8,430 matches
-
Cașin, sau o zonă a acesteia, neavând statut de sat din lipsa numărului necesar de locuitori. Cătunul lui Briceag sau „Cotul lui Briceag” reprezintă de asemeni fostul sat Stănești înființat de Stan Cașen, altfel spus, nucleul comunei Cașin de astăzi. „Cotul lui Briceag” este situat la dreapta râului Cașin, din malul acestuia și până la poalele dealului Buciumi. Se învecinează înspre răsărit cu comuna Buciumi aflată deasupra pe dealul cu același nume, înspre miază-noapte cu zona numită „la Velniță”, înspre miază-zi cu
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
răsărit cu comuna Buciumi aflată deasupra pe dealul cu același nume, înspre miază-noapte cu zona numită „la Velniță”, înspre miază-zi cu Pochița, iar înspre apus cu satul Cașin, de care este despărțit prin râul Cașin. Legătura între satul Cașin și „Cotul lui Briceag” se poate face prin intermediul unei punți de lemn, sau cu automobilul ajungând mai întâi în Pochița și trecând apoi pe podul care face legătura între aceasta și satul Cașin. „Cotul lui Briceag” cuprinde o zonă mai amplă întru
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
prin râul Cașin. Legătura între satul Cașin și „Cotul lui Briceag” se poate face prin intermediul unei punți de lemn, sau cu automobilul ajungând mai întâi în Pochița și trecând apoi pe podul care face legătura între aceasta și satul Cașin. „Cotul lui Briceag” cuprinde o zonă mai amplă întru întreținerea de activități agricole. În jur se găsesc atât prunduri, în aproprierea râului Cașin, care deservesc la păscutul cirezilor de vaci, atât coaste de dealuri „la Velniță” care sunt un mediu foarte
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
nu mai are nici măcar cămin cultural, așadar este doar o zonă a comunei. "Legenda spune ca demult era un om tare bogat in sat, de meserie cârciumar, pe care îl chema Dogaru, de aceea satul s-a numit un timp „cotul lui Dogaru”". Pochița este situată la poalele dealurilor Buciumi și Podu Mare, ocupând spațiul dintre acestea și râul Cașin. Se învecinează înspre apus cu Vlașca, înspre miază-noapte cu „Cotul lui Briceag”, înspre miază-zi cu satul Cașin, iar înspre răsărit cu
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
îl chema Dogaru, de aceea satul s-a numit un timp „cotul lui Dogaru”". Pochița este situată la poalele dealurilor Buciumi și Podu Mare, ocupând spațiul dintre acestea și râul Cașin. Se învecinează înspre apus cu Vlașca, înspre miază-noapte cu „Cotul lui Briceag”, înspre miază-zi cu satul Cașin, iar înspre răsărit cu comuna Buciumi situată deasupra pe dealul cu același nume. Pochița este o așezare umană exclusiv la dreapta apei Cașinului, asemeni „Cotul lui Briceag”. Marea parte a Pochiței, asemeni Vlașcăi
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
învecinează înspre apus cu Vlașca, înspre miază-noapte cu „Cotul lui Briceag”, înspre miază-zi cu satul Cașin, iar înspre răsărit cu comuna Buciumi situată deasupra pe dealul cu același nume. Pochița este o așezare umană exclusiv la dreapta apei Cașinului, asemeni „Cotul lui Briceag”. Marea parte a Pochiței, asemeni Vlașcăi, este situată la un nivel jos, apropriat albiei de curgere a râului, astfel, la inundații puternice, apa a făcut ravagii gospodăriilor aflate la acest nivel. Există în Pochița și case construite mai
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
comuna Cașin, Vlașca a avut statut de sat. Numele vine de la boierul Vlasin Crețescu, care a a primit danie acest pământ, de la domnitorul Ștefan al II-lea al Moldovei, prin hrisovul tocmit de acesta la data de 20 iulie 1443. „Cotul Vlașca” este amplasat într-o mică depresiune formată în cadrul văii Cașinului, la vărsarea pârâului Curița în râul Cașin. Zona este astfel înconjurată din trei părți de aceste ape curgătoare, trecerea făcându-se pe un pod care dă la un pripor
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
schimbat soarta partidei, și în ambele partide cu FC Sevilla. La 22 august 2007 este eliminat pentru a doua oară în carieră, primind al doilea cartonaș galben în minutul 74 al confruntării cu UTA Arad, după ce i-a dat un cot în figură lui Alin Chița. A marcat ultimele sale două goluri la Steaua într-un meci cu Mioveni, din 7 octombrie 2007, primul dintr-un șut de la 10 metri, iar al doilea, din ultimul minut al partidei, '90, dintr-o
Victoraș Iacob () [Corola-website/Science/300714_a_302043]
-
Hârtop" (datorită zonelor denivelate); în parte de est a satului, pe partea stângă a Burlei, se află dealul Gogeasca, iar în partea de vest se află Valea Magă, Dealul Schimbăturii și Dealul Viei; partea satului dinspre S-V se numește Cotul Tuchilați, iar partea dinspre N-V se numește Cotul Florești; câmpia este reprezentată prin Șesul Burlei, teren folosit pentru pășune și fânețe, des inundat primăvara; satul Blândești a aparținut din punct de vedere administrativ până in 1864 Ocolului Târgului, Ținutul
Comuna Blândești, Botoșani () [Corola-website/Science/300892_a_302221]
-
satului, pe partea stângă a Burlei, se află dealul Gogeasca, iar în partea de vest se află Valea Magă, Dealul Schimbăturii și Dealul Viei; partea satului dinspre S-V se numește Cotul Tuchilați, iar partea dinspre N-V se numește Cotul Florești; câmpia este reprezentată prin Șesul Burlei, teren folosit pentru pășune și fânețe, des inundat primăvara; satul Blândești a aparținut din punct de vedere administrativ până in 1864 Ocolului Târgului, Ținutul Botoșani; din 1864 și până spre sfârșitul sec XIX
Comuna Blândești, Botoșani () [Corola-website/Science/300892_a_302221]
-
din raza actualului teritoriu al satului Crasnaleuca sunt foarte puține. Subsolul satului nu este bogat decât în piatră, nisip și o bogată pânză de ape freatice. Nisipurile sunt din cele cuarțoase. În această zonă se găsesc zăcăminte de gips. În cotul Prutului de la Crasnaleuca se exploatează argile bentonitice, gresii calcaroase și nisipuri obișnuite. Carierele de piatră sunt exploatate încă din secolele XV - XVI. Piatra extrasă este folosită în zidurile de împrejmuire a curților, la construirea fundațiilor caselor de locuit, la magazii
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
se înțeleagă asupra zestrei, se poate ajunge chiar la despărțirea celor doi tineri din acest motiv. Dacă se înțeleg, părinții băiatului cheamă fata cu părinții „pă videre” în duminica următoare. Se zice că fata merge cu acest prilej să-și „coate locul”. Va avea loc un alt ospăț cu rudele apropiate ale celor doi tineri, se stabilește data nunții, precum și unele detalii necesare desfășurării acesteia. Nunta se fixează la un interval nu prea mare de timp, de o lună-două, ținându-se
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Comuna avea să plătească un tribut greu de sânge în cel de-Al Doilea Război Mondial, un număr important din soldații originari din localitățile comunei murind, fiind răniți, luați prizonieri sau dați dispăruți, în special în luptele de Stalingrad și Cotul Donului. Sublocotenentul aviator "Mircea Lipan" din satul Bordei Verde, a făcut parte din echipajul primului avion românesc doborât de sovietici, chiar în prima zi a războiului de eliberare a Basarabiei, la 21 iunie 1941. Lucrări Periodice
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
de „Naghzurdoc”. Se presupune că zona aceasta a Transilvaniei era condusă de un anumit "baron", care și-a stabilit reședința în partea de nord-vest a satului Surduc (zonă denumită azi "Bărc"). Numele satului este cuvânt de origine slavonă "surdec", însemnând „cot”. Având în vedere că Someșul face cea mai mare cotitură în cursul sau în dreptul satului Surduc, numele este justificat. Teritoriul ocupat de localitatea Surduc se desfășoară în partea de nord-vest a României, în cuprinsul județului Sălaj. Întreaga comună înglobează 7
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
de o parte și de alta a Putnei Vechi sau Putna Seacă, cum este denumită de localnici. Față de formele de relief mai îndepărtate comuna se găsește pe o porțiune îngustă limitată spre nord-vest de curbura Carpaților, iar la sud-est de cotul pe care îl face Dunărea spre Galați. Prin comună trece șoseaua națională DN23, care leagă Focșaniul de Brăila. Din acest drum se ramifică la Vulturu șoseaua județeană DJ204D, care duce spre nord la Suraia și mai departe spre vest la
Comuna Vulturu, Vrancea () [Corola-website/Science/301914_a_303243]
-
anul 1704, printr-un document care atestă vânzarea unui teren, mai precis zece familii din Nănești, ținutul Putnei, vând lui Radu Dudescu, marele căpitan de margine al Țării Românești, după cum urmează: „"Noi moșnenii din Nănești din Țară Moldovei vindem tot cotul cât este, de înconjura apă Șirețelului, care loc este din Țară Munteneasca, la Râmniceni".”("C. Constantinescu Mircești și Ion Dragomirescu, Contribuții cu privire la hotarul dintre Moldova și Țara Românească, de la întemeierea Principatelor și până la Unire, București, 1964, p.64"). Însă, în
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
despărțită de râul Suceava. Populația s-a așezat aici atrasă relieful zonei, de păduri și pășuni propice creșterii animalelor. În secolul al XVIII-lea, satul Bilca aparținea de (parohia) Vicovu de Jos, numindu-se Vicovu de Jos pe Bilca sau Cotul de peste apă. Din anul 1810, este menționat cu numele de Bilca. Codicile matricole încep de la 1807. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bilca se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
componentă a localității Baia, satul Cotu-Băii nu apare în documente până în anul 1816. Condica Visteriei Moldovei ne indică faptul că Baia pierde cătunul Cotu-Băii, care devine sat în 1816. Acest document este primul găsit care numește satul cu denumirea actuală - Cotul Băii. Aceași Condică înscrie în anul 1816 în „satul Cotul Băi” al luminăției domniței Ralu Cantacuzino „loc de hrană îndestul, 45 locuitori birnici, 100 bani suma banilor unui sfert de an”. În prezent satul Cotu-Băii are o populație de 969
Cotu Băii, Suceava () [Corola-website/Science/301945_a_303274]
-
până în anul 1816. Condica Visteriei Moldovei ne indică faptul că Baia pierde cătunul Cotu-Băii, care devine sat în 1816. Acest document este primul găsit care numește satul cu denumirea actuală - Cotul Băii. Aceași Condică înscrie în anul 1816 în „satul Cotul Băi” al luminăției domniței Ralu Cantacuzino „loc de hrană îndestul, 45 locuitori birnici, 100 bani suma banilor unui sfert de an”. În prezent satul Cotu-Băii are o populație de 969 locuitori cu un număr de 333 de gospodării, tendința fiind
Cotu Băii, Suceava () [Corola-website/Science/301945_a_303274]
-
care spală coadă darmanului ajutând astfel oamenii să treacă de abruptul și alunecosul vaii.pentru că lupta s-ar purta mereu apă acestui izvor curge spre a înconjura satul și pe unul din dealurile cel mai cultivate(dealul câmpul lui stroe,cot și fântână băieților).în una din extremitățile acestui deal la zona numită acum fântână băieților un grup de flăcăi ar fi deviat apă cerbului și când aceasta a atins pământul de aici a izvorât o apă și mai bună de la
Dienci, Olt () [Corola-website/Science/301972_a_303301]
-
de Cluj, așezat pe fundul căldării, ce se adâncește între Fântânelele Clujului și comunele Pădureni, Satul Lung, Borșa și Câmpenești. Prin mijlocul satului curge Pârâul Feiurdenilor, care la Jucu se varsă în Someșul Mic. Locurile din apropierea satului au nume românești: Cot, Sub Pădure, Ulița Mare, Dâmbul Popii, Șes, Țelini, Dos, Față, Deal, Curmatura, Calea Borșii, Calea Giulii, Calea Clujului; iar hotarele mai depărtate de sat sunt ungurești: Nyerges, Telek, Kecskevára, Meleg, Hideg, Selyem, Torna, Ambra-völgy. "Legenda spune că pe vremea Hulilor
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
București cu o jumătate de an mai devreme. Un fenomen nou la Iași a fost alcătuirea de bande de femei și bărbați, uneori soți, care ghidau pe soldați și pe polițiști către casele evreilor înstăriți, pe care apoi le jefuiau cot la cot cu soldați români, germani, jandarmi și polițiști. Nu toți locuitorii au fost părtași la pogrom, dar fără colaborarea civililor nu ar fi fost posibilă depistarea evreilor de către soldați și jandarmi care nu cunoșteau împrejurimile. Miile de evrei care
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
o jumătate de an mai devreme. Un fenomen nou la Iași a fost alcătuirea de bande de femei și bărbați, uneori soți, care ghidau pe soldați și pe polițiști către casele evreilor înstăriți, pe care apoi le jefuiau cot la cot cu soldați români, germani, jandarmi și polițiști. Nu toți locuitorii au fost părtași la pogrom, dar fără colaborarea civililor nu ar fi fost posibilă depistarea evreilor de către soldați și jandarmi care nu cunoșteau împrejurimile. Miile de evrei care au supraviețuit
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
comerciale și a fost scrisă pentru bani, o mare parte rămâne cantonată în zona esteticului. A debutat cu un volum de povestiri dar adevăratul sau debut ca prozator l-a constituit romanul "Confesiunile unei măști" (1949). Imediat după acest volum, cot la cot cu colegul său de generație Abe Kobo, scriitorul s-a bucurat de protecția și aprecierea influentului câștigător al premiului Nobel pentru literatură Kawabata Yasunari. este, așa cum îi indică chiar titlul, un roman confesiv, în care naratorul, copilul și
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
a fost scrisă pentru bani, o mare parte rămâne cantonată în zona esteticului. A debutat cu un volum de povestiri dar adevăratul sau debut ca prozator l-a constituit romanul "Confesiunile unei măști" (1949). Imediat după acest volum, cot la cot cu colegul său de generație Abe Kobo, scriitorul s-a bucurat de protecția și aprecierea influentului câștigător al premiului Nobel pentru literatură Kawabata Yasunari. este, așa cum îi indică chiar titlul, un roman confesiv, în care naratorul, copilul și adolescentul Tenkatsu
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]