12,606 matches
-
să trimită o echipă de criminaliști care să caute urme de sânge în camera 116 de la hotelul Havana. Eu m-am dus să mă culc în camera ofițerilor pe care ne-o alocase maiorul Carroll. Am avut un vis în alb și negru cu Betty Short și Fatty Arbuckle. Apoi a sunat ceasul, iar eu am întins brațele s-o cuprind pe Madeleine. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Russ îmbrăcat într-un costum curat. Îmi dădu un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui. Curtea era pustie. Mi-am luat cheia de la panou. Apoi o lumină de la etajul întâi mătură ușa camerei mele, de pe care lipseau firele de păr lipite cu scuipat. Mi-am scos revolverul și am lovit ușa cu piciorul. Un alb așezat pe scaunul de lângă pat avea deja mâinile ridicate și o propunere pe vârful limbii. — Ușurel, băiete! Sunt prieten. Nu-s înarmat și dacă nu mă crezi, poți să mă percheziționezi pe loc. I-am făcut semn cu arma spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bleichert, fir-ar să fie! Am scâncit la rându-mi: — De unde știu că nu mă minți? Pe plajă e o groapă de nisip. Jandarmii aruncă leșuri acolo. Un puști mi-a zis că a văzut mai mulți tablagii îngropând un alb solid în jurul datei când a pățit-o Blanchard. La dracu’, îți spun adevărul! Am lăsat pistolul în jos. — Atunci, arată-mi. • • • Groapa comună era situată la cinșpe kilometri de Ensenada, la sud chiar lângă drumul de coastă, într-o râpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Johnson cum o iau la sănătoasa, ținându-se de brațele rupte. — Pe unii nu poți să-i iei cu frumosul! am strigat. Un sergent în vârstă, despre care auzisem că mă urăște de moarte, mi-a replicat: — Bleichert, ești un alb de treabă. Mi-am dat seama că tocmai mă impusesem. • • • Arestarea fraților Johnson m-a transformat într-o mică legendă. Încetul cu încetul, colegii mai, polițiștii au ajuns să mă îndrăgească - așa cum îi îndrăgești pe indivizii smintiți în îndrăzneala lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de bărbăția de care dăduse dovadă Madeleine și de faptul că intuise perfect impasul în care intrasem. Casele erau situate în două zone: Echo Park și Silverlake și, în partea cealaltă a orașului, în Watts - un teritoriu nesigur pentru un alb de cincizeci și trei de ani. Silverlake-Echo, aflată la câțiva kilometri la est de muntele Lee, era o zonă deluroasă, ruptă de lume, cu multe străduțe întortocheate și cu verdeață genul de teren pe care un necrofil l-ar găsi atrăgător. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar am revenit la locul de supraveghere de pe Muirfield Road la scurt timp după lăsarea întunericului. Tocmai ieșeam din mașină, ca să-mi mai dezmorțesc picioarele, când am auzit: — Bucky? Tu ești? Era Jane Chambers, care își plimba spanielul maro cu alb. M-am simțit ca un copil prins cu mâna în chiseaua cu dulceață. — Bună, Jane. — Bună și ție. Ce faci? Spionezi? Te ții după Madeleine? Mi-am amintit de conversația noastră despre familia Sprague. — Savurez aerul proaspăt al serii. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Rupe-Coaie“. Sediul central al Poliției Grampian era destul de mare Încât să aibă propria morgă, situată În subsolul clădirii și Îndeajuns de departe de cantina angajaților Încât să nu le taie acestora pofta de mâncare. Era o Încăpere mare, vopsită În alb imaculat, și era prevăzută cu sertare frigorifice pentru cadavre de-a lungul unui perete. Bucățile de gresie ale podelei scârțâiră sub pașii lui Logan, când acesta pătrunse prin ușa dublă. Un miros puternic de antiseptic umplea Încăperea răcoroasă, acoperind aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la un loc cu toate celelalte elemente. — ...trebuie să Întreb: oare toată această atenție pe care mass-media o acordă În aceste momente familiei Îndurerate servește cu adevărat interesului public? Când... Watson trecu chiar prin fața camerei, iar umbrela ei albastru cu alb acoperi În totalitate imaginea reporterei. Cineva țipă: — Tăiați! — Ai făcut-o intenționat, șopti Logan exact când izbucniră strigătele furioase ale unui jurnalist. Watson se mulțumi să zâmbească și să Își continue drumul nestingherită prin mulțimea adunată lângă trepte. Logan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bisturiul. Gunoiul se revărsă afară,. Trupul dezbrăcat stătea ghemuit, fiind ținut În această poziție de fetus cu ajutorul unei benzi adezive maro. Logan zări În treacăt părul blond-deschis și se Înfioră. Copiii morți arătau mai mici față de cum Își amintea el. Albul delicat, ca de lapte al pielii se zărea printre fâșiile de bandă adezivă maro, iar pe umeri se formaseră pete purpurii. Bietul copil stătuse cu capul În jos În sac și tot sângele i se adunase acolo. Îi cunoașteți identitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vederii o dezlănțuire a bucuriei specifice Crăciunului și o grămadă de chilipiruri. Deasupra acestora, granitul cenușiu acoperea Încă trei etaje cu ferestre Întunecate unde birourile Încă deschise, oamenii abia urmând să se trezească. Întregul peisaj era scăldat În culoarea chihlimbarului albul strălucitor al luminilor festive. Era aproape frumos. Câteodată, orașul Îi reamintea de ce mai locuia Încă aici. Cumpără un pahar de suc de portocale și ceva de ronțăit, apoi un ziar de la un vânzător ambulant și se grăbi să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
le spusese Încă celor de la morgă că fusese identificat cadavrul. Avea și Logan ceva de făcut. Desfăcu lacătul sertarului și-l deschise. Întins pe suprafața plată din oțel a sertarului se afla un bărbat masiv, Într-un sac de plastic alb, pentru cadavre. Strângând din dinți, Logan desfăcu femoarul. Capul și umerii care apărură din sac erau aceiași din fotografia prinsă pe peretele lui Logan. Doar că mortul era mult mai Încrețit, de parcă cineva ar fi tras jos fața din creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe ambele părți, cu pălăriile lor albe de zăpadă imaculată. Nimeni nu spusese prea multe pe drum. Cu excepția ofițerului de legătură cu familia, care scosese tot drumul sunete de genul „Cine-i o fetiță frumoasă?“ către cockerul spaniel mirositor, cu alb și negru, de pe bancheta din spate a mașinii lui Insch. Zona era destul de drăguță: niște copaci, un pic de iarbă. Se mai vedeau câmpurile dacă te urcai pe acoperiș. Casa era la capătul unei terase de tip „două sus, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din spate a mașinii lui Insch. Zona era destul de drăguță: niște copaci, un pic de iarbă. Se mai vedeau câmpurile dacă te urcai pe acoperiș. Casa era la capătul unei terase de tip „două sus, două jos“, tencuită toată cu alb, astfel că cioburile mici de piatră și cuarț sclipeau În lumina de pe stradă, imitând zăpada. Viscolul se transformase Într-o ninsoare răzleață, care plutea lent prin noaptea aspră. Pășiră Împreună prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se ridicau leneș În soarele matinal de decembrie. Un televizor, pus sus pe peretele opus patului, licărea fără sunet pentru sine. Ocupantul camerei era sprijinit În pat, arătând Îngrozitor. Vânătăile umpleau partea dreaptă a feței sale, iar ochiul său cel alb lăptos era aproape Închis din cauza umflăturii; doar că, În ciuda umflăturii, Doug Disperatul tot arăta rahitic. Era greu de crezut că acesta fusese bărbatul care aproape că-l ucisese cu mâinile goale cu o zi Înainte. — ’ Neața, Dougie, spuse Logan, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai mult murmurate decât rostite, dar măcar de data aceasta fuseseră audibile. — Care el? Anderson se cutremură. — El. Bătrânul. — Descrie-l. — Bătrân. Cărunt. Făcu gesturi ca de zgâriat, ca de gheară, la el la gât. Tatuaje. Un ochi cu totul alb. Ca un ou fiert. Logan se lăsă pe spate. — De ce el, Cameron? Ce vrea de la tine? — Geordie era fratele meu. Bătrânul... el... Își duse o mână la gură. Începu să roadă metodic unghia de la fiecare deget până În carne. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
făcură aceeași grimasă Încruntată. — Normal că-i mort, zise Insch. Cineva l-a făcut ciur. Un zâmbet amar contorsiona fața cu urme de lacrimi a lui Lumley. — Al naibii mod de a scăpa de el. Afară, fulgii micuți de un alb delicat cădeau ușor din cerul portocaliu Întunecat. Nori cenușii luminați din jos de luminile de pe străzile orașului. Logan și Insch priviră cum Jim Lumley e băgat pe bancheta din spate a unei mașini de patrulă și dus de acolo. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan Își ridică privirea către unul dintre agenți, care stătea În hol, strângând bine un morman de haine albite. Era o pereche de blugi, un tricou, unul de rugby, două șosete și o pereche de adidași, decolorate toate până aproape de alb. — Am găsit astea atârnând lângă un radiator În bucătărie. Sunt toate umede. — Doamnă Henderson? Nici un răspuns. Logan oftă. — Michelle Henderson, te arestez pentru uciderea numitului Bernard Duncan Philips. Duthie Park era un spațiu verde bine cosmetizat pe malurile râului Dee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vârf. Plângea pe o bancă din Grădinile de Iarnă, În timp ce o femeie aparent confuză și cu un copil mic În cărucior făcea tot ce putea ca s-o liniștească. Grădinile de Iarnă - o amplă structură victoriană din oțel vopsit În alb, susținând tone de sticlă, protejând cactușii și palmierii de zăpada și de gerul de afară - fierbeau, pline de agenți În uniforme. Logan Îl găsi pe inspectorul Insch așezat pe o punte arcuită de lemn, care traversa un bazin albastru pătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-l sperie și să-l pună pe fugă. Howesbank Avenue numărul 25 era o casă mijlocie cu terasă, pe un bulevard larg din colțul de nord al Middlefieldului. Nu mai era nimic În spatele unui șir de clădiri vopsite În alb, În afară de marginea unui teren viran mizer, dincolo de care urmau carierele de granit dezafectată. Apoi urma o pantă abruptă spre Bucksburn, cu morile sale de hârtie și crescătoria de pui. Vântul șuiera În spatele caselor, ridicând de pe jos o perdea de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ținuse acolo. Doar cei mai nechibzuiți umblau de colo-colo, din bar În bar, sub luminile de Crăciun. Pe măsură ce traficul se rărea, zăpada punea stăpânire pe drumuri. Asfaltul negru sclipitor, din centrul orașului, lăsa loc cenușiului și, În cele din urmă, albului În vreme ce Logan Își croia drum dinspre cartierul general al Poliției. Nu avea o destinație precisă În minte: conducea de dragul de a face ceva. Încă o pereche de ochi În căutarea mașinii lui Martin Strichen. O luă În sus pe Rousemount
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cinci de grade. — Sergent McRae, Îi spuse el femeii care Îi răspunsese. Unde-mi sunt Întăririle? — O clipă... Logan mătură din nou cu privirea relieful lipsit de trăsături. Parcă cineva ștersese lumea, nelăsând nimic În urma sa, În afară de o câmpie de alb și un cer galben ca de ardezie. — Alo, sergent McRae? Inspectorul Insch zice că sunt pe drum. Iar agenții de la Bucksburn ar trebui să ajungă În două minute. Auzea deja urletul slab al sirenelor, amortizat de zăpada care cădea. Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aur va avea aceeași formă ca templul lui Isis de la Pompei, singurul templu în care pământul nu este mânjit de sângele animalelor sacrificate. Arhitectul Imhotep spuse: — În interiorul khem-ului voi pune mozaicuri. Îi voi da culorile sacre ale lui Isis Panthea: albul lunar al spiritului, verdele vieții, roșul împărăției infernale. Nici un templu nu va avea decorațiuni ca acelea pe care le veți vedea pe lacul ăsta, vă făgăduiesc, interveni entuziast Thryphiodoros, artistul decorator din Alexandria. Obiectele din bronz, tapiseriile, stofele vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să implore milă sau să încerce să se apere, se refugiaseră în khem; îi aduseră pe punte, îi uciseră cu lovituri de pumnal, îi azvârliră în apă, indiferent dacă erau morți sau încă mai agonizau; și, în timp ce trupurile înveșmântate în alb pluteau, începură să arunce vase, harpe, sistre, statui pe care apa le înghiți de îndată. Cei care asistaseră la aceste scene fugiră, risipindu-se prin pădure și întrebându-se care era motivul unei asemenea distrugeri. — L-au ucis pe Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca nu cumva să ne scape figura ce a fost prinsă În capcană: (Atenție! Se scanează desenul de la pagina 10!) e dintr-un material de o calitate nu tocmai bună, tăiată Însă cu gust pe margine; fondul este de un alb orbitor, e mult soare În poza asta, deși nu se vede În ce moment al zilei ne aflăm; dar mai interesant este să Încep descrierea dinspre partea de jos a fotografiei, e mai Închisă la culoare, ar fi aici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se află (nu așa, era să anticipez) un pantof de tenis, apoi se observă un ciorap ce urcă de o palmă pe un picior; sigur că piciorul e În ciorap și amândoi (piciorul plus ciorapul) În pantoful de tenis, dar albul despre care v-am vorbit se suprapune pe albul piciorului, ce se distinge foarte vag de la linia de tăietură a ciorapului (ciorapul taie albul piciorului mai sus de gleznă) până la manșeta pantalonului scurt; acum se Înțelege că personajul din fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]