9,604 matches
-
brianicilor de a anexa Noua Zeelandă. Căpitanul William Hobson din Marina Regală, care trăise o vreme în Noua Zeelandă, a fost chemat la Biroul Colonial în seara de 14 august 1839 și a primit instrucțiuni să întreprindă acțiuni constituționale pentru înființarea unei colonii britanice. Istoricul Paul Moon crede că instrucțiunile au fost scrise de Sir James Stephen, pe atunci șeful Biroului Colonial. Hobson a fost numit Consul în Noua Zeelandă. I s-au dat indicații să negocieze un transfer voluntar al suveranității de la maori
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
să semneze, printre care Tuhoe, Te Arawa și Ngăti Tuwharetoa și posibil Moka 'Kainga-mataa'. Unii nu au avut ocazia să semneze. La 21 mai 1840, Guvernatorul Hobson a proclamat suveranitatea britanică asupra întregii țări și Noua Zeelandă s-a constituit drept colonie separată de New South Wales la 16 noiembrie 1840. Aniversarea semnării tratatului este acum sărbătoare națională în Noua Zeelandă, Ziua Waitangi, în fiecare an pe 6 februarie. Prima celebrare a acestei sărbători a avut loc în 1947 (deși și înainte existaseră
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
XIX-lea, mai ales "Wi Parata v Episcopul de Wellington" (1877), au stabilit principiul că Tratatul este o „nulitate legală” ce poate fi ignorată de tribunale și de guvern. Acest argument a fost susținut de afirmația că Noua Zeelandă a devenit colonie când a fost anexată în ianuarie 1840, înainte de semnarea tratatului. Mai mult, Hobson a declarat că a preluat prin Tratat doar Insula de Nord. El a revendicat Insula de Sud prin dreptul descoperirii pentru Regatul Unit, observând că Măori erau
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]
-
din 1930, s-a constatat că din cei 2.127 locuitori din sat, 1.188 erau ruși (55.85%), 927 români (43.58%), 9 bulgari și 3 de etnie nedeclarată. În anul 1918, autoritățile României Mari au adunat leproșii din colonia Tichilești și i-au trimis în satul Lărgeanca din sudul Basarabiei. Boierul din sat le-a dat o bucată de pământ pe câmp, unde leproșii și-au săpat niște bordeie în pământ, trăind în condiții mizere. În 1926, ziaristul Brunea
Lărgeanca, Ismail () [Corola-website/Science/318387_a_319716]
-
procesul umanizării, folosindu-se pentru asta de urangutanul Jup, de Ayrton și de căpitanul Nemo. Jup este transformat de contactul cu civilizația, ajungând să fie nu doar îmblânzit, ci de-a dreptul umanizat și considerat membru cu drepturi depline al coloniei. Cazul lui Ayrton este interesant pentru că a constituit obiectul unei dispute între Jules Verne și editorul Hetzel. Jules Verne era convins că un om nu poate rămâne "uman" după mai mult de zece ani de izolare, lucru pe care i-
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Zolocari a fost fondat în anul 1812 de către cazacii transdanubieni pe locul unei tabere militare turcești. Mai târziu, în 1818, s-au stabilit aici țărani iobagi ucraineni fugiți de pe moșiile unde lucrau. Ei au denumit colonia Liman. În secolul al XIX-lea au fost construite în sat trei biserici: în 1818, 1830 și 1861. Din 1899 s-a deschis o bibliotecă parohială. La începutul secolului al XX-lea, s-a inaugurat școala comunală și școala parohială
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
cu soțul acesteia, argentinianul Alfredo Nicolás Zitarrosa, de la care va primi și numele. Vor locui și împreună cu sora să care de abia se născuse în locul cunoscut acum sub numele de Rincón de la Bolsa, la kilometrul 29,5 al vechii rute Colonia, departamentul Sân José. Stabilit acolo a frecventat cursurile Liceului din Montevideo unde s-a și mutat în prima parte a tinereții sale, trăind mai întâi cu familia Durán și apoi la pensiunea doamnei Ema, situată pe strada Colonia la colț
Alfredo Zitarrosa () [Corola-website/Science/320427_a_321756]
-
vechii rute Colonia, departamentul Sân José. Stabilit acolo a frecventat cursurile Liceului din Montevideo unde s-a și mutat în prima parte a tinereții sale, trăind mai întâi cu familia Durán și apoi la pensiunea doamnei Ema, situată pe strada Colonia la colț cu Médanos (astăzi cartierul Amorín). După aceea a locuit în faimoasa mansarda a casei care funcționa de asemenea și că pensiune și care era proprietatea Blancăi Iribarne, mama sa, si care era situată pe strada Yaguarón (astăzi Aquiles
Alfredo Zitarrosa () [Corola-website/Science/320427_a_321756]
-
apoi a Imperiului Austro-Ungar din 1754, până la înlocuirea sa, în 1892 cu "Coroana austro-ungară", odată cu adoptarea "etalonului-aur". Odată cu introducerea "Conventionsthaler", în 1754, "florinul" / "guldenul" a fost definit ca jumătate de "Conventionsthaler", și, prin urmare, ca 1/20 din "marca de Colonia" de argint, adică ~ 11,7 g, fiind împărțit în 60 de "creițari" / "Kreuzer". "Florinul" / "Guldenul" a devenit unitatea monetară standard a Imperiului Habsburgic și în continuare a Imperiului Austro-Ungar, rămânând în uz până în 1892. Între 1892 și 1900, cele două
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
space opera în trei volume, cunoscută ca "Trilogia Zorii nopții". Fiecare din cele trei cărți are peste o mie de pagini și nu este un roman de sine stătător. Acțiunea trilogiei se petrece într-un univers bogat în lumi și colonii orbitale artificiale. Acțiunea se învârte în jurul revenirii la viață a sufletelor celor morți, dintr-o "viață de apoi" de iad, pentru a poseda trupurile celor vii și a ripostei acestora din urmă. A fost urmată de "The Confederation Handbook", o
Peter F. Hamilton () [Corola-website/Science/320482_a_321811]
-
stilului (chiar și a personajelor) din trilogia "Zorii nopții", dar într-o notă mai întunecată. Cartea prezintă o societate corporatistă dominată de cinci mega-corporații care au puteri aproape nelimitate, descriind o campanie militară problematică de "strângere de bunuri" pe o colonie minoră, văzută prin ochii unui mercenar veteran. Unul dintre aspectele interesante ale cărții este descrierea neconvențională a unei societăți care colonizează spațiul cosmic fără a fi capabilă să descopere o metodă convenabilă de călătorie interstelară și ai cărei oameni au
Peter F. Hamilton () [Corola-website/Science/320482_a_321811]
-
emigrat în Liberia. Atât Sarah cât și copilul au murit în primul an după emigrare. Roberts s-a recăsătorit cu Jane Rose Waring, fiica lui Harriet Graves și Colston Waring din Norfolk și Petersburg, Virginia, care emigrase și ea în colonie. După ce a aflat de planurile Societății Americane pentru Colonizare de a coloniza coasta africană de la Capul Mesurado de lângă Monrovia de astăzi, familia Roberts a hotărât să se alăture unei expediții. Restricțiile puse asupra negrilor liberi de Legile Negrilor din Virginia
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
studiat medicina la Școala Medicală Berkshire din Massachusetts. Joseph Roberts a avut resurse financiare suficiente pentru a plăti studiile fratelui său. Henry s-a întors în Liberia să lucreze ca medic. În 1833, Joseph Roberts a devenit "high sheriff" al coloniei. Una dintre responsabilitățile sale era cea de a organiza milițiile de coloniști care călătoreau în interiorul continentului pentru a colecta taxe de la popoarele indigene și de a înăbuși revoltele lor împotriva dominației coloniale. În 1839, Societatea Americană pentru Colonizare l-a
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
au recunoscut independența Liberiei abia în 1862, în timpul președinției lui Abraham Lincoln, când Războiul Civil era în plină desfășurare. Guvernul s-a temut, se pare, până atunci că congressmenii din Sud nu vor admite un ambasador negru la Washington, D.C. Colonia Maryland și-a declarat în 1854 independența față de Societatea pentru Colonizare a Statului Maryland dar nu s-a unit cu Republica Liberia. Ea deținea teritoriul aflat de-a lungul coastei dintre râurile Grand Cess și San Pedro. În 1856, statul
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
explorate de către o expediție a șogunatului, care a revendicat insulele. În ianuarie 1862 s-a reconfirmat că insulele aparțin Japoniei. Insulele au fost nelocuite până când americanul Nathaniel Savory a debarcat pe insula Chichijima în 1830 și a format acolo prima colonie. Alt grup a sosit în 1846 la bordul balenierei "Howard". În 1853, Comodorul Perry a vizitat insulele și a cumpărat teren la Port Lloyd de la Savory pentru $50. Istoria insulelor a fost compilată de către Lionel Cholmondeley de-a lungul a
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
a creat alte 6 noi înainte de lansarea acestuia sub numele de . În viitorul îndepărtat oamenii s-au extins dincolo de Pământ și planetele colonizate de-a lungul universului, creând o nouă frontieră a oamenilor. Cu scopul de a proteja aceste noi colonii și de a menține legislația și reglementările în noua frontieră, Cavaleria de comandă a Pământului a fost creată. Cavalerie de comandă este, in esenta, o organizație militară, care menține o armată și o flotă de nave pentru a proteja nouă
Saber Rider și Șerifii Stelari () [Corola-website/Science/317885_a_319214]
-
moștenitor, Izmit, au suferit numeroase cutremure devastatoare, dintre care ultimul în anul 1999. Temeliile orașului s-au pus în anul 264 e.A, de către Nicomedes I-ul regele Bythiniei Bythinia, care l-a numit Nicomedia. În apropiere existase o veche colonie a cetății grecești Megara, numită Olbia, cunoscută și sub numele de Astacos. In luptele ce au urmat morții lui Alexandru cel Mare între generalii săi, numițidiadohi,pentru împărțirea imperiului moștenit, generalul Lysimachos a distrus Olbia. Orașul s-a aflat probabil
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
Nicomedia s-a născut și renumitul istoric antic Arrianus, în anul 90 e.A. După anul 130 e.A, Nicomedia a fost luată în stăpânire de Impriul Roman, făcând parte din provincia Asia. Sub stăpânirea romană cetatea a primit statutul de colonia. Impăratul reformator Diocletianus (284-305 e.N.) și-a stabilit aici reședința într-un somptuos palat, ridicat înaintea celui de lângă Salona, pe coasta Dalmației Dalmația, în actualul oraș Split. Constantin cel Mare (307-337 e.N.) i-a urmat exemplul după câteva decenii prin
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
tron în 1909, Albert a efectuat un tur extins al Congo belgian care fusese anexat Belgiei în 1906 găsind zona în mare sărăcie. La întoarcerea în Belgia a recomandat reforme pentru protejarea populației autohtone și a continuat progresul tehnologic în colonie. Albert s-a căsătorit la München la 2 octombrie 1900 cu ducesa Elisabeta Gabrielle Valérie Marie de Bavaria, o prințesă Wittelsbach pe care o întâlnise la o înmormântare. Elisabeta, fiica ducelui Karl-Theodor și a infantei Maria Josepha a Portugaliei, s-
Albert I al Belgiei () [Corola-website/Science/317895_a_319224]
-
întemeiat de thasieni. Atenienii au atacat în 465 î.Hr. cu 10000 luptători, conduși de Sophanes și Leagros, dar sunt învinși la Drabescos, lângă Daton (sursa: Strabon). Atacă iar în 437 î.Hr. sub comanda lui Hagnon, atenienii cuceresc orașul și întemeiază colonia Amphipolis, gonindu-i definitiv pe edoni. Sub Filip al II-lea macedonenii se instalează definitiv aici, orașul devine atelierul principal pentru producția de monede din aur și argint începând cu Alexandru cel Mare. Filip al II-lea redenumește orașul Crenides
Edoni () [Corola-website/Science/317950_a_319279]
-
în lunca Dunării, în apropiere de Delta Dunării, limanul Covurlui dispune de o bogată vegetație acvatică (stuf, papură de baltă). În tufișurile de pe malurile lacului își fac cuiburi păsările migratoare. În mlaștinile de pe malul de sud-est al lacului este o colonie de pelicani creți ("Pelecanus crispus") unică în Ucraina. Limanul este bogat în pește, aici viețuind numeroase specii de pește, precum și un număr mare de raci. Printre speciile de pește întâlnite aici sunt crapul, bibanul, plătica, știuca etc. Pescuitul are caracter
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
expansionist. Polybius intenționa să studieze modul în care Roma a ajuns stăpâna lumii în numai 50 de ani. Victoria asupra cartaginezilor le-a oferit un salt substanțial. În primul război punic, romanii nu încheiaseră de unificat Italia sub stăpânirea acestora. Coloniile grecești erau încă libere, iar populațiile de pe coasta Adriaticii, samniții, au rezistat, chiar dacă au fost învinse, însă nu și cucerite. Dar după război, Roma și-a consolidat controlul în întreaga peninsulă și și-a procurat provincia Sicilia, o regiune bogată
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
urmă, senatorii au decis să se extindă în toate direcțiile. Romanii au pătruns pe Câmpia Padului, i-au înfrânt pe liguri , blocând-le trecerea spre sud și a neutralizat pericolul galilor. În același timp, ofereau terenuri pentru veterani, creând diverse colonii. Și-au îndreptat atenția spre activitatea politică a reginei Teuta, capul acțiunilor piraților ilirici ce deranjau navigarea în Marea Adriatică. Roma a putut astfel să pătrundă în politica orașelor-state grecești, Macedoniei și Ligii Aetoliene. Profitând de slăbiciunea Caraginei, ce se înfrunta
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
au fost staționate la Roma pentru apărare, două au fost trimise în Spania. Întăririle au sosit cu legiuni rămase în Galia pentru a servi ca garnizoane în peninsulă. În Spania, Gnaeus Cornelius Scipio, fratele lui Publius Cornelius, a recăpătat Emporion, colonia grecească a orașului Marseilles. Cu 24.000 de soldați pe Ebro a obținut o serie de victorii împotriva triburilor locale și împotriva lui Hanno care a rămas în Pirinei cu 11.000 de soldați. Hanno a fost învins, suferind pierderi
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
Al treilea război punic (149 - 146 î.Hr.) a fost al treilea și ultimul Război punic care a avut loc între colonia feniciană Cartagina și Republicii Romane. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice după numele de "puni" pe care romanii îl dădeau cartaginezilor. A fost un conflict mult mai mic decât primele două războaie punice, fiind constituit de fapt dintr-o
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]