KorAP: Find »[drukola/base=ciudat & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...321 322 323 ...342 >

8,539 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

și m-am așternut înverșunat la drum. Nu mă opream deloc, nici să fumez, ci mergeam întruna, cu pași mari, hotărâți. Treceau pe șosea mașinile care fac cursa Gară-Hoogli, și aproape toate se opreau lângă mine, căci ]i se părea ciudat sa vadă un european mergând pe jos pe un drum afară din oraș. M-am oprit numai la o baracă sărmană, unde o bătrână vindea limonada, pan și ardei: m-am oprit să beau ceva rece. Parcă m-a mângâiat

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
adevăr. Când paznicul aprinse felinarul cel mare, am privit-o mai de aproape; destul de tânără, fără expresie; fața rotundă, ochii albaștri, glas de fetiță, contrastând cu trupul ei bine legat, înalt, puternic, cu brațe vânjoase și piept larg. Era îmbrăcată ciudat, într-o toaletă de voiaj prin colonii, adaptată foarte curios la un drum de munte. Era atât de înghețată, încît paznicul a trebuit să facă ceai mult, și l-a sorbit lacomă, vorbind mereu, întrebînd, suspectîndu-mă. Mă plictisea oarecum această

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ciocolată, se pudra (renunțase la pudră și rouge de cum ajunsese la Himalaya) și tot încerca să mă facă să-i spun cum am ajuns eu în singurătate și care este tâlcul inelului cu piatră neagră pe care îl port. Este ciudat cât de mult mă gândeam la Maitreyi privind și vorbind cu Jenia. O aveam mereu în minte, pe ea, singura, și adesea, închipuindu-mă îmbrățișînd o femeie oarecare, pe Jenia, de pildă, mă nedumiream de imposibilitatea acestei imagini, de irealitatea

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
sclipitor, și cu ce daruri e înzestrat, ca să știm și noi și să-l invidiem." " Nu l-am întîlnit încă, răspundea Leana. Nu știu cum arată. Dar când îl voi întîlni, am să vi-l aduc aici, să-l cunoașteți și voi." - Ciudat, spuse Cladova, întorcînd capul spre zidul acoperit cu iederă și zorele, care se prelungea, dincolo de boschete, până la bucătării. Foarte ciudat. - Nu, nu vine încă, îl liniști Hrisanti. N-a trecut jumătate de ceas. Aici, la "Platani", am observat asta mai

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
răspundea Leana. Nu știu cum arată. Dar când îl voi întîlni, am să vi-l aduc aici, să-l cunoașteți și voi." - Ciudat, spuse Cladova, întorcînd capul spre zidul acoperit cu iederă și zorele, care se prelungea, dincolo de boschete, până la bucătării. Foarte ciudat. - Nu, nu vine încă, îl liniști Hrisanti. N-a trecut jumătate de ceas. Aici, la "Platani", am observat asta mai demult, revine întîia oară după treizeci de minute, iar a doua oară, după vreo cincisprezece. Nu știu dacă astea au

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
iar din fotoliu. Mai întîi, domnișoara de la numărul șase, agenta pe care ne-a impus-o Siguranța, a dispărut acum vreo zece zile. Siguranța bănuia de mult că era o agentă dublă, dar nu bănuia că era în slujba Gestapoului... - Ciudat, șopti. Dar cum s-a putut afla așa repede? - Pentru că a fost descoperită rețeaua din care făcea parte și au fost arestați cei trei agenți care te-au așteptat, câteva nopți, în mașina cu farurile stinse. Siguranța ghicise: trebuia să

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

cealaltă. Puștii Ăștia erau ca Pancho. CÎnd le era frică deveneau agitați, și cînd deveneau agitați voiau să omoare pe cineva. M-am urcat pe vas și am Început să-ncălzesc motorul. Frankie mă privea de pe doc. Avea zîmbetu’ Ăla ciudat, de surd. M-am dus către el: — Auzi, ai grijă să nu intri În vreo belea din cauza asta. Nu m-auzea. A trebuit să țip la el. — Eu poltică deșteaptă, mi-a spus. Apoi a lăsat vasul la apă. I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să le aflu opiniile politice sau dacă el avea ceva bani sau ea avea ceva bani sau să știu orice despre ei. Am hotărÎt că trebuie să fie de la radio. De cîte ori vedeai În Madrid civili care să arate ciudat puteai să fii sigur că-s de la radio. Și, ca să zic și eu ceva, mi-am ridicat vocea ca să acopăr gălĂgia și am Întrebat: — SÎnteți de la radio? — Da, a răspuns fata. Deci asta era. Erau de la radio. — Cum te simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
se Întîmplă uneori Într-o furtună, așa că acum ne puteam auzi. — Ești de mult timp aici? mă-ntreabă forțoasa. — Cu pauze. Trebuie să vorbim ceva serios, Îmi spuse neamțul. CÎnd putem discuta? — Te sun eu, i-am răspuns. Neamțul era ciudat rău și nici unul dintre compatrioții săi de treabă nu-l suporta. Trăia cu impresia că știe să cînte la pian, dar dacă reușeai să-l ții departe de piane era un tip de treabă, asta dacă nu-i dădeai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Da’ după ce Închid trapele, vezi că n-ai nimic acolo, În interior. Nu-s tanchiști. Și pînĂ acum n-am avut timp să pregătim alții. — Mergem să te speli? SĂ mai stăm puțin. E plăcut aici. Da, chiar că-i ciudat - În capătu’ străzii e un război din care poți pleca pentru a intra aici. — Și pe urmă ieși de aici și te Întorci În război. — Ce-ai zice de-o fată? SÎnt două americance la Florida. Corespondente de război. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
după aceea să vă descriu scena În toată grozăvia și splendoarea ei. BĂurăm cu toții. — Unde rămĂsesem? Întrebă Cheliuță. — Tocmai ieșeai din hotelul McAlester, Îi răspunse un pilot. În toată grozăvia și splendoarea ta - nu te mai prosti, Cheliuță. Oricît de ciudat pare, ne interesează povestea. — SĂ vă descriu scena. Dar Înainte de asta aș mai dori niște șampanie. Golise paharul cînd băuserăm În cinstea lui. Dac-o ține tot așa o să adoarmă, spuse alt pilot. Pune-i doar jumătate de pahar. Cheliuță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
prostiile. PĂi dac-aveți răbdare o să v-o descriu, spuse Cheliuță clipind des. Salut, tovarășe Moș Crăciun, Îi spuse apoi lui Al. O să v-o descriu eu. Voi nu trebuie decît să m-ascultați. Și apoi Începu: A fost foarte ciudat și foarte frumos, spuse și-și goli paharul. — Termină, Cheliuță. — Am simțit niște emoții extrem de profunde. Emoții foarte profunde. Din cele mai intense. Hai să ne-ntoarcem la Alcalá, spuse un pilot. Nu scoatem nimic de la căposu’ Ăsta rozaliu. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
uneori chiar mai puțin. Așa că bărbatul, care era un tip de treabă, s-a gîndit să-i continue linia În loc să-l trimită-n arenă, unde ar putea fi ucis. Așa că l-a ținut pentru prăsilă. Dar taurul Ăsta era destul de ciudat. Prima oară cînd l-au lăsat la pășune alături de vaci a văzut-o pe una care era tînĂră și frumoasă, mai slabă și mai vînoasă, mai strălucitoare și mai drăguță decît toate celelalte. Și, cum tot nu avea voie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
rece. Nick pluti Încetișor și atinse fundul apei. Era nămolos și nu-i plăcu să simtă asta cu degetele de la picioare cînd se descolăci, așa că se Împinse tare ca să iasă la suprafață și să ia o gură de aer. Era ciudat să ieși de sub apă și să te trezești În Întuneric. Nick se odihni, bătÎnd leneș apa cu mîinile și picioarele. Odgar și Kate stăteau de vorbă pe doc. — Carl, ai Înotat vreodată Într-o mare fosforescentă? — Nu. Vocea lui Odgar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ciudate mai erau și reacțiile astea. Și totuși nu erau mereu cele bune. De data asta nu se mai lăsĂ pînĂ la fund, ci se Îndreptă și Înotă pînĂ aproape de apa caldă de la suprafață, trecînd de porțiunea unde era răcoroasă. Ciudat, ce haios era să Înoți pe sub apă și ce plictisitor să Înoți la suprafață. În ocean, da, e haios să Înoți la suprafață. Acolo te ține apa. Da’ ai și gustul Ăla sărat, care-ți face sete. Apa proaspătĂ de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
așa. — N-am mai fost niciodată Într-o pădure ca asta. — Da, e singura din care nu s-a tăiat nimic. — E Întinsă? — Da, e destul de mare. — Mi-ar fi frică dac-aș fi singură. — MĂ face să mă simt ciudat. Da’ frică nu mi-e. — Eu am zis prima asta. — Știu. Poate că tot zicem asta pentru că ne frică. — Ba nu. Mie nu mi-e frică, pentru că sînt cu tine. Ai mai venit aici cu altcineva? — Nu. Doar singur. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
predicator, dar În cele din urmă se dovedea că el, Packard, nu-i cu nimic mai prejos decît Gypsy Smith și totul se va aranja pînĂ la urmă. Da’ să te duci la o chestie caritabilă, aia chiar că era ciudat. Poate că pînĂ la urmă cultura e mai bună decît religia, credea domnul Packard. Dar asta nu era decît o părere. Totuși, oamenii păreau Înnebuniți după religie. Dar chiar și el Își dădea seama că-i vorba de mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cum te face să te simți. Adică, dacă ține o mie de ani? SÎnt unii care nu cedează deloc și deodată Încep totuși să vină la tine și, Doamne, ce-ți fac cînd Îi tragi și-i arunci În aer. Ciudat pîrÎu. E ceva caraghios să fii nevoit să cauți pești mai mici.“ Își găsi undița unde-o lăsase. Îndreptă cîrligul, care se-ndoise. Apoi luă peștele greu și se duse mai sus. „Cum iese din mlaștină, e acolo o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
În bucătĂrie și cînd am turnat mi-am vărsat puțin pe mînĂ și după aia am lins-o și mă gîndeam că treaba asta m-o fi compromis defintiv din punct de vedere moral. — Ce gust avea? — Foarte tare și ciudat și puțin grețos. — Asta nu-i o chestie care să te compromită. — Atunci mă bucur, pentru că, dacă aș fi compromisă, cum te-aș mai putea influența eu În bine? Da, nu știu ce să zic. Și deci ce voiai să faci? FĂcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Nu ți-ai luat undița, Nickie? Nu, dacă e să pescuim Îmi tai o creangă. O luă În fața surorii sale, ținîndu-și carabina Într-o mînĂ și păstrînd puțină distanță față de apă. De-acum Începuse să vîneze. — E un pîrÎu tare ciudat, spuse soră-sa. — E rîulețul cel mai mare pe care l-am văzut În viața mea. — E adînc și destul de Înfricoșător pentru un pîrÎu. — Se tot varsă-n el izvoare noi. Și tot sapă pe sub maluri. Apa e Îngrozitor de rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
el cînd urmăriseră elefantul, merse mai departe pe potecă, spre tabărĂ. Luna se ridicase mult deja și se Întrebă de ce nu se aud tobele. Dacă taică-său era acolo și nu se auzeau tobele, trebuie să se fi Întîmplat ceva ciudat. Imediat ce reveniră pe potecă, David Începu să simtă oboseala. Mult timp fusese mai proaspăt și Într-o formă mai bună decît cei doi bărbați, și se enerva cînd Îi vedea că abia merg, așa cum Îl scoteau din minți și popasurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Dacă treceam pe lîngă un lac, lucrurile stăteau la fel: era doar un lac și era nou, nu ca cel lîngă care ai crescut. — Ne umplem de cenușă dacă stăm aici, spuse tata. — Mai bine să intrăm, atunci. MĂ simțeam ciudat, văzÎnd atîtea locuri noi. BĂnuiesc că de fapt arătau ca și locurile de pe la noi, numai că nu le simțeam eu la fel. Presupun că fiecare petic de pădure cu frunzele foșnind În vînt arată la fel ca oricare altul, numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
bune din partea mea. La revedere, papa. Vorbim. — Stevie te salută, Îi spusei băiatului În casă. Acesta zîmbi fericit, amintindu-și de vremurile de altădată. — Drăguț din partea lui. Cum se mai simte? — Bine, spusei eu. Zice că-i bine. Un ținut ciudat este un text care conține primele patru capitole dintr-un roman neterminat la care Hemingway a lucrat În diferite intervale Între 1946-1947 și 1950-1951. Aceste fragmente reprezentau materialul preliminar pentru o primă versiune a romanului Insule În derivă, care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-ți vine să plîngi. Se spetește cu curățenia. În seara asta am trimis-o la film. Cel mai greu e cu spălatu’. Dar se descurcă ea cumva. Gata. Am pus treișcinci de litri. Se duse să Închidă furtunul. E cam ciudat tipu’, șopti Helena. Da’ căsuța e drăguță și curată. — Deci, o luați? Întrebă bărbatul. — Da, sigur. PĂi hai să vă Înscrieți. Roger Îi Înscrise ca domnul și doamna Robert Hutchins, Surfside Drive Miami Beach 9072 și-i dădu catalogul Înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
multă vreme. Asta, să nu știu. Abia m-am abținut toată după-amiaza. — Am putea Încerca. Da, hai. SĂ Încercaăm. Hai să Încercăm acum. — Mai sărută-mă o dată. Și, În Întuneric, intră În ținutul acela ciudat și chiar că era foarte ciudat, era greu să pătrunzi În el, dintr-odată devenea periculos de dificil și pînĂ la urmă fu inclus orbește, fericit și-n siguranță. Scăpat de toate Îndoielile, toate pericolele și amenințările, ținut fărĂ să fie prins, a ține, a ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]