8,298 matches
-
de o ființă, împărăție nedespărțită. Ceea ce ești pricina tuturor bunătăților, binevoiește și pentru mine păcătosul, întărește și înțelepțește inima mea și șterge toată întinăciunea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc și să Te laud și să mă închin Ție și să zic: unul Sfânt, unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin. Din somn sculându-mă, mulțumescu-Ți Ție, Prea Sfântă Treime, că pentru multă bunătatea Ta și pentru îndelungă răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Din adâncuri strig către Tine Doamne: Doamne, auzi glasul meu! Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele.De-ai ținea seamă de păcate, Doamne Doamne, cine ar mai rămânea? Dar la Tine este iertarea, toți să se închine înaintea Ta! La Domnul mi-i nădejdea, și-n El nădăjduiește sufletul meu. Sufletul meu așteaptă pe Domnul, mai mult decât străjerii zorile Să nădăjduiască Istrael în Domnul, că la Domnul este îndurarea. Milostivire multă e la El și El
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
-mă, Stăpâne și Făcătorul meu, pe mine, leneșul și nevrednicul robul Tău, și mă iartă, ca un bun și de oameni iubitor. Ca în pace să mă culc și să dorm eu păcătosul și necuratul și ticălosul și să mă închin și să cânt și să preaslăvesc prea cinstitul numele Tău, împreună cu al Tatălui și al UnuiaNăscut Fiul Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Doamne, miluiește pe cei ce mă urăsc, se ceartă cu mine și mă ocărăsc
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de circa 850 de pagini. Mare pianistă, originară din zona Bacăului, din care face parte și biograful. Principesa Elena Bibescu sprijinitoare și protectoare a lui George Enescu, față de care s-a comportat ca o mamă, căreia și el i-a închinat întreaga lui operă până la Oedip, este scoasă din uitarea în care fusese lăsată, ca atâția alții, care au făcut ceva pentru România. La peste un secol de la moartea prematură a marei pianiste, C.D.Zeletin C.D.Zeletin face prin aceasta un
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
aniversări și comemorări, redacția se pare că n-a pus în pagină, cu înțelegerea necesară materialele, lucru care l a făcut pe cronicarul de la „România literară” să înțeleagă, ca și noi, ca editorialul numărului s-ar fi cuvenit să fie închinat comemorării localnicului și neînlocuitului George Tutoveanu la împlinirea a 50 de ani de la plecare. De aceea și lăsăm Cronicarul de la România literară săși facă datoria: articolul care ne a atras atenția a fost evocarea lui C. D. Zeletin cu prilejul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și plăcere, cu atât mai bine!ʺ ... „Cea dintâi producție literară, după război ul din 1918, a fost revista „Florile Dalbeʺ, unde au colaborat: Corneliu Moldovanu, Emil Gârleanu, D. Nanu, I. Mândru ș.a. Primul număr al acestei reviste a fost închinat memoriei poetului tecucian Ștefan Petică, mort de tânăr, distrus de boală și de 332 mizerie, pentru care George Tutoveanu a avut o mare prietenie...ʺ Florica Ionescu ‐ Tutoveanu (Din Bârladul de odinioară și astăzi, 1984) * „Următoarea revistă condusă de George
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
numai a „asociației preoților" din jud. Tutova, ci a întregului șir de generații care au ostenit să ridice Bârladul pe culmile unei spiritualități culturale recunoscute, așa cum spune părintele Dumitriu Bârlad, directorul excelentei reviste tutovene. Numărul pe ianuarie și februarie este închinat memoriei pr. Ioan Negoiță, acel care cu mult sârg a slujit altarul și catedra. Colaboratorii acestui număr: Pr. Gr. A. Dumitriu-Bârlad Pr.I. Gh. Chirvasie, Pr. Corneliu Grumăzescu, prof. G. Ursu, Aurel Gh. Stino, Marin Predescu, Marieta Creangă, G. Bezviconi, Pr.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
criticul și organizatorul vieții literare de la Viața Românească. La apariția romanului Adela, Societatea Literar ă Academia Bârlădeană i‐a trimis celui care a fost sufletul Bârladului de odinioară o scrisoare de felicitare de caldă ap reciere. Un număr întreg a închinat Scrisul nostru marelui Sadoveanu la apariția romanului Zodia Cancerului sau vremea Ducăi Vodă. * 425 Redăm mai sus o fotografie din „Scrisul nostru” - de la ședințele Societății Literare „Academia Bârlădeană”: P. Viscocil, Florica Ionescu, G. Ursu, N. Costăchescu, G. Tutoveanu, Ștefan Cosma
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o termină. Fără a fi întrebat, Petruș Andrei, sărbătoritul, ne spune care fel de poezie îi place: nu poezia lipsită de gust, apoetică, rău mirositoare, ci poezia îmbrăcată în strai de sărbătoare, aceea care merge duminica la biserică să se închine și să se spovedească. „Îmi place poezia cu o floare roșie în păr, cu glas melodios și cu trup mlădios ca trestia, de să-l frângi cu mâna; îmi place poezia cu gene de noapte, căreia îi înfloresc pe buze
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de la Facultatea de psihologie a Universității din București, care au audiat cursurile predate și au participat la dezbaterile teoretice și a analizei cazurilor clinice din Spitalele de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obreja” și „Bălăceanca”. Acestor tineri studioși și entuziaști le închin lucrarea ca îndemn pentru studiile viitoare de cunoaștere a persoanei umane și a celei mai răscolitoare drame sufletești. București, 2001 Autorul Prefață la ediția I Orice încercare de abordare a psihopatologiei se confruntă cu dificultăți inerente, dintre cele mai variate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de cruzime față de ei toți. Oamenii sunt totuși atît de slabi! Și totuși n-ai de ce să te lupți cu acest tiran și nici să te aperi de el n-ai nevoie; el se autodistruge dacă țara nu i se închină (...) Poporul e cel care se pleacă și-și pune singur gîtul în laț: putînd să aleagă între a fi supus și a fi liber, el renunță la libertate și alege jugul, consimte la propria înlănțuire sau chiar o urmărește (...). Am
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
tragic din istoria națională (desprinderea Ardealului de Nord din trupul țării, ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940), volumul Cetini mohorâte îl situează pe B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
admire lipsa totală de disponibilitate a lui Wittgenstein pentru compromisuri care au fost acceptate chiar și de minți strălucite.4 Într-un punct esențial, modul în care a trăit Wittgenstein nu se conformează însă reprezentărilor lui Noica despre o viață închinată gândirii. Căci Wittgenstein nu a trăit pentru o operă, așa cum au trăit Kant și, mutatis mutandis, Noica. El a năzuit pur și simplu să trăiască într-un mod autentic, adică să fie pe deplin sincer cu el și cu alții
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
București, 1857; Domnul Tudor, épisode de la révolution roumaine de 1821, Paris, 1858; Culegere de mai mulți articoli publicați atât în străinătate cât și în țeară în anii trecuți, București, 1861; Călătorie arheologică în România, București, 1861; Monastirile din România (Monastirile închinate), București, 1862; Monastirile din România (Monastirile zise Brâncovenești), București, 1863; Escursiune arheologică din anul 1869, București, 1869; Opere, I-II, îngr. Andrei Rusu, introd. G. Munteanu, București, 1956; Scrieri, I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Mircea Scarlat, București, 1983. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
un litru de sînge, fără nici o problemă. Cam după puțin timp (de la administrare remediului homeopat) tumoarea dispare. Această idee mi-a venit în momentul în care am citit despre o vindecare miraculoasă produsă de către Sfîntul Nectarie cu preotul unei biserici închinate sfîntului. Preotul se ruga cu ardoare către sfînt, fiind bolnav de cancer de plămîni. A căzut grav la pat iar mai apoi a început să scuipe sînge timp în care pe zi ce trece se simțea mai bine mai întărit
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
prea muți oameni în acest lanț și de aici eșecul în rezolvarea acestor cercetări. Societatea strîmbă a strîmbat oamenii, prin modifcarea relației cu Dumnezeu, au apărut o multitudine de secte, asemeni evreilor care au cerut un idol cărora să se închine cît Moise a fost plecat pe un munte pentru a vorbi cu Dumnezeu. Încheiere Prin finalizarea acestei cercetări am deschis de fapt o cutie a pandorei prin care se pot realiza inclusiv arme biologice mai bune specifice pentru un anumit
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
Theodoric I a fost ucis în luptă, dar moartea lui Attila (453)25 a îndepărtat pentru moment pericolul. Regii vizigoților care au urmat, Theodoric al II-lea (543-466) și apoi Euric (466-488), au determinat căderea ireversibilă a Romei. Fideli și închinându-se la început unor zeități locale, dar și unor zei comuni uniunilor de triburi (cultul lui Wodan/Odin, zeu suprem; cultul lui Tiu, zeul războiului, și al lui Donar/Thor, zeul tunetului), fără statui și temple, desfășurau ritualurile religioase în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Crippa, Antonio Gaudi (1852-1926) De la natură la arhitectură (Editura Taschen, 2004, traducători: Ioana Luca și Constantin Lucian). Începută la 1882, din calculele lui Gaudí, Sagrada Familia va fi finalizată pe la 2250. Urmașii urmașilor noștri vor avea bucuria de a se închina în marele templu, materializat așa cum l-a visat arhitectul. O astfel de catedrală, care lună de lună, ediție după ediție, edifică un monument viu, în continuă mișcare și adecvare la contemporaneitate, se vrea și "Convorbiri literare". Revistă care prin prima
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri, unde sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate poți ridica orice proză la măsura de aur a lirei. Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată pînă a nu mai oglindi decît figura spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul: o pură direcție, un semn al minții. Dar ceasul adevărat al poeziei trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
enigma ultimă a ermetismului său canonic? De împărtășit intuiția lui Eugen Simion care distingea în cele trei roți ale cunoașterii barbiene trei trepte ale iubirii: carnală, intelectuală și celestă. Gerda Barbilian greșea fundamental crezînd că Ion Barbu nu i-a închinat nici un poem de dragoste Helgăi. Este chiar Joc secund, cartea lui canonică. Iar decriptarea e la îndemîna oricui: EL GAHEL, dragoste înălțată, impersonal, la rang de erotism cosmic, divin, imn ridicat lui EL, Mîntuitorul, dar și GAHEL-ei, Helga, ecou potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de model pe Domnul nostru Iisus Hristos înviat din morți, a treia zi, se fac rugăciuni pentru cel repauzat, pentru ca și el să învieze a treia zi spre o viață veșnică și glorioasă, în însoțirea Mîntuitorului. După ce Sufletul s-a închinat Domnului, el este dus prin deosebite locașuri ale Sfinților, Pentru a privi frumusețile Raiului. Această vizitare a locuințelor cerești ține șase zile. Sufletul admiră și slăvește atunci pe Dumnezeu care din nemăsurată Sa bunătate și dragoste, l-a adus din
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
impută că și-a petrecut viața în negrijă, și că n-a servit pe Dumnezeu după puterea sa. Isprăvind vizitarea Raiului, a noua zi. după despărțirea sa de trup, Sufletul se urcă din nou la Dumnezeu pentru a I se închina. Pentru aceea Biserica are rînduială de a face a noua zi rugăciuni, pomană, milostenie, pentru repauzat. Cunoscînd starea Sufletului repauzatului a noua zi după moarte, cînd are loc a doua închinare, Biserica și rudele roagă pe Dumnezeu de a pune
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de zile Sufletul vizitează toate părțile iadului și tremură de frică ca să nu fie condamnat de a locui acolo veșnic. În fine, a 40-a zi după despărțirea sa de corp, Sufletul se urcă pentru a treia oară să se închine Creatorului. Și atunci, a 40-a zi după moarte, judecătorul etern hotărăște locuința ce se cuvine Sufletului după faptele și viețuirea sa pămîntească. Astfel, judecata particulară are loc în a 40-a zi după moarte, și iată pentru ce Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un om cu cultură adevărată compensează pe deplin societatea care-l susține; pe cînd, din contră, dacă organizarea societății e slabă și favorizează ridicarea în sus a Pătărlăgenilor și Seruriilor de toate tepele, pierderile sînt colosale pe toate tărîmurile (Se închină omul totdeauna și-n tot locul?..., "Timpul", 29 noiembrie 1879). Vorbind despre monopolul tutunului, face distincție între trebuințe contractate și viciu. A fuma sau a nu fuma nu este neapărat un viciu sau o virtute, ci strict o trebuință contractată
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
național-comunismului lui Ceaușescu nu aveam cum să fiu monarhist și, cu rare și temătoare excepții în sfera privată, nu era nimeni așa în România. Când însă, la începutul anului 1990, familia regală, revenită după patru decenii de exil să se închine la ctitoria regală de la Curtea de Argeș, a fost hăituită de mardeiașii lui Roman și Iliescu, umflată cu forța și expulzată brutal înapoi în străinătate, am devenit brusc atent. Am scris atunci, în Cronica ieșeană, un articol intitulat " Cine se teme de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]