8,879 matches
-
încântare, decis să nu întrerupă ardoarea tinerei, care se lansa în evocarea desenelor, convinsă că „exactitatea excesivă, deci himericul“ o apropiaseră pe Sia Strihan de marea șansă de-a deveni, de-a se exprima, de-a fi... treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care vorbeau. Fata în față, cu mersul abrupt, voinicul în dreapta, încordat. Genunchi sticlos, zvâcnind ritmic : pelerina se despica, roșie, peste piciorul lung, tocul fulgera caldarâmul, trupul tresărea, lovit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atragă atenția, și stă de relativ mult timp în fața tabloului, să poată ghici dacă îl cunoaște dinainte, dacă îl prețuiește sau chiar îl iubește pe Piero, dacă îl respinge, dacă îi e, pur și simplu, indiferent ; umerii săi înalți și înguști nu par să se miște. Nici mâinile pierdute în buzunarele mari ale hainei. A dat puțin capul pe spate, spre a se dezmorți, împinsese și umerii înapoi, îndreptându-și mijlocul, spre a face un sfert de pas înainte, cu stângul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
era cumințit. La ora zece seara se închideau restaurantele, după o oră și hotelurile. De când turiștii străini nu mai veneau, aveau și autohtonii acces la litoral. Pat la hotel, plajă cât vrei, băutură cât vrei, mâncare cât ți se dă. Înguste porți laice, de sticlă, modeste temple unde se celebra supremația clipei. Cercetă chipurile obosite. Câte o friptură grasă, de porc, în fiecare farfurie. Sticle de bere, de vin, de rachiu... cunoștea ritualul. La fiecare colț de stradă, cuplul de milițieni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
drenaj. Trage o foaie albă de hârtie : schița profilului longitudinal. Panta, cotele terenului, adâncimea. Trage altă foaie : tabelul săpăturilor. Una, două, trei, șapte verticale, cota teren și canal, distanța, volum săpătură. Este luni : slujbașul atârnă în trupul lung, nesfârșit și îngust al zilei ostile. Laminat, umilit. Înalță capul din norul de fum. Jur-împrejur, zeci de tuburi subțiri de hârtie fumegă, între buzele livide. În cele două capete ale vastei săli, pe pupitrele șefului de atelier și inginerului consilier, saltă continuu, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
verifică desenele, nu-și îngăduie decât gesturi puține, precise. Foile de pe biroul său se înmulțesc ; n-are timp de acordat altora. Predarea unui proiect pune pentru el, totdeauna, prezența celorlalți în paranteză. Nu aude când Șeful bate cu palma sa îngustă și osoasă în colțul pupitrului, reducând la tăcere tranzistoarele, nu-l vede retrăgându-se apoi în spatele planșetei de la fereastră, șușotind îndelung cu Ortansa. Se întâmplă ceva neobișnuit de vreme ce ajunge și șeful de atelier în fața ceștii de cafea, pe care i-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spune. Robert Braun se așază, evident, în primele rânduri, din cauza ochelarilor, dar și pentru că nu suportă pălăvrăgeala femeilor. Peltic și bibliofil. Marcu Sidonia stă, desigur, lângă Cornea, care de zece ani nu s-a mai căsătorit din cauza ei. Femeie lunecoasă, îngustă, capabilă, cum s-a dovedit, a-și conserva și rolul de soție, și cel de mamă a două fericite odrasle. În spatele lor, retras, Tomski, stagiarul visând apartamentul, televizorul, mașina. Lucica Zaharia, grăsana, lângă doamna Veturia Voicu. Grupul de păsărele jumulite
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prea mult. Ce este tovarășul Manole ? Un carierist, un altruist, un polițist, un biet om cumsecade ? Mereu cu misiuni și fraze dedicate binelui colectiv, preocupat de binele celorlalți, totdeauna cu aceeași hăinuță maronie, uzată. Cămașa albă, cu o unică cravată îngustă, ștearsă. Mărunt, aparent fragil, dar mușchiulos, rezistent. Un chip îngust, cu ochii vii sub o calotă de păr negru și lucios, pieptănat cu grijă. Umerii slăbuți, și brațele. Degete palide, scrisul ordonat. Ar putea furniza câteva amănunte ? Da, de ce nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un polițist, un biet om cumsecade ? Mereu cu misiuni și fraze dedicate binelui colectiv, preocupat de binele celorlalți, totdeauna cu aceeași hăinuță maronie, uzată. Cămașa albă, cu o unică cravată îngustă, ștearsă. Mărunt, aparent fragil, dar mușchiulos, rezistent. Un chip îngust, cu ochii vii sub o calotă de păr negru și lucios, pieptănat cu grijă. Umerii slăbuți, și brațele. Degete palide, scrisul ordonat. Ar putea furniza câteva amănunte ? Da, de ce nu. Interzise orice contacte ! Pe stradă, întâmplător ? Te scuzi, nu înțelegi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pas, înainte de-a ieși, îl ajunse din urmă râsul de copil fericit, batjocoritor, strident, dezlănțuit. N-avea curaj să coboare, nici să iasă la suprafață. Încremeni, fără a se putea urni. Se prinse, târziu, cu ambele mâini, de bara îngustă. Trase cu toate puterile, săltă la lumină. Reuși să se depărteze repede. Amețită de somn, strivită între trupurile balansând în ritmul autobuzului care frânează și iar pornește, se trezește pe trotuar, în fața magazinului de încălțăminte, unde și coboară, de obicei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu încetinitorul înaintea și la sfârșitul programului de lucru, după opt ore împărtășite, cot la cot, unii lângă alții : în același malaxor ruginit. Capul roz rotund și anacronic al lui Mișu Varlam, lungindu-se în politețuri din alte vremi. Scăfârlia îngustă și gălbicioasă a lui Caropol. Subțiatul surâs al lui Lucian. Privirea înceată a lui Manole. Ușa s-ar putea deschide în orice clipă ; nu, n-ar dori încă să-i revadă pe nici unul, buimaci, după duminică, întârziind adaptarea. Îi revede
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi arme, în sala asta, s-ar descărca. S-ar trage în neștire...“ Tovarășul Manole : obraz palid, proaspăt ras, părul muiat de transpirație, privirea calmă, clară. Ochii nu clipesc decât la mari intervale. Și-a dezbrăcat haina, adevărat dezmăț : umerii înguști și osoși înveliți într-o cămașă vernil cu mâneci scurte și guler descheiat peste cravata galbenă. „S-ar trage în neștire. Unii în alții, în neștire. Descărcând totul, totul. Neputință și ură și complicitate.“ Colegul Vornicu, nebărbierit, buzele mult subțiate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
murit din neatenție“. Supraviețuitorii, la fel, neatenți, prinși în capcana clipei : fiecare clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei. „Neatent, mereu neatent, eu, acum el, cineva neatent și.“ Revede, pentru o clipă, rama scorojită a ferestrei, chiuveta adâncă și îngustă ca o oală, caietul cu coperțile verzi de pe măsuță, papucii scâlciați, taburetul înalt, vopsit în roșu. Nu-și suportă maturitatea, așa sugerase, ironic și iritat, colegul Vornicu într-un bâlbâit dialog cu colegul Manole, soțul disputatei doamne. Formulare aparent întâmplătoare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au timp să se privească, își îngrijesc parcela proprie de plictiseală. Încăperea căzută în muțenie și umbră. Nici cald, nici răcoare : toropeală, pândă, letargie, plictis. Până te-apucă așa, din nimic, cheful de-a repune gândurile în mișcare, un trotil îngust și rapid, dai drumul la imprudențele, câte, pregătite, ascunse ! Aerisirea cotloanelor unde se păstrează tristețea, molozul minciunilor, tainele tulburi, intențiile vinovate, ipocrizia și frica, amânatele ranchiune. Pune sângele în mișcare, încălzește și ustură sufletul, pneuma aceea gingașă, s-o tot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
treptat, pacea celui trecut dincolo de întâmplare și chin. S-a întors pe spate, cu brațele atârnând, nu mai bolborosește, parcă a și zâmbit. Respiră mai încet, lin. Ferestruica se zbate, brusc, izbindu-și marginea canatului. Luna e mai albă și îngustă, tot mai adâncă noaptea în care s-a aruncat pe neașteptate bătrânul Johann Lavater, trântind după sine mica fereastră. Rama încă mai balansează, scârțâind, ca vântul pornit afară. Somnorosul tresare, speriat de zgomot, de chipul lunar al asinului întrevăzut, o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
genunchi. Tresare, trezit, se apleacă : apucă marginea caietului care căzuse de pe genunchi pe laba piciorului. Îl trage spre sine, lângă pernă. Gâtul și gura sunt arse de sete. Coboară, gol, cum adormise ; lângă fereastră, în marginea dulapului, regăsește robinetul chiuvetei înguste și adânci ca o oală. Apa curge îndelung pe degete, pe palme, pe păr și urechi și frunte. Se apropie de fereastra deschisă. Se reazemă de pervaz. Luna s-a depărtat, dar încă luminează. Tăcere adâncă, adâncă, adâncă, până în adâncul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar fi scutit vizita bibliotecarei ! De n- ar fi fost atât de leneș, dacă ar fi răspuns la telefon, dimineață, demult, acum un veac. L-ar fi acceptat, probabil, s-ar fi împreunat îndelung, în cazanul încins al acestei chilii înguste. Custodele, mutată din răcoarea sălii de lectură pe grătarul fierbinte al patului de campanie, da, l-ar fi primit în ea, zi întreagă, un veac, uite nebunia zilei. N-ar fi auzit urletul arzând aerul, n-ar fi văzut fiarele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tabele, diagrame și probabilități, încadrează cu tuș suma la care au ajuns economiile lunare pentru mașină, pliază planșele venite de la heliograf și aruncă un mentosan între dinți ; politicosul Mișu Varlam și-a descheiat elegantul sacou cărămiziu și transcrie pe benzi înguste de hârtie argumentele viitoarei intervenții în consiliul tehnic, Marilena Albu stă aplecată peste planșeta doamnei Veturia, să-i explice detaliile drenajelor, Pasăre își tot pune și își scoate ochelarii peste circuitele stației de pompe, Braun studiază standarde din țară și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asta e rația. În mijlocul sălii, un nou duet. Domnul cu maniere interbelice explică potolit, reaprinzându-și deseori pipa din care uită să pufăie la timp, de ce consideră o datorie morală să insiste asupra punctului său de vedere. Enumeră, citind de pe o îngustă bandă de hârtie, cazurile în care orice infiltrație și surpare întâmplătoare ar putea antrena... Se apleacă, agitat, spre doamna cu bonetă, vrea neapărat s-o convingă. În fața lor, în dreptul biroului de lângă cuier, două halate aplecate unul spre celălalt. — Nu știu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aparent idiot al glumelor cotidiene, a devenit cel mai simpatic dintre colegi. Lângă doamna de lângă fereastră o umbră de felină, din care se înalță capul turtit, colțuros. Curând, apare și halatul soțului. Strânși unul în celălalt, apărându-se parcă. Cinci înguste și înalte dulapuri metalice, două verzi, trei cenușii. Douăzeci și trei de planșete. Să le spui lor ceea ce prietenul sau colegul evită să spună. Douăzeci și trei de ghiulele atârnă peste marginea planșetelor. Cinci dulapuri, opt birouri, șase planșete, patru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ridică brusc, întors, suspect, parcă prea viu și vesel. Celălalt tresare, sub această avalanșă neobișnuită de cuvinte. Își privește amuzat amicul, îi zâmbește. Moment suspendat. O clipă confuză, care deconectează circuitele... Colegul se oprește, privește buzele celuilalt, uscate sub mustăcioara îngustă. Colegul colegului se oprește și el, obligat să-i primească iar întrebarea. — Spune-mi, ce s-a întâmplat în vară ? De ce m-ai ocolit atâta vreme ? Celălalt roșește, stânjenit. Caută cuvântul, primul cuvânt. Explică potolit, cu pauze. Caută cuvintele potrivite
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vinovați de prea multe dureri de cap ? În frunte, în tâmplă, în ceafă. Bărbați, totuși, în cele din urmă ! Trecuți și iar trecând treapta altor ezitări și erori. Singuri și reali, în lumina rece a zilelor. Avansează, înfrigurat, pe trotuarul îngust. Privește strada umedă și murdară. Privire înghețată, grea. Frigul îl strânge în haina îmblănită care ajunge până la genunchi. Se simte împrospătat. Grăbește pașii spre cantină. Aerul umed liniștește fruntea. Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă dus, în vârtejul viu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul, ghiozdanul școlarului, cerul dintr-odată trezit și viu se rotesc în privirea lui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ghiocel.. ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de nu-mă-uita sfârșitul ploii - sub tălpile grăbite melci de nicăieri cu ochii-n patru - pe cărarea îngustă melci și băltoace farmecul zilei - păpădiile dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
cu care Tatăl așeza lucrurile la loc. 3. Pfuuh, ce lumină. Până și lumina era alta pe măsură ce mă Îndepărtam de pământul nostru. Coborâsem dintre munți până la una dintre apele care curgeau mereu și o luasem spre Miazăzi, pe o potecă Îngustă. Mă gândeam mai mult ca oricând - și știam cuvântul ăsta pentru că strămoșii lui Moru ni-l lăsaseră Încă de la Început, ca o mormăială dulce ce nu putea să amintească decât de volbura liniștită a vorbelor din minte. Mă gândeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la ce se gândesc femeile când dau de greu. Când a răsărit soarele, eram tot În mijlocul mlaștinilor, pe o potecă care se strecura printr-un stufăriș mai Înalt decât mine. Am mai mers puțin și am dat de un mal Îngust de pământ, care despărțea două bălți peste care plutea o pâclă argintie. Apa era acoperită cu nenumărate frunze late ce țineau În ele niște flori albe, ca În căușuri, iar printre frunzele acelea, se Întindea un fel de iarbă lipicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]