9,974 matches
-
cei mai mari artiști ai lumii, care să-mi facă un tablou al meu pentru posteritate. Cine va reuși, va primi jumătate din tezaurul împărăției și pe fata mea, singura mea odraslă, giuvaerul vieții mele, în căsătorie... Dar cine va îndrăzni și nu va reuși, îi voi tăia căpățâna pe butuc, în piața publică din Capitală. Ei, ne-am înțeles? Înțeles, Măria Ta!, au răspuns sfetnicii tremurând și alergând care încotro să-i îndeplinească întocmai și cât mai curând porunca. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cât ultima enciclopedie britanică. De aceea, cred mai nimerit să vă relatez sumar doar trei dintre opere și mai cu seamă pe ultima, care-a câștigat concursul. Trebuie să vă spun dintru început, că toți, înafară de ultimul, care-au îndrăznit și i-au oferit rodul talentului lor au sfârșit, fără nici o excepție ori milă din partea împăratului, cu căpățânile retezate pe-o buturugă din piața centrală a Capitalei. Gâdele, un voinic bărbos și fioros, nici n-avea vreme să-și șteargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ori pentru acel David, căruia pretinzi să-i fi descoperit, să-i fi redat și imortalizat sufletul armonios și frumos?... În cazul meu, prin opera dumitale, posteritatea n-ar vedea nimic altceva decât un monstru, un criminal sadea!... Cum ai îndrăznit să mă insulți în acest hal?... Rușine! De trei ori rușine!... Și, nici una nici două, s-a repezit și l-a-mbrâncit spre călăul care aștepta alături. Într-un târziu, a sosit și Delacroix, unul dintre marii artiști ai Revoluției franceze. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mă cuprindea o stare de amețeală, cu frisoane și greață și mi se părea că nu voi mai avea echilibrul să mă opresc. Atunci când scrânciobul se oprea, stăteam câteva clipe țintuit locului, pipăiam cu frică pământul de sub picioare și abia îndrăzneam să pășesc spre ai mei, galben la față și rece de spaimă. Ți-a fost frică! Nu ți-a priit! Te-ai și îngălbenit, și pășești ca-n străchini... Las c-o să găsim noi altă joacă pentru tine, zicea mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Studenții beneficiază de o bursă anuală de circa 7500 coroane anual pe care, după absolvire, o restituie statului în rate eșalonate pe 20 de ani. Există o legislație școlară care îl ocrotește în mod special pe elev. Orice profesor, care îndrăznește să jignească un elev, să-l amenințe și cu atât mai grav să-l lovească, este anchetat de Consiliul Școlar și înlăturat imediat, dacă a fost găsit vinovat. La cele peste 40 de universități sau institute de învățământ superior s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ușor. Și eu, ca și colegii mei, așteptam, totuși, o explicație. Să știi de la mine, a continuat ea, după câteva minute. Aș vrea să mă asculți și să nu uiți. Bărbatul e cel ce gândește, de obicei, și cel care îndrăznește primul, dar în cele mai multe cazuri, fata e cea care hotărăște. Ea spune da sau nu. Ce crezi, dumitale, că Nelu a hotărât, cât de cât, fără să zic și eu da?... Fără consimțământul meu nici n-ar fi îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care îndrăznește primul, dar în cele mai multe cazuri, fata e cea care hotărăște. Ea spune da sau nu. Ce crezi, dumitale, că Nelu a hotărât, cât de cât, fără să zic și eu da?... Fără consimțământul meu nici n-ar fi îndrăznit să deschidă gura... Acesta-i adevărul!... Cei de față au zâmbit și aprobat în unanimitate. I-au dat doamnei dreptate. Era un adevăr pe cât de mare, pe-atâta de simplu. Ca oul lui Columb. Și pentru câteva minute s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
grupuri nobiliare din Seim. A influențat și manipulat lucrările acestui parlament medieval, Seimul. A arestat și lichidat pe unii deputați ostili Rusiei!... Iar țarul care a continuat și amplificat acțiunile sale a fost Ecaterina cea Mare... Totuși, Rusia n-a îndrăznit să acționeze și să lichideze singură Polonia... De ce? De ce? Fiindcă în vremea aceea nici nu era prea puternică, nici nu voia să provoace un scandal, un război european. Regii polonezi aveau și ei rude, prieteni, aliați, favoriți, numeroși acoliți la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să întrebe: ce-i cu moșul Stransky? E bolnav? Are nevoie de ceva?... Ei, ce crezi, cum au decurs lucrurile?... Wladislav Stransky se opri. Clipi des. Zimbi trist și sorbi licoarea din pahar, așteptând câteva minute, apoi, cum eu nu îndrăzneam să ghicesc răspunsul, continuă: Să vezi... întâi și-întâi, pe la orele șase, șase fără un sfert, a coborât de la etajul trei grăsunul Stupcanu, controlorul de la vama Siret, care trebuie să fie acolo la șapte fix. L-am auzit călcând grăbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
că noi ne ducem după bagaje. Am ieșit amândoi în stradă. Destăinuirile pe care ni le făcuse păreau să-l fi aruncat, dintr-o dată, într-o lume care l-a schimbat. Era mai îmbătrânit. Posac. Cătrănit. Introvertit. Chiar furios. Nu-ndrăzneam să-l tulbur cu nimic. Cerul de deasupra noastră se îmbrobodise cu nori de cenușă plumburie. Se pornise un vânt rece. Și în jurul nostru dansau fluturi albi mici și mari, de zăpadă. Ceasul arăta 15 fără 20 de minute. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cât.... Bițu a ascultat-o. Și i-a dat dreptate. S-a dus la Iași, la directorul general cum mergea aproape săptămânal cu diverse treburi și la sfârșit, după o ședință de analiză, cum tocmai secția a fost lăudată, a îndrăznit și solicitat încă un post în schemă: "pentru cineva cu liceul, care ar putea fi normatoare sau pontatoare, la parcul de mașini al secției și s-ar ocupa și de biblioteca de specialitate, o mai veche promisiune, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să furăm. Corina nu-i răspundea. De cele mai multe ori tăcea. Dar mai și izbucnea. Nu înghițea aceste aforisme înțelepte pe care el le știa de la părinți, le repeta și nu ieșea din litera și spiritul lor. Cu timpul, însă, ea îndrăznea chiar și-i zicea: Tu, Bițule, gândești și te porți ca un țăran cu multă carte, cu principii morale rurale și tradiționale, învechite și mărginite. Da? Cu ce te deranjează principiile mele?, replica el. Adevărul este că pe măsură ce timpul trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai chemat, știind că Institutul Pedagogic e lângă noi, la doi pași. A descoperit cearșaful sub care era Corina și mi-a zis: Scoateți-i verigheta din deget și cerceii din urechi. Urmează s-o ducem la morgă... N-am îndrăznit să fac nici un gest. Stăteam înlemnit. Nu-mi venea să cred în ruptul capului. Oare, într-adevăr, numai atât înseamnă viața unui om? Oare inima Corinei n-are să mai bată niciodată? Odată, demult, la nunta mea când m-am cununat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
permitem să ne cumpărăm decât, numai din când în când, câte o carte, căci în Germania, cărțile au cunoscut în ultimii ani prețuri fantastice". Dacă, totuși, despre o astfel de întâmplare atât de neplăcută, petrecută la Budapesta, Erich Beck a îndrăznit să scrie mai târziu, aproape după un an de la vizita sa în Suceava, în schimb, în prima scrisoare din 4 noiembrie 2003 soția sa, Ursula, nu contenea să mărturisească faptul că "suntem încă în întregime copleșiți de ospitalitatea de la Suceava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ăsta, ce mare pleașcă a dat peste ea? Dacă ea n-a pomenit nimic, am socotit că nu se cuvine să insist, mai ales după ce a stricat o mie de lei și pe Laur, mult mai mult decât am fi Îndrăznit noi să sperăm, punându-l la adăpost În cazul când sezonul ar fi mers mai greu la Început, și pe urmă l-a trimis după Încă o sticlă, tot d-ăsta de trandafiri, cu ăsta se Împacă ea cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
editoare eminente. Editura deservea printre alții destule persoane publice importante care deja erau ce au fost și mult mai mult decât atât. Suflul Revoluției Îi aruncase și pe ei dimpreună cu doamna Plumbeanu pe culmi la care n-ar fi Îndrăznit vreodată să viseze. Și pentru mine, dar cu atât mai mult pentru ei și pentru doamna Plumbeanu, revoluția venise târziu. Totuși, cât aveau să-i mai țină curelele ei trăiau o a doua tinerețe a carierei lor publice. Nimeni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lungul a șase veri soarele le-a scormonit prin căutături desărnându-le, dar ei continuă să are neosteniți plaja În sus și-n jos, strigând ce au În cutiile și coșurile și gălețile lor, atâtea bunătăți după care tânjesc fără să Îndrăznesc. Cât de mult m-am Îndepărtat de ei, Dumnezeule! Cât oi fi rătăcit prin jegul ăla de istorie, Îndopându-mă cu fierturile Ortansei și grișul lui Gabriel stând la mâna unor târâturi ca Restoiu și madam Plumbeanu? Dar În definitiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aș fi Închipuit că a rămas singur pe lume să se descurce cu tava asta de clătite, pe care o poate ține de altfel și cu o singură mână, proptind-o În șold, În timp ce cântărește mărunțișul În cealaltă. În sfârșit Îndrăznește: - E cinci sute clătita, nene. Mai trebui’ o sută douăzeci de lei. - Auzi, prietene, o să-ți meargă vânzarea toată ziua, dacă de dimineață la prima oră... Dar p-asta o știe. Mi-o retează prompt. - Ți-am dat un sfert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rotindu-și privirea stingher peste noi, cu o nesfârșită tristețe în ochi, evitând cu mult bun simț, cuvântul fatal... Și, din nou sub „Tei”, se lăsa o tăcere grea... grea, ca o piatră de mormânt. Toți, cu ochii plecați... nu îndrăzneam să ne privim, la observația de mai înainte, cu gândul, poate, la cei mulți... dispăruți, dintre noi. Ne citeam limpede unul în sufletul celuilalt, ceea ce simțeam în clipa aceea, dar ne era greu s-o spunem... Era ca și cum, toate simțămintele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Iași!.. le revine mereu în suflet, ca un refren... Liniile de apărare, n-au mai rezistat..!”. Și greierii tac... Lucește o stea... și alta lucește... Fiecare își caută steaua lui... destinul... soarta lui. Și tac... și iar tac. Greierii nu îndrăznesc să țârâie. Primii cocoși se auziră cântând la o casă din apropiere, apoi, alții... și, alți cocoși se porniră în tot satul. Focul încă pâlpâie scăpărând în răstimpuri roiuri zglobii de scântei roșcate. În noaptea limpede, presărată cu praful de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sutele de mii, au fost târâți prin procese sumare și condamnați la temniță grea. Comuniștii au sfărâmat și au înlăturat tot ce le-a stat în cale, în planurile lor diabolice. Casa regală le stătea în gât, dar încă nu îndrăzneau să o atace... Momentul, însă se apropia... ...A venit și decembrie 1947... ultima lună a unui an de foc.. Se cuvine a fi reamintit... Regatul României, prin Regele Carol I, câștigase un mare prestigiu în ochii Europei... iar, după Reîntregire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-l și întreci..!”, a spus atunci preotul..”. „.. Ș-am crescut.. ș-am crescut, ș-odată mam oprit... M-am oprit, pentrucă „el”, Olimpul Moldovei, trebuia să rămână cel mai mare..” Toți au rămas gravi, râzând cu măsură, dar n-au îndrăznit să facă haz de gluma lui. De fapt, căpitanul Baltă, ofițer la Vânători de munte, rar, foarte rar glumea.. Dar și mai rar se mânia.. Acest bărbat atât de stăpân pe mișcările trupului, pe vorbele lui, calm, cumpănit, deși abia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de pragul celor treizeci de ani, îi cuceri pe toți camarazii. Între dânșii se statatornici o prietenie nemărturisită, dar trainică, și, mai mult, o încredere reciprocă, care se întărea surprinzător de repede. Era iubit, respectat și nimeni n-ar fi îndrăznit să-i înfrunte vreo hotărâre. Avea sclipiri de bunădispoziție, un zâmbet bun fluturându-i pe buze,. Era tipul de om care zâmbește și în fața morții.. o sfidează.. În ochii lui citeai un fel de trufie, o privire de om ce
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Da, da !..i-o luă bătrânul înainte. Az’, un ticălos, trimăs de la „Centru”, de la Piatra, ne umilește și poruncește în satu’ nostru...Faci ce-l tai’ capu’ nimeni nu crâcnește înaintea lui !” Între ei se lăsă o liniște apăsătoare, nu îndrăzneau să se privească în ochi. Și, tot bătrânul continuă, privind în pământ. „... Acu’, de curând, o pornit cu „lămuritu’... să ne înscriem în „colectivă”.. Încearcă să ne prostească și pe noi, cum s-o făcut în alte părți.. da’ noi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-n poartă, împărțind sătenilor tot ce era în el. Bătrâni, femei și copii, se strânseseră roată în jurul lui, privindu-l cu ochii luminoși stralucind de bucurie, ca pe un salvator coborât din ceruri... Un bătrân, cu căciula în mână, abia îndrăzni să-l întrebe... „ - Vin americanii, dragu’ moșului ?.. Vin să ne scape ?!”, bătrânul puse atâta jale în glas,.. că Baltă simți cum îi dau lacrimile. „ - Ne vor scăpa, moșule.. ne vor scăpa ! Fii încredințat, moșule..!”, și-l mângâie îndelung, pe capul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]