9,508 matches
-
a fost în rolul ei de debut, Amneris, la 17 februarie 1930, dar ea a continuat să apară în concerte și " master classes ". În 1938 s-a retras din activitatea muzicală clasică. Ultima sa apariție de scenă a fost în comedia "Vicki" pe Broadway, în 1942. A fost căsătorită, din 1912 cu tenorul Edoardo Ferrari-Fontana (1878 - 1936) și drept urmare a posedat și cetățenia italiană. Una din elevele ei a fost mezzosoprana Blanche Thebom.
Margarethe Matzenauer () [Corola-website/Science/309936_a_311265]
-
sa la Marea Adriatică, pentru a-i trata boala de piele. Totuși, filmul a fost pus deoparte datorită Războiului de Independență Croat și a fost lansat tocmai în 1997. Pitt a avut două roluri în 1989: primul, într-un rol din comedia "Happy Together"; al doilea, un rol în filmul horror "Cutting Class", primul dintre filmele în care a jucat Pitt și care a fost jucat pe scena teatrelor. A mai avut roluril în serialele TV "Head of the Class", "Freddy's
Brad Pitt () [Corola-website/Science/309953_a_311282]
-
133 milioane de dolari în Statele Unite și 364 milioane de dolari în restul lumii. Stephen Hunter a specificat că Pitt a reușit să se ridice la așteptări într-un rol așa de solicitant. În 2005 Brad a început filmările pentru comedia Mr. & Mrs. Smith în care acțiunea principală se bazează pe o familie complet plictisitoare care era alcătuită din domnul Smith (Bradd Pit) și doamna Smith (Angelina Jolie).Amândoi descoperă în mod șocant că fiecare este un asasin plătit să îl
Brad Pitt () [Corola-website/Science/309953_a_311282]
-
actor de teatru. Începând din anul 1944, a jucat pe scena Teatrului muzical-dramatic "A.S.Pușkin" din Chișinău (azi Teatrul Național „Mihai Eminescu”). În anul 1953 a primit titlul de Artist al poporului. În teatru a jucat cu precădere roluri de comedie, interpretând circa 100 roluri. În anul 1955 a debutat în cinematografie cu filmul muzical "Leana", realizat de către studioul "Maxim Gorki" din Moscova. A jucat în aproximativ 50 de filme, interpretând roluri principale, episodice, dar de o mare densitate artistică. Printre
Constantin Constantinov () [Corola-website/Science/309969_a_311298]
-
teatrului român. Cu frații Vlădicescu a cutreierat Țara Românească și toate țările românești, dând alarma deșteptării." Ion Vlădicescu (1831 - 1895) actor cu voce plăcută, delicat, cu un joc de scenă sever, plin de încredere și foarte natural, juca mai mult comedie. Ion Vlădicescu ia în căsătorie pe Raluca Stavrescu, mătușa Aristizzei Romanescu și a Elenei Teodorini. În București este angajat jucând sub direcțiunile lui Dimitriade, Millo, Caragiale și Pascaly. Împreună cu fratele său mai mic Alexandru Vlădicescu și cu Fanny Tardini, care
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
la început din trupa lui Mihail Pascaly. Din 1864 și-a alcătuit el însuși o companie teatrală intitulată "Fanny Tardini - Vlădicescu" cu care a colindat orașele moldovene, trecând în Transilvania, la Brașov (1865-1866). Repertoriul trupei cuprindea melodrame și piese senzaționale, comedii originale și traduceri din literatura franceză. Trupa teatrală, în care Alexandru Vlădicescu era director și regizor, s-a destrămat în 1895, după trecerea în neființă a lui Ion Vlădicescu. Raluca Stavrescu (1830-1882), actriță de mare temperament, sora Mariei Teodorini (mama
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
de Declamație" a lui Costache Mihăileanu. "De statură înaltă, cu ochi expresivi, o adevărată orientală, înzestrată de natură cu o mare putere fizică pe scenă, s-a remarcat mai cu deosebire în roluri de mamă. Juca drama până la lacrimi, iar comedia cu o fină cochetărie" (v. Caietul-program, al stagiunii 1929-1930, "Ramuri", Craiova, p. 22. După anii de studii se număra printre primii societari ai "Societății Artiștilor Dramatici" (alături de Millo, Pascaly, C. Dimitriade, Ștefan Iulian, Mateescu, I. Cristescu, I. Panu, Eufrosina Popescu
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
abonament. Tot actorul Petre Sturza cu un inegalabil talent evoca acest eveniment: "În cursul iernii (1898) odată cu reprezentația piesei "Necinstiții" avuseseră loc reprezentațiile de adio ale lui Alexandru Vlădicescu și ale doamnei Fany Tardiny-Vlădicescu, care la finele "Necinstiților" jucau "Concine", comedie cu cântece de Vasile Alecsandri. Aveau ceva duios în această scenă în care amândoi păreau a-și trăi propria lor viață trecută. Bătrâna a stat tot timpul pe un scaun, în culise, să vadă piesa "Necinstiții". După finele actului al
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
teatru de la subiectele moderne ("Siegfried", "Intermezzo", "La Folle de Chaillot") la subiecte antice ("Amphytrion", "La Guerre de Troie n'aura pas lieu", "Électre") sau biblice ("Judith", "Sodome et Gomorrhe"), fără să mai vorbim de legenda germanică ("Ondine"). Tragedia alternează cu comedia. Mai mult decât atât, în sânul aceleiași opere literare, Giraudoux amestecă genurile și tonurile."
Jean Giraudoux () [Corola-website/Science/309979_a_311308]
-
corală în secolul al VI-lea și în prima jumătate a secolului al V-lea î.Hr. Lirica monodică în secolul al VI-lea î.Hr. Secolul al V-lea î.Hr. Începuturile dramei grecești Tragedia greacă în secolul al V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
VI-lea și în prima jumătate a secolului al V-lea î.Hr. Lirica monodică în secolul al VI-lea î.Hr. Secolul al V-lea î.Hr. Începuturile dramei grecești Tragedia greacă în secolul al V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
al V-lea î.Hr. Începuturile dramei grecești Tragedia greacă în secolul al V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia. Neoplatonismul Literatura creștină Istorii
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
este un film românesc de comedie realizat în 1927 - 1928, în regia lui Ion Timuș. Scenariul l-a scris Ion (Jean) Georgescu, după o operetă localizată de Paul Gusty. Într-un sat oarecare moare boierul Amedeu Crainic, lăsând o moștenire consistentă, dar condiționată de o clauză
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
1762 Fonvizin intră ca translator la Colegiul Afacerilor Externe. În această perioadă, viitorul dramaturg scrie cunoscuta sa fabulă „"Vulpoiul predicator"” și „"Epistola către slugile mele"” - amândouă cu un puternic caracter polemic, demascator. Între anii 1766 — 1769, Fonvizin scrie prima sa comedie satirică „"Brigadirul"”, care pune temeliile dramaturgiei naționale ruse. De atunci datează și legăturile lui strânse cu N. I. Panin - un om înaintat al timpului, care sprijinea dezvoltarea artelor și a literaturii. Din punct de vedere politic, Panin era șeful grupului opoziționist
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
ale păturilor privilegiate din Rusia țaristă. Construcția oarecum naivă și uneori artificială a subiectului este compensată prin veridicitatea caracterelor, prin profilul tipic al personajelor, care-și găseau corespondențe izbitoare în rândurile nobilimii înapoiate și conservatoare din Rusia acelui timp. În comedia „"Neisprăvitul"”, Fonvizin atacă tema luptei împotriva iobăgiei, împotriva educației nobiliare false, dăunătoare, antipopulare în esența ei. Prin această comedie, dramaturgul a demostrat că la baza unei opere dramatice nu trebuie neapărat să stea linia sentimentală a subiectului - lucru pe care
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
prin profilul tipic al personajelor, care-și găseau corespondențe izbitoare în rândurile nobilimii înapoiate și conservatoare din Rusia acelui timp. În comedia „"Neisprăvitul"”, Fonvizin atacă tema luptei împotriva iobăgiei, împotriva educației nobiliare false, dăunătoare, antipopulare în esența ei. Prin această comedie, dramaturgul a demostrat că la baza unei opere dramatice nu trebuie neapărat să stea linia sentimentală a subiectului - lucru pe care îl va face și Gogol în „"Revizorul"” sau - ci conflictul istoric esențial al epocii, pe care el l-a
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
care a unit tradițiile cele mai progresiste ale secolului al XVIII-lea, reprezentate îndeosebi prin opera lui Radișcev, Fonvizin și Novikov, cu literatura realist critică din secolul al XIX-lea, cu operele lui Griboedov, Pușkin, Nekrasov, Gogol și Saltîkov-Scedrin. După comedia satirică „"Neisprăvitul"”, de Fonvizin, și opera revoluționară a lui Radișcev - „"Călătorie de la Petersburg la Moscova"” - fabulele lui Krîlov, prin zugrăvirea aspectelor celor mai semnificative din realitatea rusă a acelui timp, ca și prin simplitatea, concizia și precizia limbii în care
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
peterburgheze, apropiindu-l de lumea actorilor și literaților. Talentul de scriitor al lui Krîlov — talent care se deșteaptă foarte de timpuriu — se remarcă încă de la primele sale încercări literare. Cu experiența astfel îmbogățită, Krîlov debutează în literatură ca autor de comedii satirice în proză („"Ghicitoarea în cafea"”, „"O familie turbată"”, „"Scriitorul în anticameră"”, „"Poznașii"” și altele) - lucrări care se caracterizează, pe de o parte, prin atitudinea critică față de clasele stăpînitoare și, pe de altă parte, prin simpatia caldă, prin înțelegere, față de
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
parte din acești ani de surghiun la moșia prințului Golițîn - demnitar opoziționist și om de cultură cu vederi înaintate - unde a îndeplinit funcția de secretar personal al prințului și de preceptor al copiilor acestuia. În această perioadă a scris câteva comedii și vodeviluri pentru spectacolele organizate la conac, ocupându-se totodată de muzică și pictură. Cei care l-au cunoscut mai îndeaproape au lăsat numeroase mărturii despre talentul lui multilateral, despre cunoașterea aprofundată a limbii franceze și italiene, precum și despre excepționalele
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
I, fabulistului i se acordă dreptul de a reveni în capitală. În 1805 îl găsim la Moscova, iar un an mai tîrziu se stabilește definitiv la Petersburg, unde începe perioada gloriei sale literare. După opera „"Bogătașul Ilia"” (1805), publică două comedii satirice: „"O prăvălie la modă"” (1806) și „"Lecție dată tinerelor fete"” (1807), comedii în care critică cosmopolitismul clasei nobiliare, viciile societății parazitare. De atunci datează cea mai mare parte a fabulelor sale. Satirizând privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
îl găsim la Moscova, iar un an mai tîrziu se stabilește definitiv la Petersburg, unde începe perioada gloriei sale literare. După opera „"Bogătașul Ilia"” (1805), publică două comedii satirice: „"O prăvălie la modă"” (1806) și „"Lecție dată tinerelor fete"” (1807), comedii în care critică cosmopolitismul clasei nobiliare, viciile societății parazitare. De atunci datează cea mai mare parte a fabulelor sale. Satirizând privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru toți cetățenii, îndeplinirea cinstită a datoriei cetățenești fața de stat, indiferent de originea
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
din eseul "Mitul reintegrării". Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte. El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în ), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor "Sarrasine
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
sub numele “La Comédie humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societății franceze a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale și profesii. Cele mai importante romane din "Comedia umana" sunt: Calitățile lui Balzac care îi depășesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendința spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observație și imaginația sa. Scurtele sale poveștioare includ părțile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
din 17 membri, împărțiți astfel: Stema orașului Oravița se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. În câmpul superior, de argint, se află o cortină roșie, pe care broșează două măști acolate, de teatru, reprezentând simbolic tragedia și comedia, ambele de argint. În vârful scutului, pe fond albastru, broșează o terasă verde, pe care se află un viaduct de cale ferată, de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu trei turnuri crenelate. Cele două măști
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
Saint-Germain-des-Prés. Poemul sau "Și tu t'imagines", aranjat muzical Joseph Kosma la inițiativa lui Jean-Paul Sartre, a devenit un hit în interpretarea lui Juliette Gréco. Celelalte poeme au fost interpretate de leș Frères Jacques. A compus dialoguri pentru mai multe comedii muzicale sau filme (printre care și "Domnul Ripois" realizat de René Clément cu Gérard Philipe în rolul principal). Intra în Collège de ’Pataphysique în 1950, drept Satrape, si este ales în Académie Goncourt în 1951. În 1959 publică "Zazie în
Raymond Queneau () [Corola-website/Science/305043_a_306372]