8,505 matches
-
s-au uitat la el, dar nu s-au mișcat. Am înțeles că era al meu. M-am ridicat și-am acționat conform legii nescrise a uscătoarelor publice: am scos rufele calde din el, le-am băgat în sacoșa care atârna de mâner, le-am pus pe ale mele, am închis ușa, m-am asigurat că tamburul se învârtea și am introdus niște monede. Nu-mi rămânea decât să aștept cuminte pe scaun. Era douăsprezece și cincizeci de minute. Gospodina și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tutungerie, patiserie, magazin de închiriat casete video, curățătorie. În vitrina curățătoriei era pus un anunț: „Reducere 10% în zilele ploioase“. N-am priceput de ce. În curățătorie am văzut un bărbat chel care călca o cămașă. Era foarte încruntat. De tavan atârnau câteva cabluri care arătau ca niște lujere și care erau legate la mașini de călcat sau de presat. Mi-a plăcut individul de la prima vedere. Probabil că era curățătoria lui și lucra acolo de când lumea. Poate că nu avea obiceiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
golit halba în timp ce-l ascultam pe Bruckner. Uriașul ceas de pe perete arăta trei fără cinci. Pe suportul de sub cadran erau doi lei care se învârteau pe rând. Amândoi erau masculi și aveau cozile îndreptate în sus de parcă așteptau să se atârne haine pe ele ca pe un cuier. S-a terminat simfonia lui Bruckner și a început Bolero de Ravel. Am mai comandat o bere și m-am dus la toaletă. Am făcut un pipi lung, tare lung. De unde se adunase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sentimentele pe care ți le port, dar dacă ele urmează să se transforme în ceva nenatural, prefer să te pierd și să-mi păstrez sufletul. Se lăsă din nou tăcerea. Nu se auzeau decât cărbunii care pocneau. De marginea sobei atârnau paltonul, fularul, căciula și mănușile. Obiecte pe care mi le oferise Orașul. Lucruri simple, care aveau totuși căldura lor aparte. — M-am gândit la un moment dat să-mi ajut Umbra să fugă și eu să rămân aici. Asta ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am luat pachetul de țigări de pe masă și am aprins o țigară cu chibritul de la berărie. Am privit iar hainele aruncate pe jos. Mânecile cămășii mele stăteau peste ciorapii ei bleu deschis, rochia de catifea era îndoită la brâu, chiloții atârnau ca un steag de marginea ei. Își aruncase pe canapea lănțișoarele de la gât și ceasul de la mână, iar geanta de umăr din piele zăcea pe măsuța din colțul camerei. Hainele ei aruncate pe jos îi trădau prezența, așa cum ale mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o să-l primești înapoi. — Am înțeles. Și-a pus palma pe ochii mei și mi-a urat somn ușor. M-a trezit la ora două și jumătate. M-am ridicat, mi-am pus paltonul, fularul și mănușile. Pentru că mi-l atârnase lângă sobă, paltonul se uscase de tot. Fata își bea cafeaua tăcută. — Vrei să ai tu grijă de armonică? A dat din cap fără să scoată o vorbă. A luat armonica de pe masă, a cântărit-o în mâini și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înveșmântată în cărnuri scumpe/ cum treci, smucită de/ animalul frumos/ de la celălalt capăt al nervilor” (Doamna cu cățelul). Alte poeme (numite balade), muzicale, melancolice, merg pe linia eposului baladesc: „Eu sunt o mahala/ cu gloduri și cu țațe, cu babe/ atârnate de-o andrea,/ cu țigănime și/ veșnice borțoase, sunt/ singura tristețe cu cișmea” (Mahala). Volumul este eclectic din punct de vedere valoric, dar și ca tonalitate. Abia în cea de-a doua carte, El-Roi (1997), lirismul se epurează de sonuri
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
într-o serie de poeme, direct „Zguduitorului” - divinității -, cerându-i, de pildă, girul său pentru legitimarea discursului poetic: „...ar trebui să țin o mână pe răsăritul/ soarelui și alta pe apusul lui și să-i spun/ Zguduitorului: «lasă-mă să atârn așa în ștreangul/ măreției tale și cu creionul în gură să scriu cuvinte/ mari pe cerul vostru astfel încât și cei din casa mea/ să poată citi cu ușurință ceea ce uneori nici cu/ prețul vieții nu au putut desluși»./ și i-
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
orașele / și unde sunt bucuriile, pentru care / copiii noștri carbonizați au înmulțit hoiturile războiului?” Absurdul războiului populează gările cu coșciuge, iar înaltul clădirilor, departe de a mai constitui un îndemn la speranță, devine un simbol al atotputerniciei morții și neantului: „Atârnă peste ceasuri celestele clădiri / ca niște stârvuri negre de tuci îmbrobodit / pe jos cu ceramică iar podina cu mit. / Hei! Pentru cine-atârnă coșciugele din gări?” Poezia, în aceste condiții, nu se mai poate înscrie decât într-o estetică a spaimei
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
se face singur.” Privirea amar-retrospectivă, ajunsă la capătul lumii, devine viziune întoarsă, urzind peisaje postapocaliptice, prin care poetul rătăcește ca un strigoi: „Noapte cu bube. Stătută ca o baltă. / Mă-ntorc de pe lumea cealaltă. Dracul mână caii. Surugiul doarme. Luna atârnă de pe cer ca o tenie. / Orb și fără părinți, ca o mută vedenie, / între cranii și arme. Vin de pe vremea când sângele picura din panoplie. Cine știe, gândule, cine știe... / Apocalipsul a fost și s-a dus. / E ca-n
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
la început și apoi în „mecanizarea consecutivă” a procedurii, astfel de greșeli sunt comise cu ușurință. Frecvent, Köhler a demonstrat fenomenul unor „observatori interesați”. De dragul de a simplifica, de obicei a ales deschizătura ușii în fața părții dinspre țâțâna de care atârnă un obiect. După ce animalul a făcut acest lucru de douăzeci de ori de la prima soluție - și întotdeauna în același loc -, a apărut tendința de a apuca obiectele agățate; chiar dacă celelalte „metode” erau mai evidente, „folosirea ușii” devenea foarte dificilă (de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pedant - este de părere Köhler. Alt exemplu sugestiv. Îl redăm în manieră cât mai apropiată de modul amuzant în care Köhler (1925, pp. 191-196) a relatat experimentele - autorul fiind, indiscutabil, dotat cu un dezvoltat simț al umorului. O cutie grea atârnă la un capăt al gratiilor, un capăt al firului este fixat de ea, iar firul așeste ezat oblic în jos, astfel încât capătul său liber se află între gratii și țâțâna ușii. La jumătatea distanței dintre cutie și gratii, un fruct
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
generație vor fi obligați să lucreze până la vârste înaintate pentru a se întreține. Creșterea masivă a populației vârstnice între 2030 și 2050 va necesita creșteri mari ale cheltuielilor publice cu serviciile de sănătate și de asistență socială, costuri care vor atârna mult în bugetul cheltuielilor publice. Cea de-a treia generație actuală „Generația tranziției” (născuții începând cu 1990) este generația caracterizată de scăderea masivă a natalității pe fondul liberalizării avortului și a declinului economic din anii ‘90. Într-o oarecare similitudine
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
execuția presupune și o doză de exemplaritate; scroafa nu este ucisă simplu, ci este supusă mai întâi unei torturi pe măsura faptei: un călău îi smulge râtul și un picior, echivalentul părților vătămate ale nevinovatului plod. După aceasta, scroafa este atârnată într-un cârlig și lăsată să se zbată acolo, în fața oamenilor și mai ales a porcilor, probabil mai puțin impresionați de spectacol decât primii, până ce moare în urma rănilor. Apoi trupul ei este sfârtecat și ars. Ca și cum nu ar fi fost
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pară toată plină de sânge; apoi se întinde acolo cu labele în sus, ca și moartă; și, ținându-și răsuflarea, se umflă astfel încât aproape că nu mai respiră. Păsările, văzând-o că zace așa umflată și părând însângerată, cu limba atârnându-i afară din botul deschis, cred că este moartă; atunci coboară și se așază pe ea: vulpea le prinde și le înghite"40. Datorită gabaritului victimei sale, Lupul este nevoit să dubleze această înșelăciune printr-o alta, specifică doar sieși
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
TAVA Un purcel de lapte, 2 lămâi, sare și ulei. Purcelul se opărește cu apă clocotită și se curăță imediat după ce a fost curățat, se spintecă pe burtă, se scot măruntaiele, se spală bine cu apă rece, apoi se lasă atârnat cu capul în jos timp de douăzeci și patru de ore. Se șterge cu un prosop curat, apoi se unge pe dinafară și pe dinăuntru cu zeama de lămâie și sare. Turnăm puțin ulei într-o tavă, peste ulei punem pe lățimea
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
pentru că nu au părinți acasă. Ei sunt oameni care au lucrat toată viața. Și ei au crescut singuri” când părinții lor lucrau în două schimburi în fabrici, pe vremea lui Ceaușescu, ei se jucau pe-afară cu cheia de la apartament atârnată la gât. Dacă ei au supraviețuit, de ce copiii aceștia nu pot? asta spun părinții”(Luca, 2007). Reglementarea introdusă din 2006 s-a bazat în mare măsură pe statisticile alarmante evidențiate de o cercetare locală organizată de Alternative Sociale 2. Cercetarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
probleme pe care le-a adus tranziția românească situației de fost deținut politic. Am făcut aceasta din mai multe motive. Condamnarea era însoțită îndeobște și de o perioadă de interdicție corecțională iar faptul că aveau dosar de fost deținut politic atârna foarte mult în politica regimului privitor la angajarea într-un loc de muncă. După cum am afirmat anterior, Partidul și Securitatea erau deja infiltrate și controlau toate nivelurile de existență ale societății și mai ales planul economic al acestei vieți. Toți
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
au prezentat unui hoț de buzunare din București pe nume Victor Spânu. El se ocupa cu "profesia" nobilă, iar soția lui lucra la bucătăria lagărului. Camerele erau destul de mari iar intimitatea familiilor se obținea prin niște sfori de care erau atârnate cearșafuri care separau o familie de alta. Nu prea aveau ce păzi. Victorel umbla cu buzunarele dar era băiat bun în fond, iar ceea ce făcea el nu mă prea interesa. Nevastă-sa a adus de mâncare.... pffffff, după câte zile
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în afară de aceea de a fi făcut parte dintr-o familie care avea avere? De fapt nu era nicio vină. Deși, din perspectiva ideologiei comuniste, faptul de a deține avere era cea mai mare vină. R. R.: Exact. Soarta noastră a atârnat de un fir de ață. Fusesem trimiși să murim lent, de foame, de frig și de boli iar averea noastră a trecut în proprietatea statului. Nu mai vorbesc despre presiunile pe care le făceau asupra noastră autoritățile de atunci. Biata
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
facem exact cât ne dădeau ca normă, că după aia făceam pentru alții care nu-și puteau face norma, că erau bătrâni, bolnavi. Asta era situația. Am văzut ceva în colonie: o mulțime de oameni care aveau gamela și lingura atârnate la șold. Și am întrebat: "Dar ce-s cu ăștia? Ce au?" Că erau exact ca rușii când au venit în 1944 la noi. Și mi s-a spus: "ăștia-s pochii, măi! Asta e, caută mâncare pochii!" Nu făceau
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și eu odată cu ei. Cum pe peretele căminului cultural erau portretele tuturor antihriștilor (Marx, Engels, Lenin, Stalin) și tot comitetul central din România, care era străin și de țară și de neam, când am trecut pe lângă peretele pe care erau atârnate portretele lor, le-am luat și le-am dat jos pe toate și le-am călcat în picioare. Muzica a continuat, iar eu m-am detașat din sârbă și m-am dus pe scenă și am vrut să dau stema
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ieie nici un ban de la nimene, sub nici un fel de închipuire, pentru lucrarea acestei catagrafii, căci unul ca acela va cădea în grea răspundere, iar mai cu dinadinsul asemenea răspundere pentru oricarele va cuteza să facă așa de împotrivă urmare, va atârna asupra tuturor cilenurilor comisiei, asupra cărora s-a încredințat toată această lucrare". Condica cu proprietățile din Moldova cuprinzând numele proprietarilor, un manuscris, scris la 1833, întocmit pe când era vel visternic Mihail Surza, cel care în 1834 avea să devină Domn
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Episcopii foarte în pace, că apoi bine să știți, de va mai veni jalbă că-i învăluiți, vom trimite de vor face-vă rușine de se va pomeni; așa să știți, altminterea să nu faceți, însuși Domnul a poruncit"... Deșugubinarii atârnau de Dvornicii mari, din care cel din Țara de Jos avea reședința la Bârlad, iar cel din Țara de Sus în Dorohoi, scrie Melchisedec. Deșugubinarii umblau prin țară și căutau pricini: bătăi, furtișaguri, omoruri, curvari și curve etc. și-i
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
bisericească; - cea mai înaltă judecată bisericească este a Mitropolitului și Episcopilor eparhiați; - pe Episcop îl judecă Mitropolitul, cu toți episcopii împreună; - Mitropolitul și Episcopii judecă clerul eparhial, călugări, preoți, diaconi și țârcovnici, fiecare în eparhia sa; - de competența judecății bisericești atârnau chestiunile de căsătorie legiuită sau nelegiuită; - în toate asemenea chestiuni era oprit amestecul autorităților civile de orice grad: boieri mari și mici, pârcălabi, vatafi ținutuali, globnici, deșugubinari etc.; - se învoia celui asuprit de vreun cleric a prinde pe asupritor și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]