11,066 matches
-
Jonas Salk și alți cîțiva biologi eminenți. Ideea lui Jacques Monod era că trebuie să încercăm să facem să se întîlnească științele biologice și cele umane. Punctul său de vedere, bineînțeles, nu coincidea efectiv cu al meu. El era mai aplecat spre interdisciplinaritate, iar eu, spre transdisciplinaritate, dar eram amîndoi absolut de acord cu lansarea unei discuții. Prestigiul numelui său, al lui François Jacob, Jonas Salk, Salvador Luria ne-a permis să organizăm această operațiune la abația din Royaumont. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și o luare a deciziilor într-un mod mai "rațional". Ruperea barierelor disciplinare era prezentată de asemenea ca unul dintre obiectivele ce trebuiau atinse. Aceste două aspecte vor fi tratate în detaliu mai departe, dar aici aș dori să mă aplec asupra motivațiilor personale (plăcere, interes, avantaje) de a participa la acest tip de întîlniri ce apropie lumi care sînt, de obicei, separate. Nu există grup, ci doar indivizi", afirma Alain Laurent 131. Dacă cei care au făcut parte din Grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Sistemul, cum numea Kierkegaard în derâdere hegelianismul 54, a capătat mai târziu o paradoxală confirmare: ideile nu-și încetează niciodată devenirea. Este tocmai ceea ce susținuse Hegel, dincolo de orgoliul său. În concluzie, drama romanticului constă în faptul că nu-și poate apleca privirea numai spre realitate. Această atitudine ține de însăși "dialectica" manifestărilor lui. În conflict cu lumea și cu sine, contradictoriu și instabil, într-o eternă căutare de inedit și originalitate, refuzând "formele închise", academizante ale clasicismului, el își desfășoară insurgența
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a făcut să se vorbească și în filozofie despre "neoromantism"147. Există totuși ceva fundamental care-l diferențiază pe Dilthey de romantism. Acest element rezultă chiar din modul în care i-am caracterizat pe romantici ca fiind incapabili să-și aplece privirea spre realitatea pură și simplă, rămânând tributari unor principii universale și proiecții ideale, globalizante, cu amplitudine cosmică, din perspectiva cărora privesc lumea așa cum și-o doresc ei să fie. După cum am mai arătat, asemenea principii și proiecții le slujesc
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Apoi nu trebuie să uităm că subiectul cunoscător vine să cerceteze istoria (Geschichte), purtând cu el propria-i istorie, iar conștiința lui istorică "s-a autointerpretat deja în lumina preconceptelor" impuse de însăși materia faptelor istorice asupra cărora el se apleacă, astfel încât pentru Droysen obiectul istoric ajunge să se constituie din punct de vedere etic numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre istorie". Sau să nu uităm de asemenea că în Das Wesen der Philosophie, Dilthey presupune existența unei situații unitare, dincolo de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
contextul celorlalte perioade. În concluzie, apreciem că pentru Dilthey există în plan conceptual, paradigmatic o continuitate a formelor, iar în plan real, istoric o discontinuitate a conținuturilor. Ideea unei diversități a conținuturilor provine cu siguranță din conștiința istorică a romanticilor, aplecați cu predilecție asupra particularului. Ea va fi preluată și în filozofia pozitivistă, care încearcă totuși să ordoneze tipologic diversitatea, să-i descopere uniformitățile, adică tocmai formele de organizare internă, ce sunt imanente realului. Aceasta îl determină pe Dilthey să limiteze
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înecați. (Gh.F.C.) Cînd bei apă din rîu sau te scalzi, suflă peste ea, ca sufletele păcătoșilor să se ducă departe. (Gh.F.C.) Pentru a îmbuna apele, oamenii le dau poame și bani. (Gh.F.C.) Nu boteza doi copii în aceeași apă. (Gh.F.C.) Aplecate Cînd ești bolnav de aplecate*, să-ți freci cu scuipat mîna. Arginți Să nu vinzi lucrurile care le-ai căpătat de pomană, că Dumnezeu îți trece banii în numă rul „arginților“, și-ți merge rău. Arhanghel Cînd un mort trece
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vor rodi. Să nu mănînci castraveți în locul unde cresc, că se amărăsc. Ca să se facă castraveții, leagă la vrejurile lor coinăcelele-cotoiului* și va fi belșug de ei. Să nu bei apă după ce ai mîncat castraveți ori lapte, că ți se apleacă. Caș Să nu te scalzi pînă nu-i mînca o bucățică de caș, că altfel îți rămîne pielea tot neagră și crăpănoasă. Căciulă Să nu umbli vara cu căciulă, că tragi a iarnă. Cușma sau pălăria nu se pune pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
copilul face niște răni ca acelea de vînat. Să nu mănînci culcat, că faci a rău [atragi răul], ci să șezi în capătul oaselor. Cel care mănîncă cu lăcomie sau ceva grețos să bată din palme, ca să nu i se aplece. Să nu mănînci din coate, că te va durea mijlocul. Cînd mănîncă stăpînul casei, să nu lucre nime’ în casă, că nu-l va lua nimene într-o seamă cînd vorbește în adunări. Nu-i bine să mănînci la straturi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zile, ani, luni) încă enigmatice ale vieții Poetului (a se vedea în acest sens cea mai recentă carte: "Un an din viața lui Eminescu", ibidem, 2006) înspre investigația exhaustivă a scrierilor sale, în primul rând a poeziei, asupra căreia se apleacă într-o multiplă postură: biograf, bibliograf, editor și exeget al fiecărui vers eminescian de-a lungul istoriei sale, de la manuscris la faza de tipăritură (periodic sau carte) până la cele mai recente editări. Adevărul e că N. Georgescu se ocupă de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
deveni protagonistul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, escogitate de Maiorescu și repede îmbrățișate de junimiști, deci și de Caragiale. Asupra acestei măști comice moftangiul -, proaspăt rezident al Planetei Moft în accepția socială de clasă de mijloc, s-a aplecat Caragiale; agrimensor și cronicar al unei latifundii populare de indivizi pervertiți de aberația de fond a existenței lor: totala inadecvare dintre esență și aparență, dintre precara interioritate și exterioritatea poleită. Ideea originală a eseului semnat de Al. Condeescu nu este
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Lovinescu, Thomas Mann și Tolstoi. Informat infinitezimal, spirit disociativ și digresiv, criticul-eseist reușește să discrediteze unele clișee de lectură ale cărților acestor autori, iluminând din varii angulații zonele mai puțin frecventate, omenești și artistice, estetice și morale. Lucian Raicu se apleacă psihocritic și empatic asupra textelor, descifrându-le din interior, solidar și totodată cu bucuria bine temperată de a se autonara în propriul text, de a se împărtăși stilistic din acele ilustre surse, într-o fericită potrivire de ritm și suflu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de austeritate și, în consecință, nu participă decît cei care au primit invitație nominală la acțiune. Trenul pleca cam devreme, unii moțăiau, ca de-obicei (Pim), alții discutau doct (Șt. Cazimir și A. Poch), Gagniuc se simțea rău (i se aplecase de la cina anterioară alcătuită numai din lichide neverificate sanitar!), M. Frunză și C. Pătrășcan dezlegau integrame compuse de ei înșiși... Sorin și cu mine ne luptam, pe culoarul acceleratului, cu o cafea și un pachet de țigări. La capătul vagonului
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și supliciul mundan, apare cu pregnanță. Simbolul acestor elemente citite-împreună trimite cu ușurință spre modelul christic. La timpul condamnării, Apostol Bologa se alătură, simbolic, tainei mîntuirii, paradigmei christice. I-o deslușește preotul, venit pentru ultimele sale clipe: "Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol, blînd ca un părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul și mîntuitorul nostru Iisus Hristos... Apostol Bologa se cutremură, dar se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
conaționalilor săi, al treilea prin revolta lui Gross, ultimul prin împăcarea mistică a lui Cervenco. Astfel privite lucrurile, s-ar putea spune că un registru abisal se deschide dincolo de semnificațiile "obiective", întruchipate pe rînd de opiniile celorlalte personaje. Bologa se apleacă asupra propriei, temute în chip inconștient, vinovății refulate. "Marginea prăpastiei" trebuie că este (cum ar spune poetul) "a bietului gînd". Tot astfel, quartetul poate fi considerat o schemă de mise en abyme, o concentrare a ceea ce devine succesivitate pe axa
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Cititorul înregistrează gesturile tuturor actorilor scenei, deopotrivă cu dispoziția lor în spațiu, în afara și în mijlocul reflectoarelor imaginare care separă scena (jucată) de restul spațiului, destinat spectatorului, celui de-al treilea personaj, cum l-a numit Vasile Popovici, fără să se aplece însă și asupra zăcămintelor de teatralitate din epicul camilpetrescian. În fond, inițiativa nefericită a adresării, care adaugă suferință persecuției hazardului (întîlnirea nedorită în public), este a lui Fred, în amintirea căruia se desenează, recompusă cu detalii precise, scena răzbunării de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
social, ca să vorbim doar de cea mai constrîngătoare formă de raportare la colectivitate, o răsturnare a ordinii mundane și implicit o celebrare a acestei libertăți: saturnaliile implică modelul. Dincolo de toate, probabil că există populații mai dispuse la dinamica identificatorie, mai aplecate către comunicarea gălăgioasă, exuberantă, cu Ceilalți, cu lumea...Prea multă teorie pentru a defini propensiunea națională spre petrecerea colectivă nu este necesară. O știa prea bine Caragiale, îmbătat de plăcerea de a privi și de a fi în posesia adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a întins spășit mîinile să i se pună cătușele, i-a îndemnat pe oamenii legii să facă percheziție, le-a răspuns la întrebări încă înainte de a li se mișca buzele, s-a îndreptat cu picioarele tremurînde spre mașină, și-a aplecat singur fruntea și și-a încovoiat umerii ca să încapă în spațiul deschis dincolo de portieră. Odată cu durerea de cap, se strecuraseră prin ceața de pe creier și cîteva amintiri din seara precedentă, însoțite poate de regrete. Știa că cei din bar puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de a-și recupera cu orice preț obiectul, iar Marcu l-a pasat mai departe, spre Cornel care, neîndemînatic, l-a scăpat printre degetele alunecoase. Doar nu avea să lase din mînă telecomanda. Covorul a înăbușit zgomotul. Cornel s-a aplecat să-l ridice numai pentru a i-l înapoia lui Alin care, prins în vijelia trecerii, l-a împins pe Cornel și i-a luat cuțitul, fără nici măcar să-i mulțumească sau să-i arunce o privire. Radu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
să-i imite pe cei mari chiar la modul în care ținea țigara sau scruma. Era ceva artificial și pufăia mai degrabă decît trăgea în plămîni. Și-a aruncat mucul încă aprins și i-a urmărit cu interes traseul descendent, aplecat peste balustradă. N-am nimerit, a spus după un timp. Nașpa. Apoi i-a venit o idee: Vrei să-ți arăt ceva mișto? N-a mai așteptat răspunsul, ci s-a dus în bucătărie, de unde a revenit cu o pungă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o idee: Vrei să-ți arăt ceva mișto? N-a mai așteptat răspunsul, ci s-a dus în bucătărie, de unde a revenit cu o pungă umplută cu apă. Apoi s-a prins de balustradă cu o mînă și s-a aplecat mult în afară. A cercetat trotuarul, constru-indu-și strategia. A rămas așa un timp care i s-a părut lung lui Cornel înghesuit în nemișcarea lui. Cornel a avut impresia că Radu urma să cadă, să-și ia zborul înspre trotuar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
zici de îndemînarea mea? Radu n-aștepta răspunsuri, nu era nimeni în preajmă destul de important pentru o conversație. S-a dus după următoarea pungă cu apă, s-a prins din nou de balcon, și-a ales următoarea victimă, s-a aplecat parcă și mai mult decît data trecută. Îți place? Vrei să intri și tu în joc? Îi fain, arunci punga și pleosc în capu' omului. Și ce moacă face cînd se trezește deodată tot ud și se uită în sus
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
moment, l-a distrat toată treaba asta. Multe n-a apucat să vadă, se întîmplase prea repede. S-a îngrijorat de-abia cînd a văzut că trece timpul și Radu tot nu mai apare la suprafață. Marcu și Cornel stăteau aplecați peste marginea bărcii, cercetînd din ochi apa calmă, de parcă nimic nu intrase în ea și nimic nu avea să iasă de acolo. A vrut să se arunce după Radu, dar Cornel i-a luat-o înainte. Era un înotător mai
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
populară. Exemplificăm : ,, Din voie dumnezeească- O prea frumoasă pustie. Nu-i viață pustinească -// Nu vrea să mă primească -// Să mă primească pe mine -// Să mă dea la piept la tine -// CÎnd pe prunc Îl lasă maica -// Jos la țîță Îl apleacă -// Mi-l apleacă cît de mult -// Să-i vie bine la supt -// Mi-l apleacă cît de jos -// Ca să-i fie de folos -// Și-așa cocon de Împărat -// Bun gînd Dumnezeu i-a dat -// Și-n pustie a plecat -// Și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
voie dumnezeească- O prea frumoasă pustie. Nu-i viață pustinească -// Nu vrea să mă primească -// Să mă primească pe mine -// Să mă dea la piept la tine -// CÎnd pe prunc Îl lasă maica -// Jos la țîță Îl apleacă -// Mi-l apleacă cît de mult -// Să-i vie bine la supt -// Mi-l apleacă cît de jos -// Ca să-i fie de folos -// Și-așa cocon de Împărat -// Bun gînd Dumnezeu i-a dat -// Și-n pustie a plecat -// Și-n pustie locuiește
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]