția "Scriitori români contemporani"). Volumul, cu 926 de pagini, realizare grafică exemplara, în format mare, cuprinde textele reprezentative ale autorului (șapte române și opt nuvele). Sumarul volumului Scrieri definitive este următorul: Române: Nuvele: Referințe critice: ""Cazul lui rămâne greu de explicat: un scriitor foarte talentat și nici o clipă rămas în urmă față de scrisul comtemporan lui, nu se bucură, totuși, de recunoașterea zgomotoasă de care au parte cei scriind
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
formație de muzică jazz la liceu. La vârsta de cincisprezece ani, Trainor a produs și lansat un album care îi poartă numele. De asemenea, ea a mers la Berklee College of Music și a câștigat o varietate de concursuri de scriere de cântece în Statele Unite. În 2011, ea a lansat două albume acustice, "I'll Sing with You" și "Only 17". Mai târziu, a semnat un contract de publicare a cântecelor sale cu Big Yellow Dog Music, unde a scris piese
Meghan Trainor () [Corola-website/Science/333428_a_334757]
-
o boală canceroasă. A decedat la Ierusalim în anul 2000. a fost căsătorit de două ori și a avut trei copii. În creația sa Amihay este mult mai spontan, mai ironic și mai puțin ostentativ „literar” decât alți poeți ebraici. Scrierile lui Yehuda Amihay au fost traduse in peste 40 de limbi. A publicat 25 volume de versuri.
Yehuda Amihay () [Corola-website/Science/334583_a_335912]
-
50 de volum ; Zenon Kosidowski, Povestiri biblice (1971), Stanisław Jerzy Lec, Aforisme (1972), Tadeusz Różewicz, Poeme (1973), Jan Szczepański, Sociologie (1973), Michał Rusinek, Pe urmele lui Kopernik (1974), Kazimierz Michałowski, Cum și-au creat grecii artă (1975), Wisława Szymborska, Bucuria scrierii (1977), Adam Mickiewicz, Versuri alese (1978), Aleksander Omiljanowicz, Stafiile din codrii Bialowieza (1978), x x x - Zece poeți polonezi Antologie (1978), x x x - Cântece vorbite, lirica primitivă. Antologie (1979), Tadeusz Różewicz, Poezii (1980), Stanisław Jerzy Lec, Aforisme, versuri, epigrame
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
Matheson a declarat că, „"Undeva, cândva" este o povestea unei iubiri ce depășește timpul, "What Dreams May Come" (o altă carte a lui Matheson) este povestea unei iubiri ce depășește moartea... Simt că aceste două romane sunt cele mai bune scrieri ale mele în domeniul literaturii.” În timp ce călătorea cu familia sa, Matheson a fost fermecat de portretul actriței americane Maude Adams de la Teatrul Piper din Nevada. „Era o fotografie foarte reușită”, afirma Matheson, „și practic, m-am îndrăgostit de ea. Cum
Undeva, cândva (roman) () [Corola-website/Science/334639_a_335968]
-
de gândire cu teoriile savantului rus, cercetarea conceptelor fundamentale ale poeticii dialogice (polifonia, heteroglosia, plurilingvismul, hibridul artistic, carnavalescul) și, în ultimă instanță, aplicația creatoare pe textul concret.” „Alionei Grati îi reușește un demers sintetic de așezare la locul cuvenit a scrierilor lui Paul Goma, pe multiple niveluri, totodată, un exercițiu didactic adresat nu numai elevilor și studenților, ci și profesorilor. O întreprindere necesară și singulară din câte cunoaștem, cu atât mai mult cu cât cărțile lui Goma nu sunt cuprinse în
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
tânăr misterios cu numele Andronic (simbol al bărbăției) cheamă reptilele și le face să-i asculte poruncile, operațiune cu substrat erotic care tulbură femeile dintr-un grup de excursioniști de la o mănăstire. Autorul o considera ca fiind cea mai bună scriere fantastică a sa. Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Șarpele” este considerat de unii critici ca roman (așa cum fusese subintitulat în prima ediție publicată), în timp ce alții îl consideră nuvelă. Într-o după-amiază toridă de primăvară (prin luna
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
bărbăției) cheamă reptilele și le face să-i asculte poruncile, operațiune cu substrat erotic care tulbură femeile dintr-un grup de excursioniști de la o mănăstire. Autorul o considera ca fiind cea mai bună scriere fantastică a sa. Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Șarpele” este considerat de unii critici ca roman (așa cum fusese subintitulat în prima ediție publicată), în timp ce alții îl consideră nuvelă. Într-o după-amiază toridă de primăvară (prin luna mai), soții Solomon (Jorj și Aglaia) organizează
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
său. Dorina și Andronic se întâlnesc acolo și asistă la răsăritul soarelui, adormind îmbrățișați ca doi iubiți. Nuvela este împărțită în 15 capitole numerotate cu cifre arabe și fără titluri. Potrivit criticii literare, Mircea Eliade s-ar fi inspirat în scrierea acestei nuvele de o întâmplare reală petrecută cu câțiva ani în urmă pe lacul Snagov, la care a asistat prozatorul Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Povestitorul ar fi mărturisit public că a asistat la fermecarea unui șarpe acvatic de către localnicul Nicolae Pescaru
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
volume, ce urmau a fi publicate de Editura Fundațiilor Regale. Lucrul concomitent la două cărți se datora faptului că Eliade avea nevoie de bani pentru o călătorie în străinătate și a semnat un contract cu Editura Naționala S. Ciornei pentru scrierea unui roman. Editorul Ciornei îi oferise suma de 30.000 lei cu condiția ca opera literară să poată fi publicată și lansată de „Ziua Cărții”, adică pe la sfârșitul lunii mai, când urmau a fi publicate și cele două volume ale
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
și lansată de „Ziua Cărții”, adică pe la sfârșitul lunii mai, când urmau a fi publicate și cele două volume ale operelor lui Hasdeu. Scriitorul trebuia să-și împartă astfel timpul între cursul de metafizică de la universitate, corectarea ediției Hasdeu și scrierea nuvelei. Manuscrisul nuvelei trebuia predat în două săptămâni pentru a putea fi tipărit și publicat la timp. Mircea Eliade scria în memoriile sale că "„«Șarpele» este singura mea carte scrisă fără plan, fără să știu cum se va desfășura acțiunea
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Ziua Cărții” (pe la sfârșitul lunii mai), în mijlocul unui scandal public prilejuit de tipărirea în presă a unui comunicat oficial scris de Constantin Kirițescu, director general în Ministerul Instrucției Publice, prin care Mircea Eliade era acuzat că ar fi autorul anumitor scrieri „pornografice”; acuzația se referea la nuvela „Domnișoara Christina”. Potrivit scriitorului, Ministerul urmărea prin acel comunicat să obțină o solicitare publică pentru excluderea lui Eliade din învățământul universitar. Mircea Eliade a dat în judecată Ministerul Instrucției Publice pentru calomnie, cerând o
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Motto-ul arhaic sugerează o stare magică care va influența destinul personajelor principale. Autorul folosește modalități narative ca ambiguitatea, suspansul, onirismul sau interferarea planurilor real și supranatural pentru a crea senzația de straniu, accentuată și de finalul deschis. Spre deosebire de alte scrieri, atmosfera fantastică din „Șarpele” se revelează pe parcurs, locul acțiunii dobândind în ochii cititorilor o dimensiune necunoscută până atunci. Acțiunea începe în modul cel mai banal, pentru ca pe parcurs straniul să izbucnească cu violență în cotidian, la fel ca în
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
groaza”". Andronic pare să fie dimpotrivă o ființă atemporală, care trăiește într-un timp veșnic și cunoaște întâmplări petrecute în trecutul îndepărtat. Evoluția evenimentelor evidențiază coexistența simultană a sacrului și profanului și camuflarea „fantasticului” în „real”, aspecte tratate ulterior în scrierile de filozofie și de istorie a religiilor ale lui Mircea Eliade. Angelo Mitchievici considera că Andronic este un „maestru de inițiere”, care ajunge să cunoască secretele sacrului și să trăiască detașat de lumea profană. Personajul se manifestă într-o lume
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
existând asemănări între cuplurile Andronic-Dorina și Ieronim-Cezara. Conexiunea spirituală realizată între cele două suflete pereche semnifică o reîntoarcere la origini, o revenire a celor doi iubiți la starea primordială a omului de dinainte de căderea din Rai. Fără a nega simbolismul scrierii sale, Mircea Eliade a susținut că „Șarpele” nu este o lucrare științifică sau un eseu filozofic, ci o operă literară scrisă de plăcere. Autorul dispunea de un bogat material folcloric și etnografic referitor la simbolismul șarpelui, pe care, potrivit propriilor
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
o lucrare științifică sau un eseu filozofic, ci o operă literară scrisă de plăcere. Autorul dispunea de un bogat material folcloric și etnografic referitor la simbolismul șarpelui, pe care, potrivit propriilor afirmații, nu l-ar fi consultat în procesul de scriere a nuvelei. Imaginația sa de scriitor a prevalat asupra cercetării erudite a istoricului religiilor, evidențiindu-i dorința de a scrie literatură pentru plăcerea de a visa, a inventa și a se exprima în mod liber fără constrângerile impuse de gândirea
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Criticul Șerban Cioculescu considera că autorul exploatează teme fantastice din folclorul universal „cu luciditate, dar și cu o dexteritate însușită din lecturile englezești”. Scrierile sale au un caracter benign, păstrându-și puritatea lirică și fiind lipsite de tragism și grotesc. Din acest motiv, se poate spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Analizând nuvela sub aspect
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]