8,468 matches
-
din când În când În mass-media, poate nimeni n-ar mai ști că mai existăm. Ce să vă spun? Tinerii mai ales nici nu știu ce-i aia Asociația Foștilor Deținuți Politici. Bineînțeles că noi mai ieșim cu o seamă de acțiuni. Acuma facem un monument aci, ne zbatem să facem un parteneriat cu primăria, da’ suntem puțini acuma și suntem bătrâni. Facem din trei În trei luni o adunare generală cu toți din județ, care mai sunt apți să facă drumul până
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să vă spun? Tinerii mai ales nici nu știu ce-i aia Asociația Foștilor Deținuți Politici. Bineînțeles că noi mai ieșim cu o seamă de acțiuni. Acuma facem un monument aci, ne zbatem să facem un parteneriat cu primăria, da’ suntem puțini acuma și suntem bătrâni. Facem din trei În trei luni o adunare generală cu toți din județ, care mai sunt apți să facă drumul până aicea... Dar nu ne bagă În seamă nimeni... Și marele dezastru al nostru după revoluție a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
partidelor istorice. Au căutat să le desființeze. Și cel mai mare dușman al partidelor istorice să știți că la ora asta este Băsescu. El a dorit cu orice preț să distrugă și PNȚ-CD-u’ și pe liberali. Ați văzut ce face acuma cu liberalii? Eu nu vreau să fiu rău și egoist pentru nimic În lume, da’ liberalii Își merită soarta, pentru că atunci când partidul nostru a fost la ananghie, În perioada ’96-2000, ei s-au retras și ne-au lăsat pe noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rău și egoist pentru nimic În lume, da’ liberalii Își merită soarta, pentru că atunci când partidul nostru a fost la ananghie, În perioada ’96-2000, ei s-au retras și ne-au lăsat pe noi singuri, și toată lumea ne-arată cu degetul. Acuma o pățesc ei, s-a-ntors roata. Privind În urmă, aveți regrete pentru ce-ați făcut, pentru ce-ați pătimit? Pentru ce-am făcut? Nu. N-am nici un regret. Zic că e bine că a fost așa. Faptul că am ajuns la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prietenește, foarte prietenește și să folosească ce-am spus noi pentru acuzațiile ce urmau să le facă În fața celor care ne judecau. Am găsit acolo patru studenți de la Teologia din Arad. Pe cine anume? Pe Gheorghe Bej, care e preot acuma aici, pe Petrică Lupșa, care-a murit, pe Aurel Raica și pe Oprea Crăciun. Ei erau deja trecuți prin focuri... Ei au fost cei care a trebuit să ne tragă de limbă. Da’ nu-i acuz pentru asta și, dintre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noi În camera 4-spital, erau la fel... Bătăile erau la comun sau erau și singulare? Toți Împreună... Cât am stat eu acolo, toți Împreună... Și, dacă dovedeai sinceritate față de cei care erau În comitetul de ascultare, atuncea scăpai mai ușor... Acuma-mi dau seama că noi am fost totuși selecționați, triați... Adică la cei cu pedepse mai mici, constat după ce-am citit atâta, bătăile n-au fost atât de cumplite cum am văzut că s-a-ntâmplat cu ceilalți, cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jos, cu Toldișan, nu peste multă vreme am fost Îmbarcați În dube și trimiși la Gherla. Acolo l-am cunoscut pe Popa Țanu... Am nimerit În cameră cu Popa Țanu, cu Calciu, cu Cornel Luca... De-ăștia-mi amintesc și-acuma. Poate nu știți, dar Calciu a căzut și el, la Gherla. Dar el s-a ținut tare la procesul celor care-au fost condamnați la moarte, a acuzat, a spus niște adevăruri și a scăpat. După ce-a fost eliberat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
camere, cu garaj - am avut și mașină, vă Închipuiți -, cu o curticică, și l-am dat la fiu-meu și eu mi-am luat unul cu două camere, aproape unul de altul... Îi mulțumesc lui Dumnezeu În fiecare seară... ca acuma n-am fost fericit niciodată. Poate când m-am eliberat din Închisoare, da’ nu mai țiu minte... Ați mai fost șicanat sau căutat de Securitate? Nu prea... Spre surprinderea mea, nu prea... Am fost chemat de vreo două-trei ori, nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fericit și mă felicit că nu m-am Înscris... E o plăcere, după cum văd că se-ntâmplă lucrurile... Sigur că am rămas un om de dreapta, dar nu, nu m-am Înscris nicăieri... Ați avut proprietăți de revendicat după 1989? Acuma, de curând, am primit un brevet de luptător anticomunist, fără de care nu-mi puteam recupera averea confiscată de la Hunedoara. Și am fost la Judecătoria din Hunedoara, unde mi s-a restituit parte din casă și terenul respectiv... Fosta mea soție
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă așteptam să ni se facă cine știe ce privilegii, credeam că ăștialalți o să fie altfel... S-a și Întâmplat, de fapt, că Ticu Dumitrescu a reușit să-l convingă pe Tăriceanu să ne dubleze indemnizația de deținut politic, astfel că avem acuma un milion pentru un an de detenție... Privind retrospectiv, aveți regrete? Nu! Categoric, nu! Nu regret nimic! Am o bătrânețe fericită, am o familie frumoasă, În fiecare seară Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat. Și ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
celebra anchetatoare 4. La un moment dat, comuniștii și-au dat seama că și ea e amestecată și a primit condamnarea la moarte. Ea, pe vremea aceea, avea 36 de ani, dar era aproape atât de albă cum sunt eu acuma. Chiar ea Îmi povestea că trei ani au ținut-o cu pedeapsa la moarte și nu i-au comunicat nimic... ca să o pedepsească, și de câte ori se deschidea ușa credea că vin după ea ca să o omoare. Și au și ținut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care ne plimbam... L-o luat doi de subsuori și fuga cu el ca să poată elimina... Era ca un cal care a mâncat prea mult... Și de-abia l-am scăpat..., da’ curgea apă pe el... Parcă-l văd ș-acuma. La Târgșor puteați să comunicați cu ceilalți elevi? Da. Erau niște săli mari, că intrau vreo 50 Într-o sală... Dormitorul era cu priciuri și toți vorbeam Între noi... Acolo se stătea mai mult pe grupuri geografice... Aradul eram separați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe copii mi i-a distrus. Fiica mea a trebuit să plece din țară, că aci n-a putut să facă nimic... Orișiunde o mers..., o fost pe urmele ei și gata a fost. A făcut facultate la americani și acuma lucrează ca persoană civilă În cadrul NATO. Fiul meu o rămas așa, fără facultate, numa’ cu liceul, și-acuma e căsătorit, se descurcă și el binișor... Dar resentimente aveți? Câteodată m-apucă furia și mai zic câte una... Cum s-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
putut să facă nimic... Orișiunde o mers..., o fost pe urmele ei și gata a fost. A făcut facultate la americani și acuma lucrează ca persoană civilă În cadrul NATO. Fiul meu o rămas așa, fără facultate, numa’ cu liceul, și-acuma e căsătorit, se descurcă și el binișor... Dar resentimente aveți? Câteodată m-apucă furia și mai zic câte una... Cum s-o putut face așa ceva? E inuman. Eu Înțeleg să fiu persecutat când Îmi indici o dovadă că: „Uite, ești
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lot foarte mare la Timișoara, la Securitate, printre care și niște ofițeri sârbi, care au refuzat să facă politica lui Tito. Dacă știți, În 1948, au fost unii Împotriva lui Tito, au venit În România și s-au predat aici. Acuma, tot lotul ăsta a fost acuzat de spionaj. Asta era acuza! Vă mai amintiți cine v-a anchetat la Timișoara? Nu, nu... Nu-mi aduc aminte. Era, În orice caz, un ofițer ungur... Mi-aduc aminte pentru că vorbea foarte prost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cum nu știi? Trebuie să știi... Îl știi pe ăla? Îl știi pe ăla? Da, trebuie”... „Nu, nu, nu.” L-au bătut, l-au bătut și, până la urmă, Țurcanu a zis: „Lăsați-l pe mâna mea”. Mi-aduc aminte ca acuma... A luat o bară și, dom’le..., l-a bătut de la piept până a ajuns la ficat... Și unii Îl țineau... Și i-a dat capul la o parte și i-a zis lu’ unu’ Gherman, care era student prin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Vătășoiu 2. Și zic ăștia: „Așteptați aicea să vină lotul celălalt”. Pe Vătășoiu ăsta l-am văzut că se bagă În față. „Măi”, zic, „ce s-o fi grăbind... că tot acolo ajungem... și riscă să ia și niște palme acuma, că nu e disciplinat”. În sfârșit, am așteptat, o ieșit ăia și, cum s-a deschis ușa și ne-a dat voie să ieșim, ăsta a și fugit și s-a aruncat pe golul de la scară. S-a sinucis... Am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de gărgărițe. Era groaznic, era ceva... Mi-aduc aminte că ne-a dus la o muncă voluntară din asta, la curățat zarzavat. Și-acolo era un cântar, și am vorbit cu ăia să mă cântăresc: aveam 45 de kilograme! Și-acuma mi-aduc aminte. La 25 de ani, să zic așa... aveam 45 de kilograme. N-am să uit treaba asta. Dar ce ne-a ținut pe noi era pâinea. Aveam trei sferturi de pâine, 700 de grame de pâine. Asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care se construiau atunci, la niște cazărmi pentru grănicieri pe la Ovidiu, pe lângă Constanța, și am lucrat acolo o perioadă. S-au terminat și ălea și am fost la stadionul din Constanța. Peluzele erau făcute din piatră de Carrara... În sfârșit, acuma văd că este cu totul altceva... Și acolo am lucrat până la 1 august ’54, când m-am eliberat. Am fost luat de acolo de la muncă și dus la colonia de muncă Peninsula, unde o lună de zile am fost ținut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot cu un brăilean, Aurel Pintilie, care era conferențiar la Facultatea de Litere de la Cluj. Nu știu cum a ajuns el la Cluj la facultate... Și de la Peninsula ne-au dus la stadionul din Constanța, și de acolo ne-a dat drumu’: „Acuma sunteți liberi. Plecați!”. Ne-a dat o foaie de drum și, mi-aduc aminte, mi-a dat 100 de lei. După șase ani de muncă mi-a dat 100 de lei (râde - n.n). Și ăștia au fost banii. Se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
moment dat acolo 120, dar, la un moment dat, În același tip de cameră, În camera de triaj de la intrare și ieșire au fost 400. Într-o cameră În care normal nu puteau să stea mai mult de o sută. Acuma fac o divagație: În aceste camere au stat la un moment dat și cei din loturile politice anterioare, că n-a fost o chestiune nouă folosirea Jilavei, a fost o chestiune veche. De mult era folosită ca depozit al acestui
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
două nopți În ușă și au somat, au cerut scandalos să mă scoată. „Moare ăsta!” Și m-au luat de acolo, și m-au dus la spital a treia oară, să mă opereze tot de apendicită, că asta Îmi făcuse acuma ștrangularea asta, „blocus de aderență” se numea. Mi-amintesc că de-abia călcam de la celular spre spital și gardianul care mă ducea, un mameluc, zice: „Ce condamnare ai, mă?” (Îl imită ironic pe gardian - n.n.). „Câți ani ai făcut?” „Păi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aia a mea... Într-o zi Însă observ că mâncarea care mi-o dau avea un gust... Și probabil că mi-a mai pus și a doua zi, și a treia zi..., și n-am mai știut ce se Întâmplă. Acuma nu-mi mai amintesc exact ce a fost, dar de atunci fac asocierea la tot ce mi s-a Întâmplat... Adică mi-a anulat voința și probabil că am cedat și am scris ce le-a convenit lor... Credeți că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se Învârtea, mă urmărea... Deci toată teroarea asta am suportat-o... Cam la un an după revoluție, În vara anului ’90, am convocat la AFDPR pe șeful asociației și pe mai mulți deținuți În vârstă, mai trăiesc doi dintre ei acuma, la care le-am declarat tot ce am vorbit noi aici... Deci, din ’90 am făcut cunoscut ce-am pățit... De altfel, de atunci până acuma am lucrat la un roman și toată acțiunea romanului este asta... Sper să apară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șeful asociației și pe mai mulți deținuți În vârstă, mai trăiesc doi dintre ei acuma, la care le-am declarat tot ce am vorbit noi aici... Deci, din ’90 am făcut cunoscut ce-am pățit... De altfel, de atunci până acuma am lucrat la un roman și toată acțiunea romanului este asta... Sper să apară prin iulie anul ăsta... Eu vă mulțumesc pentru interviu și pentru timpul acordat. Dacă mai doriți ceva, puteți să mai reveniți și să-mi puneți Întrebările
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]