43,150 matches
-
se desfășoară în trei faze: a) restrângerea aportului alimentar mergând până la refuzul complet de a mânca, urmată ulterior de pierderea apetitului alimentar; b) a doua fază constă în consolidarea ideii de refuz alimentar, devenită regulă de conduită asociată cu impresia absenței oricărei consecințe negative pentru organism; c) cea de a treia fază se caracterizează printr-o stare de cașexism urmată de complicații somatice grave și moartea bolnavei. Ch. Durand descrie câteva tipuri de anorexie mintală: nevrotică, psihotică, conflictuală. În plus se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau parafilii); e) tulburări de identitate sexuală (homosexualitate, transexualismul). R. von Kraft-Ebbing, descrie următoarele grupe de tulburări psihosexuale: a) stări paradoxale, în care sunt incluse emoții sexuale în afara perioadelor normale ale acestor tipuri de manifestări; b) anestezii sau stări de „absență instinctuală” cu indiferentism psihosexual; c) hiperstezie sau exagerarea instinctului sexual (nimfomanie și satiriasis); d) parestezii sau perversiuni ale instinctului sexual în care sunt incluse următoarele forme de manifestare: - pervertirea scopului acțiunii (masochism, sadism, fetișism, exhibiționism); - pervertirea obiectului plăcerii (homosexualitatea, pedofilia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoanelor adulte. Sante de Sanctis pune primul problema „instabilității psihice” considerând-o ca fiind expresia unor manifestări distimice ale copiilor și adolescenților. Pentru autorul citat, stările distimice se caracterizează prin două categorii de semne clinice și anume: a) semne negative: absența ideilor directive în conduită, lentoare, apatie, absența fineții sentimentale; b) semne pozitive: impulsivitate, agitație psihomotorie, mișcări coreiforme, neliniște generală, excitabilitate, mergând până la logoree, refuzul de a munci, crize de plâns și de râs, tulburări de somn, erotism, tendința la fugă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
problema „instabilității psihice” considerând-o ca fiind expresia unor manifestări distimice ale copiilor și adolescenților. Pentru autorul citat, stările distimice se caracterizează prin două categorii de semne clinice și anume: a) semne negative: absența ideilor directive în conduită, lentoare, apatie, absența fineții sentimentale; b) semne pozitive: impulsivitate, agitație psihomotorie, mișcări coreiforme, neliniște generală, excitabilitate, mergând până la logoree, refuzul de a munci, crize de plâns și de râs, tulburări de somn, erotism, tendința la fugă și vagabondaj, idei depresive și tentative de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere psihogenetic, factorii psihopatologici incriminați în geneza acestor tipuri de sindroame psihopatologice sunt următorii: - constituția heredo-psihică de tip dezechilibrat, - inducția modelului parental (familie dezorganizată, răul model, frustrări, carențe educaționale), - rezonanța psihogenă (respingere, ostilitate, excludere, agresivitate în familie), - carența de autoritate (absența modelului, incapacitatea de a putea dobândi un rol), - mediul social de supraviețuire, - episoadele spectaculare și accidentale ale vieții, cu valoare reactivă, care vor conduce la anumite „fixații caracteriale” patogene. Sindroamele afective Sindroamele psihopatologice afective, cuprind o gamă importantă și largă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ar fi murmuratul comunicativ, expresia facială, gestica, mimica sau limbajul vorbit, b) comunicare non-verbală anormal de marcată, cu utilizarea privirii drept în ochi, a expresiei facile, a posturii capului, sau a gesturilor de a iniția sau modula interacțiunea socială, c) absența activității imaginative, cum ar fi interpretarea rolurilor de adulți, a unor personaje fantastice sau a animalelor, lipsa de interes pentru narațiuni referitoare la evenimente imaginare; d) anomalii marcate în producerea vorbirii, incluzând volumul, înălțimea, accentul, viteza, ritmul și intonația; e
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să urmeze o linie cât mai riguros medicală, așa cum vedem la Weichard și Kant. Weichard (1790) clasifică bolile psihice în următoarele două grupe: 1) Boli ale spiritului (Geisteskrankhetten), reprezentate prin: - slăbirea imaginației, - vivacitatea imaginației, - lipsa atenției, - reflecție obstinată și persistentă, - absența memoriei, - lipsa judecății, - prostia sau încetineala spiritului, - vivacitatea exagerată sau instabilitatea spiritului, - delirul. 2) Bolile sentimentului (Gemütskrankheiten), reprezentate prin: - excitație (orgoliu, mânie, fanatism, erotomanie), - depresiune (tristețe, dorință, disperare, sinucidere). O contribuție interesantă o aduce I. Kant în domeniul analizei bolilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Fiecare dintre „modelele de clasificare” au avantajele și lipsurile lor. Acestea se datorează și „criteriilor de clasificare” (etiologic, tipul de evoluție clinică, modalitatea de „afectare patologică” a sistemului personalității, a relațiilor bolnavului cu mediul și cu celelalte persoane, prezența sau absența unui substrat lezional organic cerebral, tulburările de dezvoltare, tulburări genetice etc.). Din considerente didactice, pe de o parte, iar pe de altă parte, urmând linia de orientare psihopatologică am preferat să alegem, un tip de „clasificare a tulburărilor psihice” care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sale, se asociază în mod frecvent cu „accidente psihiatrice” de următoarele tipuri: - Crize da agitație clasică asociate cu autosau hetero-agresivitatea. Acestea pot avea un caracter exploziv, zgomotos. - Depresia, frecvent întâlnită, este legată de vidul de existență pe care-l dă absența valorilor precum și de dificultățile ipohondriace ale individului respectiv. - Gesturi suicidare, reacții de panică, jocul cu moartea, fugile patologice. - Consumul de alcool și toxicomaniile ca forme sublimate de conduite de refugiu, imitație etc. - Bufee delirante legate de o puternică încărcare emoțional-afectivă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatice la adolescent. Literatura pedagogică și psihopedagogică subliniază influența factorilor formativ-educativi, cu rol primordial; raportul dintre „modelele de educație” și „personalitățile psihopatice”. Este subliniat ca un important factor de risc, prezența și apartenența la „grupele de instabili” caracterizate prin următoarele: - absența unor interese superioare, - atașamentul afectiv al membrilor săi, - sugestibilitatea crescută, - marea receptivitate la influențele negative, - carențele emoțional-afective, - frustrările, - carențele educaționale, - absența unui model sau a unor modele negative, - abandonul familial, - fugile și vagabondajul, - asocierea la grupele delictuale de adolescenți. Din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatice”. Este subliniat ca un important factor de risc, prezența și apartenența la „grupele de instabili” caracterizate prin următoarele: - absența unor interese superioare, - atașamentul afectiv al membrilor săi, - sugestibilitatea crescută, - marea receptivitate la influențele negative, - carențele emoțional-afective, - frustrările, - carențele educaționale, - absența unui model sau a unor modele negative, - abandonul familial, - fugile și vagabondajul, - asocierea la grupele delictuale de adolescenți. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că o clasificare unică și unitară a personalităților psihopatice este greu de făcut
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se asociază alte diferite forme de tulburări de comportament. C. Personalitățile schizotipă și schizoidă Acest grup reunește două sub forme de personalități psihopatice: a) Personalitatea schizotipă caracterizată prin bizareria conduitelor și a gândirii; b) Personalitatea schizoidă prin retragerea emoțională și absența dorinței de contact social. D. Personalitatea evitantă Acest tip de personalitate se caracterizează prin comportamente de evitare. Sunt evitate relațiile sociale, contactele și comunicarea interumană. Indivizii respectivi manifestă o mare vulnerabilitate la respingere la care se adaugă o nevoie crescută
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sexuale ale bolnavului fixate încă din copilăria acestuia (S. Freud). Se notează existența unei sugestibilități crescute, tendința la exhibiționism, imaturitate emoțional-afectivă, tendința la forme de conversiune isterică. În psihobiografia acestor indivizi se notează existența unor carențe emoțional-afective familiale în copilărie (absența tatălui, mame care și-au neglijat rolul etc.). 4) Dezvoltările ipohondriace Acest tip de tulburări sunt puse în legătură cu patologia pulsională (Hansen). Frica, suspiciunea, organizate sau centrate în jurul propriului Eu având ca temă majoră impresia unui pericol la adresa stării de sănătate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descriptiv, dar la care nu este precizată etiopatogenia; b) procesul nevrotic, concept care implică rolul cauzal al unui conflict inconștient în apariția tulburărilor. Din punct de vedere psihopatologic tulburările nevrotice sunt caracterizate prin următoarele aspecte: - tulburări mintale (psihice, somatice, comportamentale), - absența oricărei etiologii organice demonstrabile, - sunt resimțite de individ ca fenomene nedorite sau inacceptabile, străine acestuia și care nu fac parte din personalitatea sa, - perturbă moderat sau de loc experiența realității și nu alterează în mod fundamental sentimentul de identitate. În ceea ce privește
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și comportament. Le vom dezvolta în continuare pe fiecare dintre acestea. Simptomele somatice care apar în cursul nevrozei isterice interesează toate organele și ele sunt expresia unor dereglări neurovegetative de tipul conversiunii somatice, specifice isteriei. Se notează în toate cazurile absența oricăror atingeri organice. Simptomul de conversiune isterică este reversibil, având un caracter pur funcțional, nelezional. În cadrul simptomelor somatice menționăm următoarele tipuri de tulburări: - Tulburări de motricitate și tonus muscular, de tipul clasic al „crizei pseudo-convulsive” sau „epileptoide” clasică, descrisă la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
penibil de tensiune anxioasă. În general, obsesiile pot fi cuprinse în următoarele trei categorii: - Obsesii ideative, reprezentate prin gânduri care se impun individului. - Obsesii fobice constând într-o evocare forțată a unor obiecte sau situații generatoare de angoasă, chiar în absența obiectelor sau a situațiilor care le-ar putea provoca. - Obsesii impulsive sau fobii impulsive, constând din teama de a nu comite, împotriva propriei sale voințe, a unui act absurd, ridicol, imoral sau violent. b) Compulsiunile Compulsiunea este definită ca ideea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a cunoștinței, fară convulsii. Bolnavul, în timpul unei activități oarecare, se schimbă la față brusc, devine palid, imobil, privește câteva secunde în gol, apoi își reia activitatea de unde fusese întreruptă, fără a avea conștiința sau amintirea acestui episod paroxistic. Acestea sunt „absențele epileptice”. Tot aici sunt incluse „secusele sau miocloniile epileptice” și „crizele atonice sau akinetice” de scurtă durată. 3) Paroxismele epileptice de tip neurologic, sunt manifestări fără pierderea cunoștinței și ele sunt de un mare polimorfism clinic, dintre care menționăm următoarele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
izolarea și anxietatea resimțită în relațiile cu ceilalți, - intoleranță la frustrări, - depresia, - nevoia inepuizabilă de iubire, aprobare și valorizare, - satisfacția imediată a dorințelor, - lipsa de încredere în sine și pasivitatea, - încăpățânare și iritabilitate, - lipsa ambițiilor, a combativității și a competitivității, - absența atitudinilor provocatoare și agresive, - timiditate și hipersensibilitate. Un ultim aspect care se discută este legat de structura familiei de origine a toxicomanilor. Se notează în acest caz carențe emoțional-afective, frustrări, relații represive materne și un tată absent ca rol. 25
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinico-psihiatrice, sunt expresia unor dispoziții înnăscute ale individului. E. Kraepelin face distincția între tulburările psihice dobândite și cele legate direct de o anumită dispoziție constituțională, sau „teren patologic” al bolnavilor psihici. O. Bumke stabilește drept caracteristică pentru noțiunea de endogen absența decelabilă a unei cauze organice cerebrale la acești bolnavi psihici. E. Kreischmer din punctul de vedere al psihiatriei constituționale, alătura aceluiași cadru psihopatologic comun, PMD și schizofrenia, considerându-le entități clinice de factură constituțional-ereditară, expresie a unor tulburări pur endogene
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestui sentiment din partea celuilalt. 5) Delirul de gelozie Acest tip de delir apare în cadrul relațiilor dintre doi parteneri care sunt, de regulă, căsătoriți. Este mai frecvent la bărbați decât la femei. Bolnavul își suspectează partenera de infidelitate, necinste, chiar în absența oricăror dovezi. El își acuză soția sau chiar o brutalizează pentru bănuieli absurde. Delirul de gelozie apare în schizofrenie, psihozele presenile, alcoolismul cronic. 6) Delirul de grandoare Megalomania este forma de delir în cursul căreia pacienții își supraestimează propria lor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
social și pentru a putea îndeplini un anumit rol. Este, de fapt, vorba de căutarea și confecționarea unui „statut psiho-social” corespunzător aspirațiilor libidinale frustrate sau absente. Formarea personalității Caracteristica dinamică a acestor indivizi este legată, în ceea ce privește formarea personalității lor, de absența familiei de origine sau proveniența lor din medii familiale dezorganizate. Din aceste motive ei sunt lipsiți de aportul emoțional-afectiv care este înlocuit de frustări și carențe educaționale. Aceste aspecte întăresc izolarea, tendința la introspecție, psihorigiditatea ideo-afectivă, ducând treptat la separarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mediul social al bolnavului (H. Ey). Termenul de demență denumește o constelație de manifestări psihopatologice cu o etiologie nespecifică și o semiologie clinică eterogenă. Demența este de la început caracterizată printr-o slăbire persistentă și progresivă a memoriei și cogniției în absența tulburărilor de conștiință, având ca rezultat limitarea posibilităților bolnavului de a-și îndeplini activitățile sale curente (H. Lauler și A. Kurz). În cazul demențelor, schimbările patologice ale proceselor cognitive sunt asociate cu modificări ale controlului afectelor și comportamentului social. Acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
T-S Orientarea în casă Limbajul Recunoașterea obiectelor și a persoanelor Copierea figurilor și reprezentarea spațială Manipularea obiectelor Sarcini cotidiene Îngrijirea locuinței Îmbrăcatul, spălatul Hrănitul + - - - - - - - - (+) - - - ++ (+) + + (+) (+) (+) (+) (+) ++ + - - +++ ++ +++ +++ ++ ++ ++ ++ ++ +++ ++ ++ - +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ În tabelul de mai sus, gradul de severitate al demențelor este reprezentat în felul următor: - absența tulburărilor (+) tulburări minime + tulburări ușoare ++ tulburări moderate +++ tulburări severe În aprecierea psihopatologică a demențelor, H. Ey descrie existența a trei grade care desemnează „profunzimea” procesului: demența cronică și ireversibilă, evidentă clinic, o formă de intensitate medie care, pentru a fi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mare importanță. Că, de fapt, aceste două instanțe ale aparatului psihic al personalității, sunt inseparabile. Conștiința morală „dublează” Eul persoanei. Aceasta este atât de importantă, încât putem spune că nu se poate vorbi în mod deplin despre un Eu în absența conștiinței morale. Ea este cea care desăvârșește Eul. În mod egal, nu putem vorbi despre suferințe psiho-morale, decât la persoanele care au conștiință morală. Cele cu o conștiință perversă, sunt structuri anormale, imorale, lipsite de sensibilitate morală, care nu cunosc
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cele ce urmează cele mai frecvente și importante condiții care generează suferințele psiho-morale. 1) Dificultățile de adaptare Această categorie de condiții pot genera suferințe morale și ele constau din următoarele: izolarea persoanei sau marginalizarea acesteia în raporturile sale cu ceilalți, absența stimulării sau scăderea motivațiilor, plasarea individului în situații critice de viață. Aceste condiții pun probleme deosebit de serioase privind adaptarea individului, care se va considera exclus, inutil, lipsit de sens, fără valoare. 2) Dificultățile de comunicare Comunicarea unei persoane cu ceilalți
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]