8,709 matches
-
ai răsculaților de pe Bounty, mutați aici, în 1856, de pe insula Pitcairn. Centrul administrativ este orașul Kingston (aproximativ 1000 locuitori). , situată la 1676 km nord-est de Sydney (Australia), este o insulă de natură vulcanică (curgeri de lavă bazaltică), având în vecinătatea țărmului sudic două insule mai mici, nelocuite, Philip (de asemenea vulcanică, altitudinea max. 275 m) și Nepean (calcaroasă). Relieful insulei Norfolk este relativ accidentat, cu altitudinea medie de aprox. 110 m și două culmi ce trec de 300 m (Mount Pitt
Insula Norfolk () [Corola-website/Science/305798_a_307127]
-
insulei Norfolk este relativ accidentat, cu altitudinea medie de aprox. 110 m și două culmi ce trec de 300 m (Mount Pitt 318 m, Mount Bates 319 m). Cu excepția cîtorva areale, între care Kingston (în sud) și Cascade (în nord), țărmul insulei este dominat de abrubturi stîncoase. Climă subtropicală-oceanică, cu temperatura medie anuală de 15 grade și precipitații ce depășesc 1300mm/an. Frecvente taifunuri, îndeosebi în perioada mai-ului. Din vegetația variată se evidențiază pinul de Norfolk (o variantă de "Araucaria
Insula Norfolk () [Corola-website/Science/305798_a_307127]
-
Teritoriul Adélie () este un teritoriu în Antarctica situat între punctul "Pourquoi Pas" aflat la coordonatele și punctul "Alden" situat la coordonatele , cu o lungime a țărmului de 350 km, în interior teritoriul extinzându-se 2.600 km spre Polul Sud pentru o suprafață totală de 432.000km². Administrativ este unul dintre districtele Teritoriilor australe și antarctice franceze. În urma semnării Atratatului Antarcticii în 1959, Franța își exercită
Zona Antarctică Franceză () [Corola-website/Science/305804_a_307133]
-
Palilula este o comună din Șerbia Centrală, aparținând entității administrative a Belgradului. Comună Palilula este situată în nord-estul ariei metropolitane Belgrad, pe amândouă țărmurile Dunării, care o împarte în două: sectorul Šumadija (pe țărmul drept) și sectorul Banat (pe țărmul stâng). Sectorul din Šumadija se învecinează cu comunele Stări Grad la vest, Vračar și Zvezdara la sud și cu Grocka la sud-est. Are, de
Palilula, Belgrad () [Corola-website/Science/305838_a_307167]
-
Palilula este o comună din Șerbia Centrală, aparținând entității administrative a Belgradului. Comună Palilula este situată în nord-estul ariei metropolitane Belgrad, pe amândouă țărmurile Dunării, care o împarte în două: sectorul Šumadija (pe țărmul drept) și sectorul Banat (pe țărmul stâng). Sectorul din Šumadija se învecinează cu comunele Stări Grad la vest, Vračar și Zvezdara la sud și cu Grocka la sud-est. Are, de asemenea, un sector de frontieră fluviala cu provincia Voivodina (comună
Palilula, Belgrad () [Corola-website/Science/305838_a_307167]
-
Palilula este o comună din Șerbia Centrală, aparținând entității administrative a Belgradului. Comună Palilula este situată în nord-estul ariei metropolitane Belgrad, pe amândouă țărmurile Dunării, care o împarte în două: sectorul Šumadija (pe țărmul drept) și sectorul Banat (pe țărmul stâng). Sectorul din Šumadija se învecinează cu comunele Stări Grad la vest, Vračar și Zvezdara la sud și cu Grocka la sud-est. Are, de asemenea, un sector de frontieră fluviala cu provincia Voivodina (comună Panciova). Sectorul bănățean nu are frontiere
Palilula, Belgrad () [Corola-website/Science/305838_a_307167]
-
și a malului nordic al limanului Razim. De când a fost pierdută insula Șerpilor din Marea Neagră și acoperită de ape insula Ada Kaleh de la porțile de Fier, insula Popina este unica insulă stâncoasă și pelagică (formată separat de aluviunile recente ale țărmului sau malurilor) din România. Insula este geologic o parte a podișului Măcinului, un rest de grind continental stâncos, fiind constituită din calcare mezozoice și triasice, și parțial acoperită cu o pătură de loess. Pe țărmul nordic al insulei, există izvoare
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
separat de aluviunile recente ale țărmului sau malurilor) din România. Insula este geologic o parte a podișului Măcinului, un rest de grind continental stâncos, fiind constituită din calcare mezozoice și triasice, și parțial acoperită cu o pătură de loess. Pe țărmul nordic al insulei, există izvoare termale, încă nestudiate, care conferă insulei un interes științific deosebit. În ultima perioadă glaciară, Popina a fost un deal, înconjurat de ape odată cu ridicarea postglaciară a nivelului Mării Negre, acum zece-opt mii de ani. În perioada
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
Massa-Carrara este o provincie în regiunea Toscana în Italia.Numele provinciei provine de la principalele orașe de aici: Carrara și Massa (capitala provinciei). a luat ființă în anul 1859 prin separarea Lunigiana și Garfagnana de Ducato di Modena. are țărm la Marea Ligurică, iar cele mai apropiate aeroporturi sunt cele din Pisa și Florența. Carrara este orașul italian faimos, pentru marmura sa albă ("Marmura di Carrara") princiala sursă a marilor capodopere din Roma Antică, până la Michelangelo și Henry Moore. Bineînțeles
Provincia Massa-Carrara () [Corola-website/Science/305300_a_306629]
-
Thales din Milet (624 - 546 î.Hr.), după cum afirmă Proclus, ar fi cunoscut teoremele privitoare la triunghiurile asemenea, cu ajutorul cărora a măsurat depărtarea unui vas de la țărmul mării. De asemenea, tot cu ajutorul unor teoreme de geometrie, el ar fi măsurat înălțimea marii piramide a lui Keops. Astăzi, sub numele de „teorema lui Thales” sunt cunoscute legăturile care există într-o configurație de cinci puncte, ABCDE, unde A
Teorema lui Thales () [Corola-website/Science/303451_a_304780]
-
întreagul lac Kirsajty de peste 2 km2. Inclus în Mamry, se află între lacurile din nordul Mamry și Dargin. Partea de jos nămoloasa este acoperită cu vegetație sub strat de flux, în timp ce malul vestic este marcat de o pădure de foioase. Țărmurile sunt mici și mlăștinoase. Dacă vom naviga sub pod, ne-am lasă Kirsajty și periculos Dargin Lacul apare în fața noastră.Trecere îngustă care leagă cele două lacuri a fost folosită că o locație în aer liber în timpul filmărilor filmului ”Faraon
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
parte din Expediția Discovery întreprinsă în Antarctica de căpitanul Scott în perioada 1901-04, și condusese Expediția Antarctică Britanică, 1907-09. Noua expediție impunea ca un grup de oameni să navigheze până în Marea Weddell, iar o parte din ei să coboare la țărm la aproximativ 78° latitudine sudică, în apropierea Golfului Vahsel, pentru a pregăti un marș de-a lungul continentului, pe la Polul Sud până la Marea Ross. Restul grupului urma să călătorească, între timp, pe partea opusă a continentului, să se instaleze în
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
un program detaliat la începutul anului 1914. Expediția avea să constea în două grupuri și două vase. Grupul de la Marea Weddell avea să călătorească în "Endurance" și să meargă în zona Golfului Vahsel, unde paisprezece oameni aveau să coboare la țărm, iar din aceștia, șase, în frunte cu Shackleton, aveau să formeze Grupul Transcontinental. Acest grup, împreună cu 100 de câini, două sanii motorizate, și echipament care „întrupa tot ce poate sugera experiența liderului și a experților săi”, avea să parcurgă drumul
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Grupul Transcontinental. Acest grup, împreună cu 100 de câini, două sanii motorizate, și echipament care „întrupa tot ce poate sugera experiența liderului și a experților săi”, avea să parcurgă drumul de 2900 km până la Marea Ross. Restul de opt persoane de la țărm urmau să efectueze muncă științifică, trei mergând în Țara Graham, trei în Țara Enderby și doi în tabăra de bază. Grupul de la Marea Ross urma să călătorească în "Aurora" la baza din Marea Ross, bază stabilită în Strâmtoarea McMurdo, pe
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
șansa unei noi deschideri a gheții, și era posibil ca "Endurance" să nu se poată elibera la timp pentru a reîncerca să pătrundă în regiunea Golfului Vahsel. Shackleton contempla acum posibilitatea de a găsi un teren alternativ de acostare pe țărmul vestic al Mării Weddell, dacă se putea ajunge la un astfel de punct. „Între timp”, scria el, „trebuie să așteptăm”. În întunecoasele luni de iarnă mai, iunie și iulie, nu s-au întâmplat prea multe, principala misiune a lui Shackleton
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
s-au spart, au scos zgomote puternice, pe care marinarii le-au descris ca similare cu „focuri de artificii și de armă”. Proviziile și trei bărci de salvare au fost trecute pe gheață, în timp ce echipajul a încercat să ducă la țărm carena navei și să pompeze apa afară, dar după câteva zile, la 27 octombrie 1915, la termperaturi de sub −25 °C, Shackleton a fost obligat să dea ordinul de abandonare a navei. În momentul abandonării, poziția înregistrată era de 69°05
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
că Shackleton a hotărât că Insula Elefantului, cea mai apropiată dintre refugiile posibile, rămăsese singura dintre opțiunile accesibile. Pe 14 aprilie bărcile se aflau lângă coasta sud-estică a acestei insule, dar nu s-a pus problema unei acostări, întrucât acest țărm era unul format de stânci perpendiculare și ghețari. A doua zi, "James Caird" a ocolit punctul estic al insulei și a ajuns pe țărmul de nord, descoperind în cele din urmă o plajă îngustă de pietriș pe care Shackleton a
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
lângă coasta sud-estică a acestei insule, dar nu s-a pus problema unei acostări, întrucât acest țărm era unul format de stânci perpendiculare și ghețari. A doua zi, "James Caird" a ocolit punctul estic al insulei și a ajuns pe țărmul de nord, descoperind în cele din urmă o plajă îngustă de pietriș pe care Shackleton a decis să acosteze. În curând, toate cele trei bărci, ce se despărțiseră în noaptea dinainte, s-au reîntâlnit în punctul de acostare. În curând
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
de interzicere a formării de provizii a lui Wild era un eșec. Marea din jur era plină de banchize de gheață care ar fi oprit orice navă de salvare, resursele alimentare erau pe terminate și pinguinii nu mai veneau la țărm. Orde-Lees scria: „Va trebui să-l mâncăm pe cel care moare primul [...]”. Gândurile lui Wild se îndreptau serios la posibilitatea unei călătorii cu barca spre Insula Decepției (Plănuia să plece pe 5 octombrie în speranța de a se întâlni cu
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
ghețuri până la 12 februarie 1916, la o distanță de înainte de a se elibera și a ajunge, cu greu, în Noua Zeelandă. Ducea cu ea o mare parte din combustibilul, hrana, hainele și echipamentul grupului, deși proviziile destinate posturilor fuseseră lăsate la țărm. Totuși, pentru a-și continua misiunea, grupul rămas pe țărm trebuia să se reechipeze și să se reaprovizioneze din resturile expedițiilor anterioare, și anume din Expediția Terra Nova a căpitanului Scott. Datorită improvizărilor ingenioase, călătoria de înființare a posturilor a
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
a se elibera și a ajunge, cu greu, în Noua Zeelandă. Ducea cu ea o mare parte din combustibilul, hrana, hainele și echipamentul grupului, deși proviziile destinate posturilor fuseseră lăsate la țărm. Totuși, pentru a-și continua misiunea, grupul rămas pe țărm trebuia să se reechipeze și să se reaprovizioneze din resturile expedițiilor anterioare, și anume din Expediția Terra Nova a căpitanului Scott. Datorită improvizărilor ingenioase, călătoria de înființare a posturilor a început conform programului, în septembrie 1915. În timpul lunilor ce au
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
o arie de 82.400 km. Lungimea sa maximă este de 560 km, iar lățimea maximă de 260 km. Adâncimea medie este de 147 m, cea maximă fiind de 406 m. Lacul Superior conține 11.400 km³ de apă. Lungimea țărmurilor lacului, incluzând insulele, este de 4.385 km. Lacul se află la o altitudine de 180 m deasupra mării, cu 4 m mai sus decât lacurile Huron și Michigan. Cea mai mare insulă din lacul Superior este Isle Royale, aparținând
Lacul Superior () [Corola-website/Science/313061_a_314390]
-
au încearcat în zadar să-l repare noaptea de joi spre vineri, și vineri toată ziua. "Strumă" naviga în derivă și a eșuat pe un banc de nisip. În timp ce prin radio se trimit semnale "SOS", o barcă este trimisă la țărm să ceară ajutor. Ajunsă acolo, după două ore de vâslit, este întâmpinată de grăniceri cu focuri de pușcă. Cei cinci vâslași se întorc la vapor. Din fericire, căpitănia portului Constantă, alertata de semnalele "SOS", trimite remorcherul "Istria" înapoi. Acesta scoate
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
că veneau dintr-un teritoriu sub controlul dușmanilor”". În decembrie 1999 s-a descoperit epavă navei, după indicațiile lui David Stoliar, având coordonatele aproximative 41°23'N 29°13' E, la adâncimea de 90 m, la 5 km nord de țărmul Turciei. Epavă a fost explorata și filmată de scafandrul turc Levent Yüksel.
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
sale suportând aterizările celor mai grele avioane de transport, care ar fi adus întăririle necesare atacului, era suficient de aproape de Grecia continentală, distanță în raza de acțiune a avioanele de vânătoare care asigurau acoperirea aeriană a întregii operațiuni, era pe țărmul nordic al insulei, ceea ce permitea transportul rapid la obiectiv forțelor amfibii. La insistențele lui Hermann Goering a fost conceput un plan de compromis, care prevedea cucerirea cu prioritate a aeroportului Maleme și atacul simultan asupra restului obiectivelor aliate. Planul final
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]