8,236 matches
-
primul an al exilului postbelic, după instaurarea Republicii Populare Române, prin comunizarea de facto a României. Este interesantă ideea după care „modul specific În care acești «nou»-veniți se comportă poate fi comparat cu comportamentul celor veniți la Începutul veacului, asemănările dar și deosebirile fiind extrem de interesante și conclusive”. Dar trebuie adăugat că Alexandru Nemoianu se referă, atunci cînd vorbește despre emigranții de la Începutul secolului XX, la cei din provinciile aflate sub stăpînire străină, nu și la cei din România. Oricum
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ritualul aducerii aminte. Recenzii. Note de lectură ELEZ BIBERAJ, Albania in Transition. The Rocky Road to Democracy, Westview Press, Boulder, Colorado, 1999, 377 p. „Drumul pietros” este acela pe care, una dupa alta, Îl parcurg țările fostului lagăr socialist, iar asemănările Între statele care n-au pătruns Încă În Uniunea Europeană devin tot mai vizibile pe măsură ce Împrejurările fiecărei tranziții În parte ajung a fi cunoscute peste hotare. Este, de aceea, interesant pentru români să aibă despre Albania informații amănunțite, ceea ce scuză această
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
inflației posesorilor de diplome” (pp. 93-94). În ceea ce privește profesionalizarea disciplinei, este necesară „contracararea veritabilei politici de autoreproducere a corpului didactic din instituțiile din domeniu În care profesori mai mult sau mai puțin mediocri Își selectează urmașii la catedră «după chipul și asemănarea lor», evitînd cu grijă infuziile din afară și concurențele supărătoare” (p. 96). Însănătoșirea corpului profesional depinde, În opinia autorului, și de diversificarea debușeelor profesionale. Această diversificare impune pregătirea studenților prin Însușirea fie a unor „deprinderi cît mai strîns legate de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un comportament de aversiune se pot adapta, modificându-și valoarea inițială și căpătând conotații pozitive. Așadar, explicarea comportamentului agresiv uman prin analogie cu cel animal este inoperantă și fără valoare științifică. Și chiar dacă fundamentele societății umane prezintă o serie de asemănări cu lumea animală, paleta de posibilități și calitatea alegerilor nu sunt deloc aceleași. Omul poate în orice moment să schimbe regulile și să redefinească situația în funcție de propriile sale percepții și interpretări ale evenimentelor trecute sau prezente. Astfel înțelegerea agresivității umane
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
a propus o teorie pentru a defini momentele de manifestare a fenomenului de deplasare. În opinia autorului, trei factori influențează alegerea victimei pentru înlocuirea agentului de frustrare: (a) intensitatea instigării la agresivitate, (b) forța inhibiției exercitate asupra comportamentului și (c) asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă. Miller consideră că asemănarea victimei cu agentul de frustrare reduce mult mai rapid inhibarea agresivității, dar nu influențează intensitatea instigării la agresivitate. Astfel, deplasarea agresivității se produce în direcția victimei în cazul în
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
fenomenului de deplasare. În opinia autorului, trei factori influențează alegerea victimei pentru înlocuirea agentului de frustrare: (a) intensitatea instigării la agresivitate, (b) forța inhibiției exercitate asupra comportamentului și (c) asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă. Miller consideră că asemănarea victimei cu agentul de frustrare reduce mult mai rapid inhibarea agresivității, dar nu influențează intensitatea instigării la agresivitate. Astfel, deplasarea agresivității se produce în direcția victimei în cazul în care forța de inhibare rămâne neglijabilă, dar asemănarea destul de puternică. Dacă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Miller consideră că asemănarea victimei cu agentul de frustrare reduce mult mai rapid inhibarea agresivității, dar nu influențează intensitatea instigării la agresivitate. Astfel, deplasarea agresivității se produce în direcția victimei în cazul în care forța de inhibare rămâne neglijabilă, dar asemănarea destul de puternică. Dacă un elev este, de exemplu, jignit de către învățătoarea sa, există foarte mari șanse ca acesta să o agreseze pe surioara lui mai mică decât să agreseze o altă învățătoare. Mai multe puncte enunțate de Miller i-au
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
atât mai mult tendința lui de a se apropia crește, de aceea la un moment dat se oprește. Rezultatele experimentale au fost interpretate de Muller ca dovadă a faptului că inhibarea agresivității descrește mult mai repede decât provocarea agresivității, pe măsură ce asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă crește. O altă ambiguitate semnalată de Zillmann se referă la semnificația noțiunii de asemănare între stimuli în cazul deplasării. Nu se precizează aspectele stimulilor care fac asemănarea. Se poate crede că această asemănare
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
fost interpretate de Muller ca dovadă a faptului că inhibarea agresivității descrește mult mai repede decât provocarea agresivității, pe măsură ce asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă crește. O altă ambiguitate semnalată de Zillmann se referă la semnificația noțiunii de asemănare între stimuli în cazul deplasării. Nu se precizează aspectele stimulilor care fac asemănarea. Se poate crede că această asemănare se referă la evaluarea potențialelor ținte ale agresivității sau la evaluarea țintelor și la compararea acestora cu agentul de frustrare. Oricare
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
mai repede decât provocarea agresivității, pe măsură ce asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă crește. O altă ambiguitate semnalată de Zillmann se referă la semnificația noțiunii de asemănare între stimuli în cazul deplasării. Nu se precizează aspectele stimulilor care fac asemănarea. Se poate crede că această asemănare se referă la evaluarea potențialelor ținte ale agresivității sau la evaluarea țintelor și la compararea acestora cu agentul de frustrare. Oricare n-ar fi situația, mai rămâne nerezolvată problema dimensiunii evaluării. Este vorba despre
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă crește. O altă ambiguitate semnalată de Zillmann se referă la semnificația noțiunii de asemănare între stimuli în cazul deplasării. Nu se precizează aspectele stimulilor care fac asemănarea. Se poate crede că această asemănare se referă la evaluarea potențialelor ținte ale agresivității sau la evaluarea țintelor și la compararea acestora cu agentul de frustrare. Oricare n-ar fi situația, mai rămâne nerezolvată problema dimensiunii evaluării. Este vorba despre dimensiunea fizică, semantică sau alta? Criticii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
producă depinde de caracteristicile modelului (nivelul de cunoaștere recunoscut, statut important, sex, vârstă și apartenență etnică), de comportamentul care trebuie învățat (claritatea, frecvența, dificultatea, detaliile, asemănător cu alte modele) și de observator, adică de persoana care observă și care învață (asemănarea cu modelul, legături de prietenie cu modelul, tendința de a imita pe cineva și, mai ales, recompensa pentru a fi imitat pe cineva). Teoriile biologice ale comportamentului agresiv Susținătorii teoriilor biologice consideră că agresivitatea este o formă de comportament determinată
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
semnificația acestor reacții pentru subiecți este aceeași, chiar dacă din punct de vedere tipologic ele nu sunt identice cu cele pe care le putem observa într-un mediu natural. Subiecții știu foarte bine ce semnifică reacțiile lor pentru victimă. Iar această asemănare semantică permite generalizarea interpretării datelor experimentale asupra comportamentelor observate în mediul natural. În ceea ce privește cea de-a doua critică, autorii consideră că este prea puțin probabil ca rezultatele experimentale obținute în laborator să fie influențate de perceperea cererii implicite a experimentatorului
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Carlson și colegii săi demonstrează că procedeele de măsurare a agresivității în laborator corespund diferitelor exemple ale aceleeași variabile subiacente. Aceste rezultate provoacă o altă întrebare: măsurarea agresivității în laborator permite oare evaluarea agresivității reale, observată într-un mediu natural? * Asemănări între agresivitatea din lumea reală și agresivitatea din laborator În viața reală, cele mai cumplite acte agresive sunt crimele violente (uciderea, atacul agravat, violul, furtul). Din perspectiva lui Buss (1961) furtul este un exemplu de agresiune fizică indirectă, iar celelalte
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
contactului cu antigenele virale. Clasic, memoria imunologică era asociată numai răspunsului imun adaptativ. Recent, a fost semnalată participarea răspunsului înnăscut la memorie, prin celulele NK. Celulele NK au o serie de proprietăți comune cu limfocitele citotoxice iar acest aspect lărgește asemănarea. Într-un model murin al infecției cu virus citomegalic s-a demonstrat reactivitate de 100-1000 ori mai mare a celulelor NK după booster. Acestea se degranulează rapid și produc citokine la reactivare contribuind la protecție în caz de reinfecție (Sun
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
contactului cu antigenele virale. Clasic, memoria imunologică era asociată numai răspunsului imun adaptativ. Recent, a fost semnalată participarea răspunsului înnăscut la memorie, prin celulele NK. Celulele NK au o serie de proprietăți comune cu limfocitele citotoxice iar acest aspect lărgește asemănarea. Într-un model murin al infecției cu virus citomegalic s-a demonstrat reactivitate de 100-1000 ori mai mare a celulelor NK după booster. Acestea se degranulează rapid și produc citokine la reactivare contribuind la protecție în caz de reinfecție (Sun
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
un element partinic al unui sistem social-politic autosuficient și conflictual în structura lui organizatorică îl aproprie de austriacul Eric Voegelin (1901-1985), intelectual reprimat îndeajuns de mult! Unii l-au plasat "la dreapta". Între Foucault și Voegelin vom găsi mai multe asemănări structurale decât între Foucault și Sartre. Etichetele nu ne vor acoperi ignoranța, aroganța și servilismul politic! În 1981, istoricul francez a refuzat să-l sprijine pe Mitterrand în campania electorală, argumentând că un intelectual nu trebuie să acționeze "precum un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fost preocupați de întrebări: Ce sunt reprezentările? Ce funcție au reprezentările în organizarea cunoașterii? Teoria reprezentării ar fi de dorit să țină cont de cele două tipuri esențiale de reprezentări: 1) plastică, specifică artelor figurative, ce are drept fundament epistemic asemănarea; 2) lingvistică, specifică limbajelor, discursurilor, textelor, ce se instituie prin diferență. Dacă în artă sau în teoria artei reprezentarea plastică este preocupată de seriile de corespondențe care se pot stabili între figuri și între tehnici de figurare, în domeniile analizei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intelectuale, pentru care calitatea de membru într-un partid puternic putea fi utilă. Mult mai bine este surprinsă structurarea noilor organizații, mai puternice fiind cele din Vechiul Regat. În privința statutelor noului partid, acestea au fost analizate cu atenție, evidențiindu-se asemănările și diferențele față de cele ale vechiului PNL. Noul partid acorda cea mai mare atenție propagandei, realizată prin intermediul presei, fapt remarcabil și explicabil, deoarece intelectualii erau numeroși în partid, atât la centru, cât și în teritoriu. Evoluția organizatorică a presupus și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
programului noului partid. Comparând structurile organizatorice ale celor două partide liberale, așa cum sunt ele precizate în statute sau structura diferitelor organizații județene ale PNL de sub conducerea lui I.G. Duca, a lui Dinu Brătianu și cele ale georgiștilor, dorim să surprindem asemănările și mai ales deosebirile privind organizarea lor de amănunt. Activitatea organizațiilor georgiste județene și locale, diferitele etape de reorganizare la nivel local sau central și factorii care le-au determinat, precum și dinamica vieții interne de partid sau adeziunile și disidențele
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
reorganizare la nivel local sau central și factorii care le-au determinat, precum și dinamica vieții interne de partid sau adeziunile și disidențele reprezintă alte repere urmărite pe parcursul lucrării. Am analizat elaborările doctrinare ale liderului și ale altor fruntași georgiști, relevând asemănările și deosebirile ideologice dintre noua formațiune politică, partidul matcă și alte partide politice românești cu orientare neoliberală. Am pus în evidență idei ale liderului de partid, prin care ideologia sa se apropie de curentul liberalismului evoluționist, în curs de teoretizare
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
PNL-Gh. Brătianu și cele ale PNL tradițional: elemente comune și deosebiri Desprins din vechiul Partid Național Liberal, partidul georgist a preluat, în mare parte, organizarea primului. Comaprația între Statutele vechiului PNL și proiectul de Statut al georgiștilor face posibilă identificarea asemănărilor și mai ales a diferențelor dintre cele două formațiuni politice. În Statutele vechiului Partid Național Liberal, adoptate în mai 1930, erau precizate principiile generale de organizare: libertate, democrație și solidaritate; apărarea statului român unitar sub un regim constituțional, monarhic și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de intenții, decât un program politic coerent, al unui partid. La 4 octombrie 1930 a fost dat publicității Manifestul program al Partidului Național Liberal 265 de sub conducerea lui Vintilă Brătianu. Compararea programelor celor două formațiuni politice permite stabilirea unora din asemănările existente între ele, în acel moment: poziția de sprijinire a Coroanei, reducerea cheltuielilor bugetare și a impozitelor, înființarea Creditului Agricol, dezvoltarea căilor de comunicație, politica socială pentru protejarea muncitorilor, utilizarea capitalului străin la punerea în valoare a bogățiilor țării, simplificarea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Liberalismul s-a ilustrat printr-o gândire a crizei [...] Gândirea liberală e suscitată de provocări istorice, sociale, instituționale, religioase. Răspunsul liberal este dat întotdeauna sub forma unei soluții practice. Este filozofia prilejului exploatat".307 Nu putem să nu semnalăm măcar asemănările între percepția lui Gheorghe Brătianu asupra conceptului de progres și concepția istoricului asupra raportului între discontinuitate și continuitate în istorie. Așa cum arată Mihai Popa în lucrarea Filosofia istoriei la Gheorghe I. Brătianu, "când temeliile unei lumi se prăbușeau, trecutul, istoria
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în scopul de a procura maximum de bunăstare materială și morală 331. Regăsim astfel, la liberalii conduși de Gheorghe Brătianu, manifestarea tendinței, sesizate de istoriografia actuală, de "resuscitare a genului proxim, primordial" al liberalismului. Din acest punct de vedere, constatăm asemănarea între concepția georgiștilor și cea a neoliberalilor occidentali, care considerau că ieșirea din criza liberalismului presupunea revenirea la vechile concepte ale individualismului și liberei concurențe, pentru a împiedica intervenția inoportună a statului 332. Elementele de doctrină specifice liberalismului sunt completate
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]