8,377 matches
-
considerații etc., asigurând maximă forță evocatoare mesajului și un impact al său la recepție (Adler și Rodman, 1991). Evident că la copii și chiar la tineri, până la un punct, nu se poate vorbi de o competență lingvistică autentică , deși în aparență ei formulează, îndeobște, corect mesajele emise, dar chiar și în rândul adulților acest nivel suprem nu le este accesibil tuturor, cu toate că încrederea în sine și stima de sine accentuată le pot da impresia și celor carențiali sub acest aspect că
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
împreună se împlinesc. Liviu Rozorea și Alexa Visiarion au constituit un asemenea cuplu. Mai târziu, la Cluj, admiram cealalată față a lui Alexa, de astă dată regizor rafinat, atent la eleganța unei lumi ce se scufundă în tristețe cu toate că, în aparență, totul i-ar fi permis să se salveze: Alexa aici se afilia teatrului de artă, al cărui cel mai strălucit partizan era în România Lucian Pintilie. Unchiul Vanea, la el, devenea un spectacol bergmanian și amprenta fragmentară, punctum-ul, ce indelebil
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu putem susține încărcătura cuvintelor propuse în scenariu. Ca o mica paranteză, întotdeauna am fost convins că teatrul fără regizor își pierde din valoare. Am reluat lectura dar de data aceasta glasul magic al regizorului ne-a deslușit textul și aparența unui viitor spectacol. Din acel moment tot ce credeam că știu despre meserie s-a destrămat. Am avut sentimentul că m-am întors în timp și că sunt în primii ani de studenție. Fiecare rostire a textului prin felul în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îmbinarea dintre realismul lui Cehov și cuvântul lui Shakespeare fiind o mare provocare pentru orice actor. Din această muncă a regizorului cu actorul am reînțeles că fiecare cuvânt descrie o lume. Înțeles și rostit din toată ființa, cuvântul poate crea aparențele de spațialitate (chiar dacă ele se numesc tabere și câmpuri de luptă ca la Shakespeare sau o simplă casă unde actorul nu are pe nimeni, ca la Cehov). Am mai avut șansa să învăț că atunci când actorul nu mai are ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Este imposibilă inventarierea tuturor temelor și a motivelor asupra cărora Alexa Visarion își îndreaptă atenția în cărțile sale. Cu o cultură care ar putea strivi orgoliile multor universitari, autorul deschide frontiere neatinse ale textelor vizate, leagă timpi și topoi în aparență străini (cum sunt, de exemplu, cei ai commediei dell'arte și ai tragediilor în cauză) toate acestea pentru a semnala totalitatea sub auspiciile căreia se află creația shakespeariană și teatrul, în ansamblul său: Că operele shakespeariene sunt totalități este un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de Mircea Albulescu, personajul ax, personajul-idee principală, e o victorie atît a interpretului, cît și a regizorului. Actorul păstrează un fin echilibru între realitatea și simbolica personajului, între ființa trecătoare și ideea neperisabilității artei, după cum păstrează un fin echilibru între aparența desuetă și esența tragică a condiției sale. Filmul e înrudit, în cîteva principale puncte, cu La strada lui Fellini. Cînd spun înrudit mă păstrez la foarte mare distanță de orice gînd al împrumuturilor. Alexa Visarion rămîne mereu el însuși în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și un moralist, deopotrivă cu cei mai înainte pomeniți. Estetica sa este una subtilă, centrată pe imaginea dramatică și pe tehnici de punere în scenă. Finalmente însă, estetica sa întărește ideea fundamentală, anume că, viața nu-i doar apariție și aparență, nu-i doar joc estetic sau artistic pur: viața are sens moral și metafizic ultim. Nu cred că putem găsi în întreagă operă regizorala a lui Visarion Alexa un singur exemplu de triumf deplin al relativismului dizolvant și al scepticismului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tocmai acesta este locul comun pe care îl dislocă: te legitimezi fals dacă îngâni jargonul din spatele unei baricade, chiar dacă baricada aceea e baricada cea bună; nu intra în jocul oportunității evidente și nu juca "inoportunitatea" ca pe o obediență. În aparență, textul e o pledoarie (de valori civile); în realitate, e tribulația vulcanică a unei naturi esențial poetice. Nu i-am văzut spectacolele din anii '70 și '80, dar știu ce prestigiu își alocă aceste spectacole în cultura teatrului românesc. M-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de stăre" pe care regizorul îl cultivă i-a izbutit deplin acum. Impresia pe care o transmite acest Meșter Manole e starea magmatică, de haos ce premerge luminii. [...] Jocul paroxistic, exarcebat, sub răsuflarea fierbinte a posedaților, se ordonează armonios dedesubtul aparenței de haos, sub imperiul câtorva comandamente zămislite din realitatea textului. [...] Expresiv, bogat în sugestii s-a arătat personajul colectiv, a celor 9 zidari. [...] (Mira Iosif) ... S-ar putea spune, de pildă, că punând în scenă Meșterul Manole, regizorul Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
compoziției cadrului, Nicu Stan conferă imaginii expresivitate prin precizie și realism, subordonând tentația forma lismului ideilor solicitate de regizor. Unghiurile și încadratura imaginii filmului conferă valoare și adevăr vieții personajelor urmărite cu discreția unui autentic descoperitor de universuri situate dincolo de aparențe. Coloana sonoră (Nicolae Ciolca) recompune din tăceri și zgomote drumul aspru al eroilor filmului, refuzând muzica ce descrie mai mult sau mai puțin exact ceea ce ne spune imaginea. Vittorio Holtier și Sava Cuzmin (decoruri, Octavian Dibrov și Georgeta Cara (costume
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Adrian Dohotaru) ... Și nu întâmplător, desigur, cu această piesă își continuă Alexa Visarion exegeza sa regizorală asupra universului caragialean, începută cu vigurosul spectacol Năpasta și dezvoltată în filmul Înainte de tăcere. O exegeză pătrunzătoare, nemiloasă, acerbă, care încearcă să răzbată dincolo de aparențe, de canoane și clișee cunoscute, pentru a dezvălui esențe, resorturi adânci de mentalitate, de situare existențială, socială, politică. În mod deliberat, regizorul optează pentru condamnarea totală și irevocabilă a acelei lumi pe care Caragiale însuși a urât-o din adâncul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este scos din Curierul din Hessa și din scrisori ale autorului)... Woyzeck Florin Zamfirescu nu este nici orgolios, nici nebun, nici înapoiat. El este mai degrabă un rătăcit... deplângând omenirea și veșnicia ei, îngrozit de inutilitatea mișcării pământului, proslăvind morala aparențelor, prețiozitatea științifică a Doctorului (Ion Vâlcu, din păcate lipsit de nuanță în interpretare) ale cărui cercetări și descoperi n-au deloc drept scop binele omenirii, ci constituie un fel de pasiune dementă a studiului pe oameni-cobai și agresivitatea permanentă a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
adesea, apare în film la fel de insistent ca și în ochii minții lor. La fel se va întâmpla cu viziunea lui Ion. Și regizorul face ca visul, nălucirea, imaginarul să capete drept de realitate, să se configureze și să irumpă cu aparența deplinei materialități în real căci ceea ce filmează el este mai mult decât o dramă psihologică, este o psihodramă cu ecouri existențiale. Ceea ce era în piesă o cerință a unității de loc, Năpasta devine prin film metafora grăitoare a unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
apoi, pierderea în cauză poate activa și alte suferințe din trecut și care au stat lăcătuite în subteran. Așa cum am mai menționat, potențialul traumatizant al unui avort la cerere este mai redus, comparativ cu moartea copilului în uter, dar, contrar aparențelor, nu este însă deloc anodin, acompaniindu-se uneori de o corozivă culpabilitate. încercând să deceleze cauzele subtile pentru care o femeie aptă de a deveni mamă refuză totuși această șansă, literatura de inspirație psihanalitică, mai precis M. Bydlowski (2000) evocă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unui stat profund patriarhal (Miroiu, 2004, p. 237). A doua are În vedere Însuși procesul europenizării, În care are loc transferul de politici de gen din statele welfare Într-un spațiu public postsocialist. Statul socialist 3 a reușit să creeze aparența de alianță Încurajatoare cu femeile, cărora nu numai că le garanta participarea la forța de muncă, egalitatea pe piața muncii și plata egală pentru muncă egală, asigurate prin lege (Constituție, Codul Muncii 4), dar le creea, de asemenea, politici afirmative
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
respectiv lex mandati, dacă reprezentarea este convențională, iar când aceasta este "organică", de legea care guvernează statutul respectivei societăți, asociații sau (alte) persoane juridice, sub rezerva unor mecanisme corective eventual amenajate în sistemul legii forului pentru depășirea limitelor împuternicirii teoria aparenței în drept aplicată la mandat. De altfel, Convenția de la Haga din 14 martie 1978 asupra legii aplicabile contractelor de intermediere și reprezentării are ca obiect exact acest domeniu de raporturi cu elemente de extraneitate, iar special pentru vânzare există Convenția
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Reuniunea respectivă s-a ținut la Varșovia, dar ecoul său a scurtcircuitat imediat cercurile politico-diplomatice din Moscova. Delegația României la reuniune a dezavuat propunerile menționate, de care parțial s-a desolidarizat chiar și delegația poloneză, inițial coautoare. Pentru a salva aparențele, atât cât mai puteau ele să fie salvate, la ceremonia de final a întâlnirii de la Varșovia, liderul polonez, W. Gomulka, a apreciat că, dacă jumătate din cele propuse vor fi realizate, va fi foarte bine, în timp ce conducătorul U.R.S.S
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
umane, deoarece depinde de o cunoaștere anterioar] a naturii umane, este o tr]s]tur] standard a argumentelor dreptului natural. Argumentul pare s] pun] în conflict teoria dreptului natural cu utilitarismul modern. Totuși, adev]rul este mai complicat decât sugereaz] aparențele; aceste chestiuni vor fi discutate mai jos.) Argumentele antice și medievale susțineau c] legile naturale au fost împlântate în oameni de c]tre Dumnezeu (sau de c]tre zei). Se susținea ins] și ideea c] aceast] lege era a naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi putut exista. Și astfel, mărginiți într-o superficialitate fatală, cu mintea și cu inima aprinse de un foc prea ușor, tinerii români se întorceau și se întorc în patria lor cu hotărârea de a imita și a reproduce aparențele culturii apusene cu încrederea că în modul cel mai grăbit vor realiza îndată literatură, știință, artă frumoasă și, mai întâi de toate, libertatea într-un stat modern" (Maiorescu, 1967:156). La baza teoriei stă ideea conform căreia societățile stimulate să
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
drepturi politice, politicianismul adică, reprezintă stavila pusă în calea dezvoltării firești a culturii române autonome și originale, a identității noastre. Efectele sale însă, consideră Motru, sunt regăsite în primul rând în plan civilizațional, pentru că "cultura română a rămas aceeași. Sub aparența sclipitoare a civilizațiunii externe trăiește mai departe în poporul nostru același suflet din trecut, numai că acum este mai deschis la toate solicitările simțurilor și la toate hatârurile" (Motru, 1998:177). Concepția lui Motru despre identitate, înțeleasă drept conștiința comună
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
frescele bisericilor, port, mitologia populară, superstiții, credințe, proverbe ș.a. Orientarea spre pitoresc e generată de un misticism particular, de credința că misterul divinității e ascuns și că pentru a putea fi vizibil are nevoie de substrat material, de haină, "de aparențe"36. Năzuința formativă ca orientare spre forme geometrice și stihiale răzbate din ornamentică. Ornamentica noastră îmbină "într-o viziune sintetică, geometrismul static, năzuința stihială în tratarea motivelor naturale și orientarea spre nuanță coloristică stinsă" (Blaga, 1935:187-8). 4.5. Noologism
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de pe o platformă arhiprosperă s-a pus cu jovialitate. Parcă îți e și milă de bătrînul aproape bradilalic, aproape gaga, supus bombardamentului filmat. Numai că acest om dintre aparate e Iosif Constantin Drăgan. E un spectacol uimitor văzînd că, sub aparența explicabilului (de ce nu) ramolisment, zelatorul italo-român al traco-dacismului deține înmărmuritorul talent de a-și lăsa permanent fraza neterminată, într-o suspensie zîmbită, rămînînd astfel inexpugnabil. Nimic esențial din ce vrea să afle gazda t.v. (din ce ne-ar interesa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
schema reprezentării) și de realizare de sens (pe cea a semnificării). Imaginea stă în raport direct cu toate activitățile de redare: duplicarea, dedublarea și redublarea (și, ca o consecință a acestora, cu dualitatea și duplicitatea, cu similitudinea și autenticitatea, cu aparențele și realitatea), raport definit în relație cu un model referențial. Regăsim aici semnul și procesul semiotic, declanșat de raportul dintre un substrat material și conținutul său reprezentabil sau imaginabil. Cele două procese numite anterior (de realizare a imaginii și de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
întâi asupra confuziei tradiționale dintre model (singurul autentic) și cópii (considerate a fi identice, dar nu "autentice"). Problema, spune Thomas, amintindu-l pe Ricœur, rezidă de fapt în relația dintre identitate (autentică) și ipseitate (dedublare a ei), dintre esență și aparență. Imaginea ar fi reproducerea unui referent receptat prin intermediul simțurilor, în special cel vizual; în consecință, se bazează pe fenomene ale percepției, fiziologice și psihologice. Modul în care este produsă această imagine internă ține de mecanismul analogiilor, chiar dacă sistemul nervos care
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
puterea laică masculină. Cărțile populare: dincolo de regalitate și de cotidian Situate în spațiul culturii la granița dintre scris și oralitate, cărțile populare dezvoltă pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin integrarea lor, imaginarul românesc face dovada unei opțiuni atât pentru "suprarealitatea" de sorginte orientală, cât și pentru cea a romanelor cavalerești occidentale. Istorii sau nuclee narative care au circulat în timp și în diverse culturi, texte cu funcții
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]