10,570 matches
-
evreică nu este o "Mutter", acest mod de a o numi o face puțin ridicolă (cuvântul Mutter nu este ridicol în sine de vreme ce suntem în Germania); dăm unei femei evreice numele unei mame germane, dar uităm că este aici o contradicție" și adaugă că acest cuvânt german conține "tot atâta răceală cât și splendori creștine. De aceea femeia evreică numită Mutter nu este numai ridicolă, ea ne este și străină". Mai mult decât ceha - el se amuză la Paris văzând cât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
crizele induse depind de cele cronice sau de ciocnirea unor cercuri de interese și pot pune comunitatea internațională în fața unor grave pericole; crizele aleatorii (sau în mozaic) sunt generate de cauze complexe, de cele mai multe ori izbucnind din cauza unor acumulări de contradicții care agravează situația regională sau internă și produc izbucniri sau reacții violente; alte crize pot fi determinate de intensificarea acțiunilor teroriste, de multiplicarea decalajelor și amenințărilor asimetrice fapt ce determină că acestea să nu poată fi controlate și gestionate pentru
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și resursele regiunii. Cu toate acestea, există și puncte de vedere care consideră că baza conflictuală în Orientul Mijlociu nu este în esență una teritorială, ci una de factură ideologică, nu frontierele constituie problema principală, ci Jihadul islamic care vine în contradicție cu libertatea promovată de democrațiile din Vest. Conform acestora, conflictul israeliano-palestinian nu constituie epicentrul conflictual al regiunii, acesta fiind doar unul din multiplele crize care afectează Orientul Mijlociu și care (fără îndoială) nu este dominant; cele mai importante arii de conflict
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ale vieții sociale, anume unitatea ideologică și de confesiune religioasă.240 Crizele specifice Orientului Mijlociu se datorează în egală măsură inexistentei unui mediu economic și social propice dezvoltării unei democrații politice stabile și active, dar și curentului antiglobalizare apărut în contradicție cu opiniile susținătorilor entuziaști ai globalizării,241 determinat de sentimentele unui mare procent al populației arabe, pentru care acest proces reprezintă o agresiune față de cultură arabo-islamică, față de perpetuarea sistemului de valori specific, preluat și respectat de-a lungul secolelor, fiind
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a delimitat complet de "precedentă politică americană, parțială" în favoarea Israelului, promovată de fostul președinte american George W. Bush; de asemenea, Mișcarea islamistă Hamas, care deține controlul în Fâșia Gază, a evidențiat "schimbarea tangibilă", remarcând în același timp că există unele contradicții; purtătorul de cuvânt al organizației islamiste, Fawzi Barhoum a afirmat că președintele Obama "a spus că Hamas este susținută de poporul palestinian, însă nu a făcut apel la respectarea legitimității Hamas, care a fost aleasă democratic", reproșându-i președintelui american
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
evenimentelor de data recentă ne conduce către concluzia că printre principalele tendințe caracteristice raporturilor zonale interne se înscriu: * stagnarea procesului de reconciliere și de pace între Israel și Autoritatea Palestiniană și, în consecință, cu celelalte țări arabe; * transferul confruntării și contradicțiilor către alte zone geografice din regiune, dar și din zone adiacente (a se vedea situația din Siria, Egipt, Liban, Libia 1104, Iordania, Tunisia 1105, Algeria, Yemen etc.); * menținerea fundamentalismului islamic ca principal factor de destabilizare în zonă și recrudescenta fenomenului
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în Egipt; este cunoscut și sub numele ebraic de Rabbi Moshe ben Maimon. Opera să principala este Ghidul șovăielnicului, publicată în limba arabă (cca. 1190); în această lucrare Maimonide propunea o formulă alegorica de interpretare a textelor sfinte pentru anularea contradicțiilor dintre învățătură lui Dumnezeu relevata în Tora, cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie, exercitând o influență asupra dezbaterilor religioase și filosofice din Iudaism și Creștinism până în secolul al XVIII-lea. Scrierile acestuia acoperă o gamă impresionantă de subiecte, fiind
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
responsabilă, care își determină propria învățare; de la măsurarea obiectivă a performanței la diagnoza centrată pe cerințe. Principiul performanței individuale a marcat începând cu anul 1820 concepția despre școală și funcțiile ei. O revizuire a înțelegerii performanței presupune conștientizarea și depășirea contradicțiilor dintre scopurile democratice ale educației și concepțiile existente. Definiții ale performanței elevilor Ultimii ani sunt marcați de apariția a numeroase concepții în ceea ce privește definirea, clasificarea și evidențierea modalităților de amplificare a performanțelor; astfel, în accepțiunea Dicționarului explicativ al limbii române, performanța
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
lor „școala urma să fie o școală democratică performantă, care să contribuie la autodeterminare și co-determinare”. Principiul performanței individuale a marcat începând cu anul 1820 concepția despre școală și funcțiile ei. O revizuire a înțelegerii performanței presupune conștientizarea și depășirea contradicțiilor dintre scopurile democratice ale educației și concepțiile existente. Performanța (engl. performance, achievement) se definește conform Dicționarului de pedagogie (Horest Schaub și Karl Zenke) ca fiind măsura în care un individ rezolvă cu succes o problemă sau o sarcină; gradul însușirii
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
din volumul de față, la actorii considerați importanți în domeniul Relațiilor Internaționale. În această privință, Școala engleză recunoaște statele ca actori primordiali. Dacă însă discuția se poartă la nivel normativ, atunci actorii ultimi, din punct de vedere moral, sunt indivizii. Contradicțiile sau eventualele tensiuni care pot apărea între cele două niveluri, unul de facto, pragmatic, și unul moral, absolut, sunt decelabile de altfel în textele autorilor Școlii engleze, inclusiv la Hedley Bull. Cea mai semnificativă contribuție pe care raționalismul o aduce
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
versus celor dezvoltate pe fondul unui aparat valvular normal. Totuși, cele mai multe studii pledează pentru existența unei cantități mai mari de colagen în venele varicoase, comparativ cu normalul. Această creștere este mult mai evidentă în medie, determinând separarea celulelor musculare netede. Contradicțiile din literatură asupra cantității de colagen pot fi explicate prin ipoteza conform căreia colagenizarea nu este factorul unic pentru dezvoltarea bolii varicoase, varicele putând fi dezvoltate și în alt context patogenic (Elsharawy et al, 2007), sau prin posibilitatea existenței unor
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
la o condiție de supus toate celelalte naționalități ce pot exista între granițele ei. Ea nu le poate accepta o egalitate cu națiunea conducătoare ce constituie Statul, deoarece Statul ar înceta atunci să fie național; cea ce ar fi o contradicție a principiului ei de existență. Prin urmare, conform cu gradul de umanitate și civilizație, rasele inferioare sunt sau exterminate, sau reduse la servitudine, sau scoase în afara legii, sau puse într-o condiție de dependență [...]. Teoria despre naționalitate, prin urmare, este un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
constituții și așa mai departe, dar falia dintre de jure și de facto este substanțială, acoperită doar cu petice neuniforme. Schöpflin susține că nici epoca precomunistă, nici cea comunistă nu ajută la rezolvarea acestei probleme. Fapt interesant, Schöpflin nu vede contradicția dintre această afirmație și cea exprimată la punctul 5. Sunt întru totul de acord cu această opinie. Vezi și comentariul lui Sowell despre etica socială și cadrul cultural. 7) Relația dintre stat și cetățean este nesatisfăcătoare și nestimulativă pentru construirea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a crea conștiință istorică națională și apartenență etnico-lingvistică distinctă. Istoria este, firește, o știință, iar literatura trebuie să se conformeze cuceririlor științifice și să se inspire din ele. Acest personaj colectiv, sumă a indivizilor care alcătuiesc comunitatea, intră oarecum în contradicție cu prezențele individualizate ale conducătorilor. Contradicția este aplanată prin inserarea prezenței populare și a conștiinței colective atribuite la un nivel absolut, superior, care supervizează mersul istoriei și acțiunile celor desemnați s-o reprezinte. Cariera hermeneuticii, narațiunii și a narativismului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apartenență etnico-lingvistică distinctă. Istoria este, firește, o știință, iar literatura trebuie să se conformeze cuceririlor științifice și să se inspire din ele. Acest personaj colectiv, sumă a indivizilor care alcătuiesc comunitatea, intră oarecum în contradicție cu prezențele individualizate ale conducătorilor. Contradicția este aplanată prin inserarea prezenței populare și a conștiinței colective atribuite la un nivel absolut, superior, care supervizează mersul istoriei și acțiunile celor desemnați s-o reprezinte. Cariera hermeneuticii, narațiunii și a narativismului nu s-a bucurat de auspicii favorabile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
articole, dar puține studii, cum ar fi cele semnate de O. Cotruș și M. Drăgan. La 130 de ani de la nașterea criticului „Junimii” a fost tipărită și prima monografie închinată acestuia după aproape trei decenii. Ea aparține lui N. Manolescu (Contradicția lui Maiorescu, Editura Cartea Românească), un critic literar ce abia împlinise 30 de ani și care, în ciuda respingerii ei ca teză de doctorat, a avut un mare succes, fiind după numai trei ani reeditată și având peste 20 de recenzii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aprecia foarte mult pe criticul ieșean, despre care scrisese favorabil, și nu a acceptat să intre în corul detractorilor. O explicație o oferă reputatul critic, după mai bine de un deceniu, în prefața la cea de-a treia ediție din Contradicția lui Maiorescu (pp. 8-9):. „Despre ctitorul criticii românești se vorbește prea puțin. Ultimele studii care i-au fost consacrate în deceniile din urmă sunt mai degrabă contestatare (Al. Dobrescu, M. Ungheanu) [...]. Și G. Călinescu și Al. Dobrescu și alții au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a evenimentelor internaționale, realitatea, viața însăși - sublinia Ceaușescu - arată cât de greșită este teza dezideologizării relațiilor internaționale, precum și teza după care lupta de clasă ar trebui înlocuită. [...] Tezele dezideologizării relațiilor internaționale și renunțării la lupta de clasă sunt în totală contradicție cu întreaga dezvoltare a omenirii de până acum, precum și cu realitățile lumii contemporane, cu întreaga dezvoltare a luptei pentru socialism, progres și pace în lume”. Ziarul Scânteia din 17 noiembrie 1989 reia un articol publicat în revista sovietică Argumentî i
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1939. Printre altele, în acest document se menționează că delimitarea în cadrul acestui protocol și a altor protocoale secrete semnate cu Germania a „sferelor de interese” ale URSS și Germaniei și alte acțiuni se aflau din punct de vedere juridic în contradicție cu suveranitatea și independența a o serie de țări terțe”. „Congresul deputaților poporului al URSS - se menționează în continuare în hotărâre - condamnă faptul semnării «protocolului suplimentar secret» din 23 august 1939 și a altor înțelegeri secrete cu Germania” și „recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
astfel de opoziție (ca în Polonia), speculând conținutul politic sub formă religioasă. Problema se pune (în complexitatea ei, neexcluzând și aspectul de reciprocitate între Vatican și revizioniști), în ce măsură, azi, Poggi este sub influența lor. Misiunea lui este sau nu în contradicție cu atmosfera creată? Când în politica generală a României se afirmă - uneori cu riscuri mari față de marile puteri - poziția de stat suveran, independent și liber, să se încerce, printr-un post de radio cu crainici de slabă calitate, a forța
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
suveran, independent și liber, să se încerce, printr-un post de radio cu crainici de slabă calitate, a forța linia politică a noastră, mi se pare un act insuficient motivat, chiar de naivitate diplomatică. Or, sub acest aspect apare o contradicție între acțiunile lui Poggi în orizontul polonez și cel de la noi. Desigur că Vaticanul trebuie să-și apere și să urmărească interesele sale, dar pe poziția reacționarismului catolic. Dar, în aceste condiții, îi servește sau nu intențiile? Poggi agită problema
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lor interne. Acestor state li se cerea să-și suprime conștiința și acțiunile de păstrare a independenței și inițiativei prin formule care porneau de la sancțiuni economice și ajungeau chiar și până la trimiterea de trupe militare. Aceasta a condus inevitabil la contradicții și tensiuni între fiecare dintre statele blocului comunist și Uniunea Sovietică. După moartea lui Stalin, controlul Uniunii Sovietice asupra statelor din tabăra comunistă a devenit puțin mai relaxat, iar evoluția politică și economică din aceste state s-a înscris pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre statele blocului comunist și Uniunea Sovietică. După moartea lui Stalin, controlul Uniunii Sovietice asupra statelor din tabăra comunistă a devenit puțin mai relaxat, iar evoluția politică și economică din aceste state s-a înscris pe un traseu firesc, deși contradicțiile dintre condițiile naționale specifice din aceste state și modelul de societate impus de Uniunea Sovietică, precum și acelea dintre conștiința menținerii independenței și a păstrării inițiativei și controlul pretins de URSS au început să devină din ce în ce mai vizibile și mai ascuțite. Grevele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
jucat de PMR în „insurecția de la 23 august”. La al II-lea congres al PMR, din decembrie 1955, el a pus pe primul plan „menținerea independenței și păstrarea inițiativei”. România a început de aici, încet, mersul pe „un drum nou”. Contradicțiile sino-ruse erau încă și mai adânci. în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Rusia, care începuse să se extindă nestingherită spre răsărit, s-a aflat dintr-o dată în vecinătatea Chinei pe valea Heilongjiang-ului. începând de la Războiul Opiului din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ei sunt prezentați în continuare. Trebuie menționat că acești factori, care au avut, ca prim aspect, rol de promovare și garantare a alianței, în diferite împrejurări au căpătat și efectul de a bloca și restrânge relațiile dintre China și România. Contradicțiile și conflictele existente în relațiile Chinei și României cu Uniunea Sovietică au fost cel mai important factor extern în constituirea alianței sino-române. De-a lungul epocii Stalin, metodele Uniunii Sovietice de a-și impune controlul asupra răsăritului Europei erau în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]