8,127 matches
-
și am văzut, în exemplele noastre, ca toți traducătorii, cu excepția lui Yusuf Ali („the Real”), o fac - nu reda semnificația de „real, existent” pe care o percep exegeții musulmani. „Adevărul” este un termen prea vag, peste care cititorul riscă să alunece asemenea lui Pilat în Evanghelia după Ioan, ori, dacă e creștin, să-i atribuie semnificația biblică, complet diferită 164. Un alt exemplu este W"si‘, în contextele ce sugerează că acest nume ar exprimă generozitatea divină. Traducerea în toate pasajele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
înseamnă renunțarea la predarea sistematică a cunoștințelor. În perioada de reașezare a învățământului românesc pe baze noi trebuie să se găsească o linie de mijloc între suprasaturarea informațională prin care păcătuia vechiul sistem și deficitul informațional spre care se poate aluneca. Ambele situații sunt la fel de nocive pentru spiritul creator și inventivitate. Recepționarea unei cantități mai mari de informații decât cea folositoare creativității determină refuzul memorării sau filtrarea riguroasă. Nu trebuie, însă, să se cadă în cealaltă extremă, pentru că fără o cantitate
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3062]
-
de înzestrarea poetică. Se remarcă din capul locului și atracția exercitată asupra sa de spiritul „ingenuu”, „copilăros”, „anonim”, pe care îl regăsește în arta modernă, simbolică, expresionistă, constructivistă sau abstractă. Simpatia pentru formele de viață arhaice și pentru primitivitatea naturală alunecă inevitabil către o mitizare a satului; acesta ar trăi, după B., în „zariște cosmică” și având conștiința unui destin „emanat din veșnicie”. Poetul aparținea mediului intelectualității rurale ardelenești, care își apărase identitatea numai printr-o obstinată rezistență conservatoare față de orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
venit? Nu vezi că e soare?" "Am visat azi-noapte că ploua cu găleata", spun eu. "Cam des visezi tu că plouă!" observă el. "Și spune-mi, cum era? Ploua bine, ploua cu grindină, cum?", se interesează el. După asta, discuția alunecă asupra ultimelor inundații de la mama dracului, ce părere am eu despre potop, despre proto-potop...ș.a.m.d. Vreau să spun că, după două-trei replici, normale, discuția o ia razna. Devine, într-un fel, anormală, apolitică.91 Grija și resemnarea, ilustrată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
face pentru că-și descoperă singurătatea totală și sfâșietoare în universul mut și identifică Absolutul cu propriul său eu, zeificat pentru o clipă: [...] Încropisem niște schele...schele... Nu puteam să mă urc pe pereți... Și uite, calc în jos...(îngrozit) și alunec în sus! Iar tu nu te vezi...în afară de mine. Căci nu mai e nimeni mai sus decât mine. Iar eu plutesc, Doamne, pe nori, ca tine. (Revelație.) Și nu mai pot să cad, ca și tine. Lumea e de-a dreapta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neantului până pe huma pâsloasă, asemenea vestalelor lui Apollo... Întorc capul spre cerul plumburiu și câțiva fulgi ștrengari mi se lipesc de obrajii deja îmbujorați. Un pas nesigur, încă un pas..., parcă a și fi aselenizat pe sfidătoarea și enigmatica lună. Alunec în troienele virgine, mă răsucesc și mă afund până la brâu. Câteva minute rămân inertă, sedusă de răceala patului pufos care îmi dă fiori de plăcere... Reușesc să mă ridic și ca să mă încălzesc încep să mă învârt încet pe loc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mestece iarba uscată. Cât de des m am găsit În asemenea situații, când În sufletul meu se trezea mult prea devreme speranța care se transformă curând Într-o profundă decepție, când chinuit de sete și dezgustat de viață aproape că alunecam din șa din pricina istovirii. Sărmanul meu cal, tot atât de epuizat ca și călărețul lui, se poticnea de fiecare piatră din cale, se izbea sleit de puteri și de copaci, rănindu-mi genunchii. Apoi răsuna pe neașteptate chemarea unei păsări, orăcăitul unei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
liniștită și tăcută ca un mormânt” părea un calvar, greu de suportat: „Uneori am Într-adevăr sentimentul că sunt Îngropat de viu. Singurele ființe omenești pe care le vezi când circuli cu mașina În orașul acesta sunt alți automobiliști care alunecă tăcuți printre copaci ca peștii Într-un acvariu. Oricât ar părea de necrezut, nu există nici o stradă pe care să poți hoinări În tihnă ca În celelalte orașe, să te bucuri de spectacolul pe care-l oferă viața și să
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Jaipur, „mi-am vopsit obrajii În trei culori: roșu, galben și albastru, adică stindardul românesc”. De apreciat, patriotismul sincer al autoarei, chiar dacă trăiește Îngrijorări În coșul de pe spinarea elefantului și chiar dacă, la coborâre, pălăria de pai cu panglică roz Îi alunecă Între picioarele greoaie ale pachidermului și nu are curajul s-o ia. Educat, elefantul i-o Înapoiază cu trompa! La Madurai, printre cele 1000 de coloane se Întoarce cu gândul la Sarmisegetuza dacică. Iarăși, patriotism sincer, necontrafăcut. Interesant este capitolul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și nici un humorist nu o face. În comparație cu introspecția, de care ar fi susținută viața însăși, Socrate a desconsiderat toate celelalte lucruri. El ținea foarte mult să devină clar conștient de imboldul său real și de adevărata sa capacitate, ca să nu alunece pe niște căi ce n-ar fi coincis cu propria personalitate. Socrate este profetul marăă năzuințe spre adevăr și al marii griji pentru sine, ambele afalte într-o legătură inseparabilă. Atît știința cît și viața se pot referi la el
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Greciei 99. Așadar, urmând directivele coordonatorului simpozionului, sclavele, având urcioarele pe umăr, serveau de la dreapta spre stânga lichidul îmbătător, întrucât, așa cum precizează Athenaios (Banchetul sofiștilor, IV, 36), "pentru a-i adora pe zei te îndrepți către dreapta". Treptat, banchetul va aluneca înspre chefuială. Acum nu numai că se bea în timp ce se mănâncă, dar banchetul se laicizează, iar apoi degenerează într-o adunare a bețivanilor. Petrecerea se latinizează, însoțitoarea elegantă (hetaira) a celui care participa la un banchet grecesc cedează locul "celei
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Educației Socialiste (1975-1982), redactor la Editura Sport-Turism (din 1982) și la Editura Eminescu. Debutează în revista „Luceafărul” (1958). Dacă în primele sale cărți, Templu sub apă (1967) și Moartea lui Socrate (1969), I. își lăsa versurile în voia patosului, ele alunecând nu o dată într-un imagism retoric și nebulos, ulterior acest lucru se întâmplă mult mai rar. Începând cu Monologul alb (1972), se fac simțite o maturizare, o tot mai bună cunoaștere lirică de sine. Lucid și exigent, așa cum îl arată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
vă putea încălzi înainte de a juca și pentru a vă răcori în mod gradat după aceea. 8.5.3. Șosetele Purtați o pereche de șosete din bumbac deoarece acestea vă vor ajuta, absorbind transpirația. Ele nu vor lăsa picioarele să alunece. Evitați șosetele din nailon. 8.5.4. Banda pentru articulația mâinii Dacă faceți parte dintre cei care transpiră mult, gândiți-vă să achiziționați o bandă pentru articulația pumnului. Aceasta nu va lăsa transpirația să curgă pe mânerul rachetei. 8.5
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
o dezvoltare clară, deznodământul nu e firesc. Oamenii, cei înaintați ca Artimov, Toma sau Achim se aseamănă între ei, nu sunt individualizați artistic, și nu rămân puternic întipăriți în mintea cititorului (...). Încercând să accentueze artificial caracterul captivant al conflictului, autorul alunecă spre senzaționalul faptelor. Astfel apare figura lui Parașca, bețivul care moare înecat căutând o comoară în fundul apelor (...). Metodele de creație antirealiste și-au pus pecetea lor și asupra altor lucrări literare ale lui Vladimir Colin. Necunoașterea vieții, nivelul ideologic scăzut
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Veronica Porumbacu, Mihu Dragomir, Nina Cassian. Laurențiu Fulga, Sütö Andras (...). Puținele discuții organizate de secțiile de creație nu au excelat prin calitatea lor. Aceste dezbateri s-au mărginit în general la aprecieri superficiale cu privire la diferite situații descrise în carte, au alunecat la suprafața faptelor fără a ridica probleme teoretice actuale ale generației literare (...) Astfel, discuția pe marginea cărții Înfrângerea de Fadeev, nu a izbutit să valorifice marea bogăție de idei și probleme ridicate de această operă clasică a literaturii sovietice, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sa în urmă față de viață și față de creația noastră literară. Vorbitorul s-a adresat acelora care s-au grăbit «să-l consoleze» pentru critica primită, tuturor «mieroșilor consolatori», arătând că, datorită ajutorului criticii principiale, scriitorii noștri nu sunt lăsați să alunece pe panta ideologiei burgheze. Ion Vitner a arătat că își însușește criticile care i-au fost aduse și că va căuta ca prin activitatea sa să învingă propria rămânere în urmă față de problemele construcției socialismului și față de creația noastră literară
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o anumită probitate în necinste) a dat personajului un «nescio quid personal», indefinit, fugind astfel de media statistică. A reduce exagerarea personajului la un «nescio quid personal» particular, înseamnă tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective, a aluneca în observație statistică. Caragiale a îngroșat personajul lui Cațavencu nu prin sentimentalism sau probități în necinste ci prin caricaturizarea unor trăsături negative tipice, care îl fac să fie odios, reprobat de către cititor (...). Lipsurile articolului acad. G. Călinescu nu anulează aportul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
articolul din Scânteia și totodată vorbitorii care au participat la dezbatere, că în ciuda succeselor înregistrate de revistă de la apariția ei încoace, ultimele numere prin câteva din materialele publicate se abat în mod primejdios de la linia unei orientări sănătoase în literatură, alunecând pe panta apolitismului, a concesiilor făcute spiritului artei formaliste și în ultimă instanță procedeelor literaturii decadente burgheze. A reieșit astfel la iveală că în sectorul beletristic al revistei predomina în ultima vreme o căutare cu orice preț a originalității care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
articolul său, acad. G. Călinescu menționa faptul că noțiunea de caracter nu trebuie înțeleasă metafizic, ci ca niște «valori sociale, în raport strâns cu influența mediului». Totuși - așa cum remarca just I. Mihăileanu - în dezvoltarea ulterioară a ideilor sale, G. Călinescu alunecă într-o anumită măsură pe această pantă (...). Într-adevăr, «a cunoaște înseamnă a generaliza». Dar care este acest «general», care este acea «categorie întreagă» al cărei esențial trebuie dezvăluit în primul rând? Tipologia «etern-umană» sau clasa socială? Ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
esența unora dintre principalele forțe sociale ale timpului nostru (...). Astfel, figura lui Ion Țurlea, care ar vrea să fie o întruchipare tipică a adevăratului activist de partid, pătruns de fermitate revoluționară - opus unor activiști birocrați, rupți de mase, și care alunecă pe panta oportunismului, de felul lui Ion Niculae - nu are un contur atât de precis ca acela, bunăoară, a lui Anghel (...). Prunoiu este una dintre cele mai bine individualizate figuri ale nuvelei. Menținându-l necontenit în câmpul atenției cititorului, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aspectul soartei hărăzite intelectualului cinstit în societatea burgheză. Dar se poate spune că n-am avut încă în literatura noastră, realizată cu atare mijloace artistice, o asemenea dezvăluire critică a fizionomiei acelei părți ale intelectualității burgheze, care descompunându-se a alunecat spre fascism (...). Ceea ce e comun tuturor acestor intelectuali burghezi este că prin nevertebrare morală, printr-o practică cotidiană a lichelismului, sforăriei și înșelătoriei reciproce, prin reducerea culturii la simpla informație, ei sunt gata de orice compromis, sunt copți pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Poezii cuminți și cenușii,/ Exerciții școlărești mărunte!/ Crești, începi, deprinzi și tu să scrii.../ Vine iarna, - pletele-s cărunte (...). Cred că a te izola de literatura noastră, a denigra lucrările valoroase, a cultiva spiritul «superiorității» într-un grupuleț, înseamnă a aluneca pe poziții primejdioase, a lipsi, într-o bună măsură, frontul nostru literar, de unul din importantele puncte de sprijin, care poate și trebuie să fie Almanahul literar (...)”. Dar să părăsim revista literară de la Cluj și să aflăm, prin intermediul lui Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mai curând” Ca spre-o grădină-mbietoare? Încercând să dea o replică energică tendinței manifestate în unele versuri de dragoste, tendință ce se caracteriza printr-o revoltă ne-principială - purtând însă «viza de trecere» - împotriva schematismului, poetul Eugen Frunză a alunecat în cel mai desăvârșit schematism, purtând nu mai puțin aceeași «viză de trecere», dar în direcție opusă. Așa se face că «viza» care în cazul poetei Nina Cassian - de pildă - avea menirea să acopere izbucnirile individualiste și cochetarea poetei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
explozie», «momente de emoție sufletească» (prilejuite de poeziile noastre valoroase) sau «foarte adesea eroul liric e doar sensul viu al unei creații lirice, forța sa de izbire, comunicativitatea sa, exprimând amploarea și tăria unor convingeri și afecte» etc. etc. Articolul alunecă în vechiul stil al criticii burgheze, îmbinând limbajul insolent cu formulări confuze. Cronica lui Dan Costa este un articol de jignitoare persiflare, nejust în cea mai mare parte a sa, scris de pe poziții de fapt cosmopolite. El urmărește nu smulgerea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Încă trei filiale europene și situația e Încă destul de Încordată. Dar... e ok. GÎndește pozitiv, deja plănuiește să participe la alte pitch-uri, noi strategii. CÎteodată, noaptea, vorbim despre ele, și eu Îi spun tot ce cred. După care, nu știu cum, discuția alunecă spre Minnie și spre cît de minunată și de frumoasă și de specială e. Iar acum mă aflu pe aleea de acces la casa alor mei și mă joc cu Minnie, aflată În brațele mele și mă fac c-o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]